Astăzi e ziua ta... Nicolae Anastasiu!

Profesor universitar doctor Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Societăţii Geologice a României (2000-2006), împlineşte astăzi 70 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"S-ar spune că vârsta de 70 de ani este un prim prag al senectuţii. Apăsător cuvânt sau, altfel spus, un moment al mărturisirilor. Un prilej al propriei retrospective atunci când ai atins această vârstă. Ai trecut examenul vieţii? Profesorul Nicolae Anastasiu, geolog prin licenţă, dascăl prin vocaţie, primit în Academia Română pentru realizările sale ştiinţifice, s-a impus ca titular al cursurilor de Sedimentologie şi Sisteme depoziţionale după ce predase mulţi ani Petrologia sedimentară la Universitatea din Bucureşti.

Domenii fundamentale şi avangardiste pentru geologii care explorează terenurile petrolifere, carbonifere sau pe cele cu aluviuni aurifere.

Mă întrebaţi de împliniri la această aniversare. Pentru o clipă îmi răscolesc memoria care mă ajută să văd în urmă şi care aşteaptă să o încarc cu ce-mi stă în faţă. O condiţie obligatorie pentru echilibru, dar şi o datorie faţă de cei pe care «i-am crescut» şi care aşteaptă de la mine. Mereu, mereu, o mare provocare.

O carieră universitară este un drum spre înălţimi, spre locul orizonturilor deschise. În viaţă trebuie să ai o ţintă şi mijloace să o poţi atinge. Este căutarea permanentă care te ţine treaz şi-ţi insuflă constant emoţii - starea împlinirilor. Dar pe drumul acesta nu eşti singur. Mereu, în jurul tău... studenţii, colegii, prietenii... cei care aşteaptă de la tine şi cărora oferindu-le motivaţii, în timp mereu altele, te pot preţui. Lor trebuie să le întinzi mereu o mână şi gestul te va răsplăti. Generozitatea este o stare de satisfacţie.

Îmi este dor de crestele munţilor pe care le-am atins din nou anul trecut. Ce-mi doresc? Să pot să le urc şi la anul şi în anii următori. Pentru noi, pentru geologi, acolo în umbra stâncilor şi tăcerea pietrelor îţi găseşti mereu motivaţii. Acolo, sub aşchia de granit care cade sub lovitura ciocanului descoperi istoria Pământului şi te întorci în timp cu milioane de ani. Ce-ţi trebuie mai mult când timpul şi jocurile naturii sunt în mâna ta? Vârsta senectuţii o văd ca o stare de spirit, iar numărul anilor pe care i-am împlinit - foarte mulţi - nu mă sperie.

Mai am proiecte multe de terminat. Printre ele cartea la care am început să lucrez anul trecut, Drumul pietrelor - o istorie a originii şi utilizării pietrelor de-a lungul civilizaţiilor în care acestea se regăsesc - începe să prindă contur.

Câteva crezuri pe care le am? Să treci pragul de care vorbim, uşor, pe nesimţite! Să priveşti înapoi cu mândrie! Să te bucuri de împlinirile celor din jur! Să ştii să asculţi! Să ai cui să predai ştafeta şi să nu uiţi că poţi fi, încă, o verigă într-un lanţ solid.

Trei amintiri? Pasărea măiastră a lui Brâncuşi în Muzeul Naţional de Artă din Chicago. Stâncile roşii şi verzi de la Capul Bunei Speranţe. Ruinele de la Acrotiri sub greutatea cenuşii vulcanului din Insula Santorini.

Valori fără de tăgadă? Echilibrul şi armonia vieţii de familie. Performanţele recunoscute ale foştilor mei studenţi ajunşi astăzi în marile companii din lume.

Tuturor, studenţi, colegi şi prieteni, prin dumneavoastră «La mulţi ani!»."