Marţi, 2 septembrie 2008

Este ziua 246 a anului • Au mai rămas 120 de zile

 
• Este ziua 246 a anului
• Au mai rămas 120 de zile

Soarele:
Răsare la 6:40
Apune la 19:50

Luna:
Răsare la 9:30
Apune la 20:37

Primul pătrar(Luna în creştere):
7 septembrie

Lună plină:
15 septembrie

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):
22 septembrie

Lună nouă:
29 septembrie

Proverbul zilei:

“Ia dintr-un sîn şi bagă în altul”
“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Sărbătoare creştină

Părinţii Sfîntului Mucenic Mamant au fost aruncaţi în temniţă de dregătorul Faustus. Tatăl său, Teodot, se ruga Domnului pentru moarte decît să se lepede de credinţă din pricina chinurilor. A fost auzit de Dumnezeu şi a murit, iar Rufina, urmînd pe soţul ei, după ce a născut pruncul, a murit de asemenea. Copilul ei a fost crescut de Amia. Multă vreme copilul zicea numai mama, de aceea a şi primit numele de Mamant. Crescînd, a fost silit să aducă jertfe idolilor. Pentru că a refuzat, a fost chinuit, dar îngerii l-au salvat şi l-au dus pe munte.
În cele din urmă, păgînii l-au prins şi l-au chinuit, iar la urmă l-au străpuns cu suliţa, astfel găsindu-şi sfîrşitul.

Calendar creştin-ortodox
Sf. Mucenic Mamant; Sf. Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului
Calendar romano-catolic
Sf. Ingrid, călugăriţă
Calendar greco-catolic
Sf. Mamant, mucenic; Sf. Ioan Ajunătorul, Patriarhul Constantinopolului

S-a întîmplat azi

În România

1914 – Armatele ruseşti ocupă oraşul Cernăuţi. La 21 octombrie, austriecii reocupă regiunea. Bucovina devine teatru de luptă, cunoscînd ocupaţii alternative ale trupelor ţărilor beligerante;

1916 – Are loc la Periş (lîngă Bucureşti), în condiţiile înfrîngerilor suferite de trupele române în Dobrogea, întîlnirea comandanţilor de armate la Marele Cartier General, unde, cu excepţia generalului C. Preşan, care se pronunţă pentru menţinerea planului de campanie iniţial, se hotărăşte oprirea ofensivei în Transilvania. 

În lume

1666 – A izbucnit “marele incendiu” al Londrei, care, timp de trei zile, a distrus întregul oraş, inclusiv Catedrala Sfîntul Paul;

1829 – Semnarea Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol. În privinţa Moldovei şi Ţării Româneşti – aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi protectoratul Rusiei – unele dintre principalele prevederi ale tratatului sînt: restituirea către Ţara Românească a raialelor Brăila, Giurgiu, Turnu, de pe malul stîng al Dunării; anexarea Deltei Dunării de către Rusia.

Născuţi la 2 septembrie

1935 – Damian Ureche, poet (m. 1994);

1966 – Salma Hayek, actriţă.

Click istoric

La 2 septembrie 1442 a avut loc Lupta de pe Ialomiţa. O importantă oaste otomană, comandată de beglerbegul Rumeliei “Hadim” (“Eunucul”) Sehabeddin paşa (zis şi Kula Sahin), este trimisă de sultanul Murad al II-lea cu intenţia de a răzbuna înfrîngerea pe care a suferit-o Mezid Beg şi de a transforma Ţara Românească în provincie a Imperiului Otoman. După ce au trecut Dunărea pe la Nicopole, otomanii s-au îndreptat spre Tîrgovişte. Înţelegînd gravitatea situaţiei, Iancu de Hunedoara a pătruns în Ţara Românească în fruntea oştirii sale şi, la 2 septembrie, într-un loc muntos, a atacat şi zdrobit grosul armatei lui Sehabeddin.

Credinţe populare, tradiţii, semne

Simeon Stîlpnicul, celebrat la început de septembrie, ar ţine vînturile într-un butoi pentru a le da drumul cînd crede el de cuviinţă. Odată, supărat pe Dumnezeu, care i-a luat unicul copil, a legat vînturile spunînd: “Mi-ai luat tu copilul, n-am să mai dau nici eu vînt la lume!”. Pe pămînt se înmulţiseră bolile, oamenii mureau pe capete “căci vîntul e ca o scăldătoare, curăţă totul”. Pentru a-l convinge să dea drumul vîntului, Dumnezeu cere ajutor tuturor vieţuitoarelor. Cînd vine şi rîndul cocoşului să intervină pe lîngă stăpînul vînturilor, acesta merge la Sfînt şi îl întreabă: “– De ce nu dai drumul vîntului, Sfinte Simeoane, căci uită-te ce rău e pe lume! – Nu dau pentru că mi-a luat Dumnezeu copilul! – Ce poznaş eşti!  Dar mie cîţi copii mi-a luat Dumnezeu? Ce ar mai fi să mă necăjesc şi eu ca dumneata? Mie nici nu-mi pasă; dacă moare unul, fac altul!”. Sfîntul Simeon se uită la cocoş, se luminează la faţă şi îi răspunde: “– Ce bine zici, de nimeni n-am ascultat, dar pe tine am să te ascult”. Şi a dat drumul la vînt. De şapte ani, cît a jelit el copilul, nu fusese vînt prin lume. De aceea, cînd moare cineva, se jeleşte şapte ani şi apoi se uită. Dumnezeu, după ce i-a făcut cocoşul treaba asta, l-a chemat la dînsul şi i-a spus: “– Pentru că mi-ai făcut un aşa bine, îţi dau voie să ţii 40 de femei şi prin sat să umbli”. Şi de atunci e cocoşul aşa de voinic şi de drag găinilor.

• Profesor Ion Ghinoiu