Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2009, cu prilejul celei de-a 150-a aniversări a Unirii Principatelor Române, Jurnalul Naţional a dat publicităţii un set de propuneri printre care figura şi inserarea oficială în calendar a zilei de 24 Ianuarie, ca zi de sărbătoare a românilor. Au promis tot sprijinul membri ai Guvernului de atunci (precum fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu), iar preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a declarat cu ocazia festivităţilor din 24 Ianuarie 2009 la Iaşi că "se va bate" pentru legiferarea lui 24 Ianuarie ca zi de sărbătoare oficială a românilor – fără ca prin aceasta să se umbrească în vreun chip sărbătorirea cu fast la 1 Decembrie a Zilei Naţionale a României.
La 19 ianuarie 2010, Gheorghe Nechita, primarul municipiului Iaşi declara că a discutat cu rectorii Universităţilor din Iaşi şi cu preşedintele Academiei Române, filiala Iaşi, Viorel Barbu, dar şi cu profesorul de istorie Cătălin Turliuc, pentru ca împreună să iniţieze o acţiune de strângere de semnături, pe care să le predea parlamentarilor ieşeni, pentru ca ziua de 24 Ianuarie să devină sărbătoare a românilor.
Din nefericire, la trei ani după aceste propuneri şi la 152 de ani de la Unirea Principatelor Române promisiunile nu au fost încă onorate. Două proiecte de legislative privind stabilirea zilei de 24 Ianuarie ca zi de sărbătoare oficială au fost adoptate anul trecut de Senatul României, dar în prezent ambele se află în dezbaterea Camerei Deputaţilor, care este cameră decizională.
Lucrurile trenează nejustificat la Camera Deputaţilor, aşa cum se întâmplă şi la Primăria Capitalei cu o altă propunere a Jurnalului Naţional: acordarea numelui Marelui Domnitor al Unirii, Cuza Vodă, unei artere principale (Bulevardul Libertăţii) din Bucureştiul pe care Prinţul Unirii însuşi şi l-a ales drept Capitală la 1859. Rugăm consilierii generali şi directorii din Primăria Capitalei să lase explicaţiile şi motivele puerile că nu se poate şi să rezolve doleanţele bucureştenilor care prin mesajele lor au susţinut şi susţin iniţiativa. Alexandru Ioan Cuza nu se gândea când a făcut Unirea că o să se găsească unii care nu sunt în stare să-i dea numele unui bulevard sau unei piaţete!
Aşadar, ca un recurs pentru România, pentru promovarea acestor idei naţionale extrem de importante, Jurnalul Naţional reia argumentele istorice prezentate de istoricul Stelian Neagoe – întâiul iniţiator avenit, entuziast şi consecvent al proiectului.
O zi pentru eternitatea românilor. 24 Ianuarie 1859. Moment istoric decisiv pe drumurile de jertfe şi glorii al luptei pentru desăvârşirea unităţii noastre naţionale statale. Atunci, Moldova şi Muntenia s-au unit sub sceptrul alesului poporului – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, marcând începutul procesului vital de refacere a vechii Dacoromânii (atât de încercată de vicisitudinile vremilor).
Primul an al Unirii Principatelor Române a fost sărbătorit deopotrivă în Moldova, la 5 ianuarie 1860 (ziua urcării Principelui Unirii pe Tronul voievodal al lui Stefan cel Mare) şi în Muntenia, la 24 ianuarie (ziua când alesul Moldovei a fost chemat şi pe Tronul de peste Milcov al Viteazului înfăptuitor pentru o clipă al Unirii de la 1600). Era un timp când Domnitorul Alexandru Ioan I, pendulând anevoie între cele două Guverne de la Iaşi şi Bucureşti, lupta din răsputeri să obţină recunoaşterea faptului împlinit de mai-marii zilei: Puterile Garante şi Suzerană.
În Moldova, după câteva Cabinete ministeriale efemere, a preluat frânele guvernării Mihail Kogălniceanu – ilustru bărbat de Stat care avea să iniţieze remarcabile reforme pentru consolidarea noii ordini publice. Între măsurile preconizate de premierul Kogălniceanu s-a numărat şi propunerea înaintată Domnitorului Cuza, referitoare la sărbătorirea zilei-simbol a Unirii Principatelor Române. Cităm din Raportul lui Kogălniceanu, adresat lui Cuza Vodă, în decembrie 1860: "...Subsemnatul are dar onoarea a propune Înălţimii Voastre să binevoiţi a încuviinţa ca în viitor numai 24 Ianuarie să se serbeze în Principatele Unite, ca Sărbătoare Naţională, ca ziua care făcându-vă Domnitorul României, v-au încredintat prin însuşi această nobilă misie de a realiza marea dorinţă şi trebuinţă a Naţiunii Noastre".
Iată şi Rezoluţia Domnitorului aşternută, la 27 decembrie 1860, pe sus-zisul Raport: "Se aprobează, încunoştiinţându-se şi pe Guvernul din Bucureşti".
Prin urmare, ziua de 24 Ianuarie a devenit sărbătoare naţională, prăznuită ca atare în toţi anii Domniei lui Cuza Vodă. Evident că după ce l-a silit pe întâiul şi singurul Domnitor pământean al României să abdice (în noaptea de 10/11 februarie 1866), "monstruoasa coaliţie" a împiedicat cu ostentanţie sărbătorirea, în continuare a lui 24 Ianuarie, gândind că astfel poate fi tăiat firul legendei Unificatorului şi Înfăptuitorului...
Măsura silnică n-a prins. Naţiunea română n-a dat uitării pe cel ce întruchipase cu atâta putere sentimentul naţional al Unirii. Şi dacă guvernanţii cuzofobi au radiat dintre sărbătorile naţionale ziua de 24 Ianuarie, poporul român a găsit nenumărate modalităţi şi forme de cinstire a momentului istoric al Unirii Principatelor.
Peste timp s-au înregistrat chiar unele iniţiative parlamentare. La 22 ianuarie 1882, bunăoară, în şedinţa Senatului prezidată de vicepreşedintele G. Lecca, în prezenţa a 43 senatori, secretarul biroului, D. Pisca, a dat "citire pentru a treia oară" întâmpinării senatorului Costin Brăescu, care – "în puterea dreptului de iniţiativă şi conform art. 90 din regulamentul interior al Senatului" – făcea propunerea ca ziua de 24 Ianuarie să fie declarată sărbătoare naţională. În propunere se preconiza sărbătorirea în fiecare an, a lui 24 Ianuarie, cu solemnitatea cuvenită, în toată ţara, în care zi toate instituţiile publice, precum şcolile, instanţele juridice, Corpurile Legiuitoare etc. "vor fi libere de lucrările lor ordinare". Pe lângă propunător, mai semnau alţi şase senatori: N. Voinov, C. Vârlan, N. I. Bujoreanu, N. Ganea, J. Juvara, C. Jurgea.
Vicepreşedintele Lecca a dat cuvântul senatorului C. Brăescu, care a dezvoltat pe scurt propunerea; pentru ca apoi, conform regulamentului, să fie trimisă comisiei speciale a Senatului, spre a se transforma în proiect de lege.
Cum era de aşteptat, neînduplecaţii adversari ai lui Cuza Vodă au încercat să blocheze propunerea Brăescu. Cel mai pătimaş dintre anticuzişti, Dim. A. Sturdza, a cerut cuvântul spre a motiva împotrivirea, prin faptul că sunt şi alte zile importante de sărbătorit, dar că n-ar fi bine să se meargă din sărbătoare în sărbătoare; în final, el optând pentru sărbătorirea la nivel naţional doar a "ultimei" dintre zilele mari, anume 14 Martie – ziua proclamării Regatului Român, ştiut fiind cât de agreată va fi iniţiativa sa de Regele Carol I de Hohenzolern. La o aşa obstrucţie, minată de vechi adversităţi politicianiste, senatorul Costin Brăescu a revenit la tribună.
Va urma
Citește pe Antena3.ro
