Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin meseria sa, mereu i-a plăcut să facă bolnavii fericiţi..., “dar nu am reuşit întotdeauna, din păcate. Am căutat alături de actul medical să le ofer un mic zâmbet sau să le mângâi inima cu o vorbă bună. Recunosc cu toată sinceritatea că toate lucrurile care fac parte din durere, m-au călit şi m-au format ca un om puternic. Când eşti aproape de cel care nu va mai fi, realizezi ce ai primit de la Dumnezeu şi spui... ce miracol este viaţa”, ne povestea şeful Clinicii de Chirurgie Generală a Spitalului de Urgenţă Floreasca, profesor doctor Mircea Beuran. Astăzi împlineşte 61 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”
“Străduiesc a mai clădi ceva în micul meu univers”
Nu vrea să creadă că numai atât a putut să realizeze
De-a lungul anilor a desfăşurat multiple activităţi profesionale, didactice, ştiinţifice şi administrative, dar... “totdeauna când te uiţi în urmă, găseşti ceva de completat. Dacă aş detalia fiecare palier de mai sus, aş spune – profesional – creşte responsabilitatea tot mai mult pentru modul de rezolvare a cazurilor grave ce se adresează clinicii în care lucrez; pentru studenţi şi rezidenţi am coordonat noi manuale şi tratate de specialitate necesare dezvoltării lor, aducând noutăţile vremii la zi; în domeniul ştiinţific luptăm în colective multidisciplinare să câştigăm proiecte – o altă formă de muncă dar şi de finanţare, iar cu administraţia – gestionăm echilibrarea dintre dotări, performanţa actului medical, finanţare şi gravitatea cazurilor ce se adresează clinicii de chirurgie”.
Pacientul România este un caz delicat. “Dacă ne uităm în spitale, medicii şi cadrele medicale au plecat, sunt regiuni ale ţării fără posibilitatea ca bolnavii să fie văzuţi şi investigaţi, spitale fără materiale sanitare sau medicamente, echipamente de explorare medicală nestandardizate şi fără mentenanţă, evenimente spitaliceşti ce umplu ecranele TV şi toate au un numitor comun – sărăcia”, spune reputatul chirurg.
Nu ştie dacă există o vârstă la care îţi poţi permite orice. “Dar există o corelare a lucrurilor şi evenimentelor care însoţesc vârstele. În momentul de faţă activitatea didactică şi clinică este cea care umple ziua şi care cere să te perfecţionezi permanent.”
Cu ce a rămas dator faţă de el până la această vârstă? “Faţă de tine eşti mereu dator cu setea de cunoaştere. Totdeauna îţi doreşti a şti mai mult, a găsi soluţiile cele mai bune, a merge la teatru, a face bucurii nepoţilor, a alina dorul părinţilor.”
La cei 61 de ani, este mai puţin decât şi-ar fi dorit să fie? “Nu vreau să cred că numai atât am putut să realizez, automulţumindu-mă, şi străduiesc a mai clădi ceva în micul meu univers.”
Citește pe Antena3.ro
