Vacanţele pe care le dorim

Pe vremuri, simţeai concediul. B.B. ne face mai-mai să regretăm că nu trăim acele timpuri.

Pe vremuri, simţeai concediul. B.B. ne face mai-mai să regretăm că nu trăim acele timpuri.

Â

Vacanţa, acest cuvănt a fost simbolul primei noastre bucurii in viaţă, a bucuriei copilăriei noastre. Pe cănd eram şcolari, plecaţi deasupra temelor plictisitoare, ne măngăiam de monotonia muncii, găndindu-ne la vacanţele apropiate, la acele luni de libertate pe care le vom petrece la munte sau la mare; iată pentruce cuvăntul acesta a rămas pentru noi un cuvănt fericit, surăzător, plin de făgădueli, unul din cuvintele care nu cuprind desamăgiri.

Mulţi dintre noi, supuşi la o muncă fără răgaz, nu-şi mai pot acorda astăzi vacanţă, dar se găndesc la ea cu o plăcere nesfărşită; alţii, acei cari işi pot ingădui acest lux - un lux care dealtminteri e la indemăna şi a celor mai modeşti - aşteaptă vacanţa cu o nerăbdare cu atăt mai mare, cu căt sorocul se apropie. Cu nădejdea in acest repauz cuvenit, ne străduim anul intreg. O lună de odihnă spre a ne da iluzia să desminţim blestemul public şi că nu mai e nevoie să ne căştigăm păinea cu sudoarea frunţii şi că avem dreptul să petrecem zile binecuvăntate fără grija banilor. Aţi observat că şi cel mai umil funcţionar in concediul său capătă suflu, capătă atitudinea rentierului bogat, a stăpănului independent care nu are să se supună nimănui şi nici unei discipline. Azi vacanţa nu mai e un lux, e o necesitate. Ne intrebăm uneori pentruce poporul englez işi păstrează tinereţea şi atăta rezistenţă fizică. Pentruce bărbaţii de stat ai Angliei pot la 60 de ani să presteze o cantitate enormă de muncă. Credem că aceasta se datorează simţului lor de vacanţă săptămănală şi anuală. Week-end-ul este sfănt pentru oricare englez şi de Sămbătă la amiază pănă Luni dimineaţa, intreaga Anglie se odihneşte şi se petrece. Numai in circumstanţe excepţionale sau tragice, care pot surveni de trei sau de patru ori in viaţa unui om, un englez işi intrerupe week-end-ul său. Cu totul altfel fac oamnii din Sud şi din Orient, cari dispreţuiesc acest repaos şi lucrează chiar şi Duminica.

Nu numai că sănătatea acestora se zdruncină curănd, dar calitatea lucrului lor decade, căci creerul are nevoe să-şi recapete forţele prin repaos şi schimbare de idei.

Inapoindu-se Luni la biroul său, englezul produce o muncă cu mult superioară aceleia pe care ar produce-o dacă ar fi lucrat Sămbătă şi o parte din Duminică.

La fel, in ceeace priveşte concediul anual, un englez nu-l va irosi niciodată. S-a obosit nouă sau zece luni intr-un an; are dreptul la vacanţă, şi-o va lua cu orice preţ, chiar dacă n-ar fi decăt ca s-o petreacă in grădiniţa lui sau pe terasa casei sale, dar simte imperioasa nevoie să schimbe atmosfera morală, să uite afacerile, să trăiască fără grijă.

De aici, vitalitatea rasei anglo-saxone. Nu oricui ii e dat să poată interprinde călătorii minunate, dar fiecare poate găsi, in măsura mijloacelor sale financiare, colţul fermecător şi sănătos unde să se scurgă zilele fericite ale concediului.

Dealtminteri, cu agenţiile de călătorie, cu societăţile de navigaţie şi cu organizările de excursii nici nu mai e nevoie astăzi să fii prea bogat, ca să-ţi poţi ingădui o călătorie mai scurtă, care adesea nu costă mai mult ca vacanţa petrecută acasă.

Vacanţe bogate, vacanţe sărace, vacanţe marine sau vacanţe rustice, vacanţe in munţi, - esenţialul este de a te folosi de vacanţă.

In urmă, dacă prima zi de revenire la lucru este tot atăt de grea pentru şcolari, ca şi pentru funcţionar sau medic, repede te obicinuieşti cu lucrul şi cu forţe noui, plin de antren şi entuziasm, poţi lucra mult mai bine.

Â

Â

Â

Dacă aveţi de gănd să luaţi cu voi cicăleala, necazurile şi pesimismul, e cu totul zadarnic să vă mai luaţi concediu. Fiecare are vacanţele pe care le doreşte, mai ales vacanţele morale. După cum iţi iei rămas bun de la prieteni, de la director, de la birou, in acelaşi fel să iţi iei rămas bun de la toate maniile, de la mizantropie, de la exasperarea nervilor, căci oricum tot rămăne un an intreg ca să-ţi regăseşti apoi obiceiurile şi să te foloseşti de toate defectele şi de toate necazurile. Dar vreme de o lună sau două, deveniţi din nou liceanul in vacanţă; liceanul de 30 sau de 50 de ani, vărsta nu are importanţă."

B.B., in Realitatea Ilustrată in vacanţă, august 1933