Joi 10 iulie 2008

Este ziua 192 a anului - Au mai rămas 174 de zile

Este ziua 192 a anului

Au mai rămas 174 de zile

Soarele:

Răsare la 5:41

Apune la 21:00

Luna:

Răsare la 14:05

Apune la 00:11

Primul pătrar (Luna în creştere):

10 iulie

Lună plină:

18 iulie

Ultimul pătrar (Luna în descreştere):

25 iulie

Lună nouă:

1 august

Calendar creştin-ortodox

Sf. 45 Mucenici din Nicopolea Armeniei; Sf. Mucenici Apolonie, Vianor şi Siluan

Calendar romano-catolic

Cei şapte Fii ai Sfintei Felicitas, mucenici; Sf. Anton Pecierskij

Calendar greco-catolic

Cei 45 de Sfinţi Mucenici din Nicopolea Armeniei

Proverbul zilei:

"Decît să bagi un chiriaş rău în casă, mai bine  un mărăcine"

"Proverbele Românilor", Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Credinţe populare, tradiţii, semne

După credinţele vechi ale românilor, eclipsele ar fi provocate de vîrcolaci, monştri înfiorători care ar muşca lacom din corpul sfînt al Soarelui. Cînd este devorat, din trupul Soarelui ar curge şiroaiele de sînge, scenă apocaliptică ce s-ar reflecta în acel moment într-un vas umplut cu apă în curte. Din fericire, astrul zilei se reface imediat din bucăţile care cad din gura vîrcolacilor. Vîrcolacii care mănîncă sau întunecă Luna şi Soarele ar fi monştri proveniţi din al treilea sau al şaptelea copil născut de fată mare care ar locui în văzduh, printre nori sau deasupra norilor. Iarna, cînd vîrcolacii se pot transforma în oameni, coboară peste cîmpuri şi fac rele celor întîlniţi în cale. Eclipsele pot avea şi alte cauze: Soarele este mîncat de Muma pădurii, este dat jos de pe cer de vrăjitoare sau el însuşi îşi acoperă faţa luminată ca să nu mai vadă păcatele de pe Pămînt. Spectaculosul fenomen astronomic era interpretat şi ca manifestare a mîniei lui Dumnezeu, ca semn prevestitor de nenorociri. Cuprinşi de spaimă, oamenii se închinau, făceau mătănii, aprindeau tămîie şi produceau zgomote puternice (băteau toaca şi clopotele, loveau fiarele şi căldările vechi din metal, trăgeau cu puştile, pocneau din bice, strigau) ca să sperie şi să alunge vîrcolacii cînd muşcau Luna şi Soarele. Încheierea eclipsei era întîmpinată cu o mare explozie de bucurie: Soarele de pe cer şi lumea de pe Pămînt au fost salvate de la pierire.

Profesor Ion Ghinoiu