"Trăim în «săraca ţară bogată»" Este medic primar chirurg, şef de lucrări la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, unde predă chirurgia. Între 2004 şi 2008 a fost senator de Iaşi. Radu Terinte împlineşte astăzi 46 de ani. La mulţi ani!
"Am un program extrem de încărcat, care începe cu activitatea din spital, munca cu studenţii, dar şi munca din firma la care sunt acţionar şi care practic îmi ocupă întreaga zi.
Mi-am dorit să devin chirurg încă de pe băncile şcolii. Mama mea era asistentă-şefă la sala de operaţie a Clinicii I Chirurgie Iaşi, şi am fost mereu fascinat de munca acestora, de răspunderea asumată, dar mai ales de curajul cu care luptă pentru sănătatea oamenilor. Am învăţat până în prezent să nu-mi pierd niciodată speranţa, oricând, în orice situaţie existând o şansă de a reuşi.
De aceea sunt o fire optimistă. Cea mai mare împlinire personală este fetiţa mea, Ruxandra, care îmi umple sufletul de bucurie şi-mi dă mereu elan de a merge mai departe. Sunt mulţumit de faptul că fac parte, poate, din categoria celor care au şansa de a face exact ceea ce şi-au dorit. Sunt profund dezamăgit de faptul că ţara asta nu are şansa de a avea conducători cărora să le pese cu adevărat de cei care i-au ales. Mare păcat! Mă simt la o vârstă în care elanul este dublat de chibzuinţă şi experienţă. Cred că din acest moment pot încă să realizez multe.
Dacă aş fi ministrul Sănătăţii aş lua trei măsuri: manageriatul spitalelor să fie licitat către firme de specialitate şi cu indicatori de performanţă stipulaţi clar în caietul de sarcini, aşa s-ar pune capăt trocului politic şi haosului managerial. A doua măsură ar fi de a raţionaliza specializările în funcţie de cerere pentru a nu mai produce şomeri de lux sau export de creiere şi, nu în ultimul rând, m-aş bate pentru o finanţare corectă a sistemului, care să ofere atât un act medical de calitate, cât şi salarii care să atragă şi să determine concurenţa.
Mi-aş dori să apuc vremea în care românul să fie plătit decent la el acasă. Sunt sute de familii dezrădăcinate, destine frânte, copii crescuţi fără căldura părintească, pentru că din păcate trăim în «săraca ţară bogată».
Cea mai frumoasă amintire a mea este naşterea Ruxandrei, fix în aceeaşi zi şi lună cu mine! A fost extraordinar!
Un moment deosebit a fost atunci când am câştigat concursul de medic primar. Eram la acea vreme cel mai tânăr medic primar chirurg din Moldova. N-am să uit niciodată prima întâlnire cu Prea Fericitul Daniel, Patriarhul României, în vremea când încă era Mitropolitul Moldovei. Mi-a făcut o impresie extraordinară şi mi-a dovedit pe deplin că destinele bisericii noastre sunt în mâna unui om cu totul şi cu totul deosebit, absolut fascinant.
Mi-aş ura să fiu în primul rând sănătos şi să am putere de muncă, pentru că am încă multe proiecte de viitor. României îi urez din tot sufletul să aibă şansa de a avea în frunte un om demn, cald, sincer şi cu adevărat patriot!"
Citește pe Antena3.ro