x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

In cartierul "amorului tarifat"

0
22 Iul 2007 - 00:00
In cartierul


Ilustraţiunea Romănă, iulie 1936:Redactorul C. Luca, din Iaşi, face o incursiune in lumea care se vinde ieftin.

"Era ora 7 dimineaţa. Nenorocite intălnii cu zecile in această noapte. Mă pregăteam să pornesc spre casă cănd imi atrase atenţia un grup, pe o stradelă dosnică de lăngă gară: Un ţăran intre doi tipi care gesticulau şi păreau gata-gata să se incaiere. Am inţeles imediat situaţia şi am dat buzna intre ei. La apropierea mea, cei doi s-au strecurat printr-o spărtură de gard şi… p’aci ţi-e drumul. - Păi, dă! Ştiu eu ci or fi vrut? Eu am vinit la Eş, la spital, la Sf. Spiridon, şi cănd am ieşit din sală, m-o oprit unu din ei şi din vorbă in vorbă i-am spus unde mă duc. "

Ilustraţiunea Romănă, iulie 1936

Redactorul C. Luca, din Iaşi, face o incursiune in lumea care se vinde ieftin.

Strada Gării, ziua atăt de paşnică, străbătută doar de puţinii pasageri care pleacă sau vin la Iaşi, o dată cu apropierea nopţii capătă un aspect cu totul nou, necunoscut chiar multor ieşeni. Cu căt inaintează noaptea, cu atăt această stradă, lungă de cel mult 200 de metri şi cu o sumedenie de cărciumi şi de "bodegi" cu aspect indoielnic, ingrămădite una in alta, incepe să se insufleţească. Aici vine drojdia oraşului să-şi "topească" gologanii căştigaţi intr-un fel sau altul. Dintre toate aceste localuri, cu uşile deschise inlături, izbucneşte in stradă căte o melodie atăt de schilodită, incăt iţi este peste putinţă să ghiceşti ce e. Iar prin stratul gros de fum de ţigară ce pluteşte peste capetele chefiilor de la mese se distinge pe un fel de scenă improvizată in căte un colţ "căntăreaţa" plătită de patron, cu 20-30 de lei pe noapte "şi masă", ce-ţi ia auzul cu vocea spartă şi răguşită de băutură şi ţigări (căci in pauze "cinsteşte" şi ea cu clienţii, atraşi de graţiile-i fade, spre a mări consumaţia). Iar dacă vreun străin "mai slab de inger" se lasă ispitit să intre in vreo cărciumă din acest "Broadway" al mizeriei, in zori de zi se trezeşte in stradă, cu buzunarele intoarse pe dos, dormind pe trotuar, apoi o ia ruşinat spre comisariatul de poliţie, spre a se plănge că a fost buzunărit.

Spre a-mi da seama mai bine de cele ce se petrec in acest carier cu renume prost, mi-am pierdut şi eu o noapte, colindănd tavernele. Abia făcusem căţiva paşi, cănd din umbra unui gang se deprinse o femeie vopsită ţipător şi mă atinse cu cotul, suflăndu-mi fum de ţigară in faţă:

- Incotro, drăguţule?

Am intrat in vorbă cu ea. O cheamă Veronica Popa. Tip de femeie voinică de ţară, aducănd mai mult a bărbat, cu faţa pătrată şi maxilarele puternice.

Sunt din judeţul Lăpuşna. Acum vreo şapte ani am avut şi eu o dragoste cu un flăcău din sat de pe urma căruia mi-a rămas şi un copil "de fată-mare". Intr-o bună zi, Vania, căci aşa-l chema, a plecat la pădure după lemne şi un trunchi, căzănd peste el, l-a omorăt pe loc. In zadar am ţipat şi m-am zbătut. Satul a inceput să mă arate cu degetul şi in cele din urmă, de ruşine, am plecat incotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Iaşi fără o para chioară in buzunar şi după vreo două zile "de foame" am intrat "la stăpăn", cu 200 de lei pe lună şi căte o zdreanţă veche de a "coanei". Şi aşa mi-am măncat viaţa, pănă acum vreo două luni, frecănd la duşumele şi spălănd vasele pentru un blid de măncare şi căteva "bulendre", pănă cănd "mi-a deschis capul o prietenă. Acum stau cu ea intr-o cameră "particulară" şi… "fac trotuarul".

Şi asta crezi dta că e viaţă? - intrerup eu. - Nu atunci iţi "măncai" viaţa, ci acum.

Ea mă privi crunt şi-mi răspunse cinic:

Aşa imi place! Acum sunt liberă şi fac ce vreau. E căştig mai uşor. N-ai să mă inveţi dta ce să fac şi ce nu!

Vine "curcanul"! Şi o zbughi pe gangul intunecat.

Privi in direcţia in care imi arătase: In adevăr, de după colţ venea agale sergentul de stradă, iar Veronica probabil nu era tocmai in regulă cu "condicuţa" şi nu voia să dea ochi cu el.

La căţiva paşi numai, in plină lumină, un alt grup: Două "păsări de noapte" cu "protectorul" lor, nici nu se sinchisesc de sergentul care trece pe lăngă ele, parcă nici nu le-ar vedea: se cunoaşte că au parafa autorizării "legale"… Una din ele, slabă şi prăpădită, tuşeşte de ţi se zburleşte părul pe cap. I se citeşte pe cap activitatea nefastă a microbului tuberculozei, consecinţă a nopţilor pierdute in orgii.

Fără să vreau, găndul imi alunecă, privind la tovarăşa ei de meserie, Veronica. Unde-i acum să vadă şi ea ce o aşteaptă in viitor?

Ilustraţiunea Romănă, iulie 1936

Citeşte mai multe despre:   calendarul vremurilor

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de