Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop

In luna septembrie, Biserica Ortodoxa praznuieste mai multi sfinti romani, aparatori ai dreptei credinte. La inceputul lunii, chiar in prima zi, a fost praznuit Sf. Cuvios Dionisie Exiguul, traitor al veacului al V-lea, nascut in Scitia Minor, Dobrogea de astazi. La 7 septembrie, crestin-ortodocsii i-au cinstit pe Sfintii Cuviosi Simeon si Amfilohie, de la Pangarati. Cuviosul Simeon a fost intemeietor si egumen al Manastirii Pangarati, care s-a numit, pana in 1508, "Schitul lui Simeon". Cuviosul Amfilohie a poposit la Pangarati in anul 1508, unde condus obstea manastirii timp de 56 de ani. Doua zile mai tarziu de la aceasta sarbatoare, sunt praznuiti Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona si Chiriac, de la Tazlau.

La 13 septembrie, Biserica il cinsteste pe Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop. Trebuie sa stim insa ca de trecutul manastirii Prislop, sfant lacas cu un rol deosebit in viata romanilor transilvaneni, se leaga amintirea multor vrednici ierarhi ai Transilvaniei si, potrivit parintelui profesor doctor Mircea Pacurariu, aici se pare ca s-a retras, spre sfarsitul vietii, Sfantul Nicodim de la Tismana si a copiat cunoscutul Tetraevanghel slavon din 1405. "De aici s-au ridicat doi vrednici ierarhi ai Transilvaniei: mitropolitul Ioan din Alba Iulia (1585-c. 1605) ­ fost egumen ­, care a pastorit in zilele de glorie a lui Mihai Viteazul, si episcopul Teofil de la Vad (1615) si, poate, si altii pe care nu-i cunoastem. In veacurile al XVII-lea ­ al XVIII-lea, Prislopul avea o scoala in care se pregateau «dieci», candidati la treapta preotiei. Iar pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, tot din aceasta obste s-au ridicat unii aparatori ai credintei ortodoxe, in fata incercarilor de atragere a calugarilor de aici la uniatie. Mai presus de toate insa, Prislopul a indeplinit, de la inceputurile lui si pana azi, un rol de seama in intarirea vietii duhovnicesti din Tara Hategului, de pe Valea Streiului si din «Tara Padurenilor», situate in apropierea ei". (pr. prof. dr. Mircea Pacurariu ­ Sfinti romani si aparatori ai Legii stramosesti).

Tot parintele profesor Pacurariu ne vorbeste despre Sfantul Ioan de la Prislop, de loc din satul Silvasul de Sus ­ in hotarul caruia se afla si sfantul locas – care "a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune. Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, a gasit un loc, ca la 500 de metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Silvut), unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de «chilia» sau «casa sfantului». Aici si-a petrecut restul zilelor in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata Cuviosul Sihastru sau Sfantul Ioan de la Prislop. Poporul dreptcredincios l-a socotit sfant inca din timpul vietii sale, iar dupa moarte, aceasta credinta s-a intarit si mai mult. Vestea despre viata sa aleasa si mai ales despre moartea lui tragica a ajuns peste munti, in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa cuviosi calugari care i-au cerut trupul de la rude, ducandu-l intr-una din manastirile de dincolo".

O cronica in versuri, ce a fost transmisa de la o generatie la alta in intregul tinut, vorbeste despre Sfantul Ioan de la Prislop: "Si atunci, un tanar oarecare din sat,/ Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim au urmat,/ Din lume si din rudenii cu totul au esit/ Si aici la mine au venit.

Intru o stanca chilie si-au facut,/ In care, slujind, lui Dumnezeu i-au placut/ Si pe el, dupa sfarsit,/ Dumnezeu l-au proslavit./ Pestera si acum sa gaseste/ Si «chilia sfantului» sa numeste/ Iara dupa oarecare intamplare,/Cu a lui Dumnezeu mai ’nainte aparare/ Rudele sfantului cele din sat/ Moastele cu totul le-au radicat/ Si in Tara Romaneasca le-au dus,/ La oarecare manastire le-au ascuns./ Insa la neamul lui pururea sa pomeneste,/ Fiindca si o particica din moastele lui sa gaseste".

Astazi, chilia Sfantului Ioan de la Prislop e vizitata de crestinii de pretutindeni, care merg la sfanta manastire, loc de reculegere si rugaciune, in care au trait mai multi calugari cuviosi, intre care Sfantul praznuit astazi sau Cuviosul Parinte Arsenie Boca (necanonizat inca).