Marţi 5 februarie 2008

Astăzi, creştinii aduc cinstire Sfintei Muceniţe Agata. Originară dintr-o familie înstărită din Cetatea Panormos, Insula Sici­lia, Agata stârnea admiraţia celor din jur prin frumuseţea ei, prin pioşenie şi sufletul ei curat.

Este ziua 36 a anului

Au mai rămas 330 de zile
 

Soarele:

Răsare la 7:30

Apune la 17:29

Luna:

Răsare la 6:43

Apune la 15:31

Lună nouă:

7 februarie

Primul pătrar(Luna în creştere):

14 februarie

Lună plină:

21 februarie

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

29 februarie
 

Sărbătoare creştină

Astăzi, creştinii aduc cinstire Sfintei Muceniţe Agata. Originară dintr-o familie înstărită din Cetatea Panormos, Insula Sici­lia, Agata stârnea admiraţia celor din jur prin frumuseţea ei, prin pioşenie şi sufletul ei curat. Mai-marii cetăţii au vrut s-o facă să renunţe la credinţa sa, însă ea nu s-a lepădat de cele sfinte, preferând să meargă pe drumul mucenicilor. După ce a îndurat mai multe chinuri a fost întemniţată, loc unde a şi murit. Pe mormântul ei, un înger a adus o lespede pe care era scris: “Cuget cuvios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu şi patriei mântuire”.
 

Calendar creştin-ortodox

Sfintele Muceniţe Agata şi Teodula

Calendar romano-catolic

Sf. Agata, fecioară, muceniţă

Calendar greco-catolic

Sf. Agata, muceniţă

Proverbul zilei:

“Rana se vindecă, dar semnul rămâne”

“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

S-a întâmplat azi

În România

1690 – Tratatul secret dintre Constantin Cantemir, domnul Mol­­dovei, şi generalul Donat Heis­sler, încheiat la Sibiu; Moldova va sprijini acţiunile antiotomane ale impe­riului, după ce forţele imperiale vor ajunge la Brăila sau la Si­ret;

1867 – Se încheie pactul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria (împăratul Franz Joseph I se încoronează la 27 mai 1867 rege al Ungariei), în cadrul căruia Transilvania rămâ­ne încorporată Ungariei, anulân­du-i-se autonomia. Proclamarea dualismului austro-ungar are ur­mări negative pentru românii tran­silvăneni, prin politica de discriminare şi deznaţionalizare promovată de autorităţile guvernante ungare;

1876 – Apare prima revistă ro­mânească de medicină din Transilvania, Higiena şi şcoala (până în 1882), editată de Pavel Vasici-Un­gureanu;

1905 – Premiera piesei “Ma­nas­se” de M. Ronetti-Roman, la Teatrul Naţional din Bucureşti. În rolul titular, Constantin Nottara.

În lume

1782 – Trupele spaniole le înfrâng pe cele britanice şi captu­rea­ză Minorca;

Născuţi la 5 februarie

1965 – Gheorghe Hagi, fost internaţional;

1969 – Bobby Brown, interpret.
 

Click istoric

Astăzi se împlinesc 147 de ani de la înfiinţarea “Asociaţiei pentru cultura poporului român din Ma­ramureş”, pentru propăşirea cultural-naţională a românilor aflaţi sub stăpânirea monarhiei habsburgice. Asociaţia a luat naştere la iniţiativa lui Iosif Man, în scopul dezvoltării culturii la românii maramureşeni. A fost condusă de un comitet format din: Iosif Man, preşedinte, Mihail Pavel, vicepre­şedinte, Petru Mihaly, secretar, Vasile Mihalca şi Pop Simion, pretorii Ştefan Simion şi Ioan Jurca. Asociaţia a contribuit la înflorirea vieţii culturale a ro­mâ­nilor din ţinuturile maramure­şene, mai ales prin înfiinţarea, în 1862, a Preparandiei române din Sighet.
 

Credinţe populare, tradiţii, semne

În mitologia românească, “căpcăunii” sunt monştri antro­po­fagi cu cap de câine, cu un ochi în frunte şi unul în ceafă, care au tră­it prin peşteri şi păduri întunecate sau ar fi venit dinspre răsărit, pus­tiind pământul. Adesea erau asociaţi cu tătarii şi turcii care prădau în Evul Mediu ţinuturile de la Du­nărea de Jos. În unele infor­maţii sunt înfăţişaţi ca oameni mici, ne­gri şi cu nasul turtit (Mol­dova Centrală). Ei ar fi fost stârpiţi de uri­aşi, de apele potopului sau ar fi ple­cat peste Dunăre, în ţara tur­cească. Ei mâncau oamenii după ce îi jupuiau de piele şi le sugeau sângele, iar pe copii după ce îi fri­geau în cuptor.

O legendă cu mai multe variante descrie vicleşugul prin care o fată prinsă şi îngrăşată cu miez de nucă de mama căpcău­nilor ca să fie apoi mâncată scapă înainte de a fi băgată în cuptor. La comanda babei, “ţup, fată, pe lo­pa­tă!”,aceasta se preface că nu ştie cum să procedeze şi îi răspunde: “Sai babă şi-mi arată!”. Întorşi aca­să, căpcăunii şi-au mâncat propria mamă fără să ştie ce s-a în­tâm­plat. Fata, orientându-se după Calea Robilor, se întoarce cu bine acasă. Ca termen, căpcăunii sunt cu­noscuţi de românii de pretutindeni, iar ca reprezentări mitice antropofage în ţinuturile pericarpatice (Moldova, Muntenia, Oltenia). Profesor Ion Ghinoiu