Bătălia pentru Bucureşti

1916 a fost, pentru români, jumătate bun, jumătate rău. După doi ani de neutralitate, în 1916, România a intrat în primul război mondial alături de Antanta, împotriva Puterilor Centrale, eliberând o parte din Transilvania. Era unul dintre gesturile istorice importante care anunţau, de fapt, Marea Unire de la Alba-Iulia, realizată doi ani mai târziu. Dar 1916 a fost şi un an al înfrângerii, vremelnice, pe câmpul de luptă. O pagină memorabilă şi pilduitoare este “Bătălia pentru Bucureşti”, din noiembrie.

Să revedem calendarul pe 1916 al războiului. La mijloculul lui august 1916, armata română trece Carpaţii în Transilvania şi cucereşte Braşovul şi Topliţa, pătrunzând în zona secuiască. Tratatul de alianţă cu Antanta, semnat două zile mai târziu de premierul I.I.C. Brătianu şi de reprezentanţii Franţei, Marii Britanii, Italiei şi Rusiei, stipula, în primul rând, garantarea integrităţii teritoriale a statului român şi recunoştea pretenţiile României în privinţa provinciilor sale istorice – Transilvania, Bucovina şi Banatul, subjugate de Imperiul Austro-Ungar. Operaţiunile pentru elibararea Transilvaniei au început pe 27 august, când România a declarat război Austro-Ungariei. La 1 septembrie, Bulgaria declara şi ea război României, învingând-o, apoi, în bătălia de la Turtucaia. Ofensiva germano-bulgară şi cea austro-ungară au dus, în octombrie, la retragerea armatei române din Transilvania şi la angajarea de lupte crâncene la Târgu-Jiu. În final, frontul românesc s-a rupt, iar germanii au ocupat Craiova. Pe 20 noiembrie (stil vechi), armata română pierde bătălia de pe Neajlov şi Argeş, cabinetul de miniştri este evacuat la Iaşi (unde se formează guvernul de coaliţie naţională I.C. Bratianu-Take Ionescu), în timp ce armata germană, condusă de Mackenzen, intră în Bucureşti. 

Bătălia pentru Bucureşti a rămas, în istoria militară, sub numele de “Operaţiunea de apărare de la Argeş, Neajlov” şi a însemnat nu doar o importantă bătălie defensivă desfăşurată de armata română pentru apărarea Bucureştiului, dar şi evacuarea controlată a Capitalei. Darorită numărului de forţe implicat, a duratei şi a lungimii frontului, Bătălia pentru Bucureşti este considerată a fi cea mai complexă operaţiune militară desfăşurată de Armata Română în anul 1916. Istoricul militar Petre Otu sublinia într-un interviu la Radio România: “Clasa politică română a promovat, la început,  ideea unui război uşor, a unui război fără mari sacrificii, oarecum similar campaniei din 1913, din timpul celui de-al doilea război balcanic. Atunci, armata română trecuse Dunărea fără să desfăşoare operaţiuni militare, bulgarii capitulând repede. Armata română şi clasa politică nu au fost pregătite pentru o confruntare dură, încrâncenată, aşa cum arătaseră cei doi ani de război, între 1914-1916... Dintr-o dată, războiul şi-a arătat adevărata faţă şi asistăm la o diminuare a optimismului populaţiei şi al clasei politice. Clasa politică şi armata au intrat în panică şi de aici au apărut o serie de greşeli, aşa cum a fost modificarea planului de campanie”.

Deşi campania armatei române din 1916 a fost pierdută, Puterile Centrale nu şi-au atins obiectivul propus, de a scoate România din război. Ea a continuat războiul alături de Antanta, cu greutăţi şi suferinţe deosebit de mari. Experienţa acumulată a fost însă de folos în perioada campaniei din anul 1917, cu precădere în marile bătălii purtate în sudul Moldovei. Astfel că Bucureştiul a fost, în cele din urmă, eliberat, o dată cu capitularea Puterilor Centrale, în 1918.

Citește pe Antena3.ro

Imagini fără precedent cu suprafața Soarelui, la cea mai înaltă rezoluție de până acum: „Arată în detaliu frumusețea câmpului magnetic”