Sărbători premergătoare intrării în Postul Crăciunului

Nu putem vorbi despre Lăsatul Secului de Crăciun, aşa cum era înţeles şi respectat în satele noastre, fără să amintim de sărbătorile care îl preced în Calendarul Popular al românilor. Astăzi aproape uitate, Sărbătoarea Tâlharilor, din 11 noiembrie, Martinii de Toamnă, din 12 noiembrie, Ziua Sfântului Ion Milostivul, din 13 noiembrie, şi Intrarea în Filipii de Toamnă, din 14 noiembrie, erau respectate în toate casele până aproape de jumătatea secolului trecut.

Sărbătoarea Tâlharilor s-a suprapus peste cea a Sfântului Mina din calendarul ortodox, aşa că cei păgubiţi se rugau lui pentru aflarea răufăcătorilor. Femeile mergeau la biserică şi lipeau de sfeşnice lumânări întoarse, ca să li se întoarcă acasă lucrurile furate. Acelaşi lucru îl făceau şi fetele, însă cu un alt scop şi anume pentru a întoarce spre ele inima flăcăilor de care erau îndrăgostite. Deşi pare paradoxal, tot Sfântului Mina se rugau şi hoţii ca să nu fie prinşi la furat… şi dacă tot vorbim despre o zi a hoţilor în calendarul popular, să nu uităm de furturile "ritualice", cum ar fi furatul miresei, furatul busuiocului de la popă, pentru a-l pune sub pernă sau sub prag, furatul legăturilor de la mort, bune la farmece şi la vrăji… Cât despre hoţie, aceasta era considerată o boală în comunitatea tradiţională: "Tâlhar. E o boală a unor oameni, care nu-s sătui şi nu-s liniştiţi până ce nu fură ceva ori de unde şi de la oricine. El, când intră într-o casă, umblă cu ochii numai după furat şi, după ce a ochit ceva, caută toate chipurile să puie mâna şi să şterpelească". (George Bujorean – "Boli, leacuri şi plante de leac").

Pe 12 noiembrie au fost Martinii de Toamnă, sărbătoare închinată ursului, cel mai puternic animal de la noi, căruia oamenii îi spun "Moş Martin", situându-l astfel în galeria strămoşilor totemici iar astăzi, 13 noiembrie, se ţinea Ziua Sfântului Ion Milostivul, pentru ca animalele din gospodărie să fie păzite de muşcătura şarpelui şi a lupului. Sărbătoarea anticipa, de fapt, intrarea în Filipii de Toamnă, interval sacru de mare însemnătate, respectat încă în mediul pastoral. Tot astăzi, în ajunul Lăsatului Secului de Carne pentru Postul Crăciunului, se adunau toate resturile de la masă, pentru ca în dimineaţa zilei de mâine să fie aruncate spre răsărit, gest magic de "legare" a ciocului păsărilor: "Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate şi de la holdele mele oprite!". Apoi, femeile spălau toate oalele şi le aşezau cu gura în jos, pentru ca familia şi casa să le fie păzite de pagube tot postul. Cu acelaşi scop, femeile atârnau de lemnul coşului o secure şi o lăsau acolo cât ţineau Filipii, pentru că 14 noiembrie este şi prima zi a lor.

Numită în unele zone "Dragostiţele" pentru că atunci se "drăgostesc" lupii, data marchează începutul perioadei în care aceste animale se împuiază. Despre sacralitatea lupului, important animal totem al românilor, şi despre îndepărtarea lui prin tot felul de practici magico-rituale am mai povestit. La fel şi despre canonizarea sărbătorilor păgâne din calendarul popular. Aşa se explică faptul că Filipii au preluat numele Sfântului Apostol Filip, prăznuit de biserica ortodoxă pe 14 noiembrie, împrumutând totodată din aura sfântului: "Filipii se închipuiesc ca nişte sfinţi însărcinaţi de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor". "Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor."  (Th. D  Speranţia – "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti").