Jurnal de Croaziera - De la Parjoaia la Chiciu

Prima mea zi de croaziera a inceput la Parjoia. Cum n-ati auzit? E si o statie de semaforizare a senalului acolo, adica a partii navigabile pe Dunare. Suntem transbordati de pe mal cu bagaje cu tot pe pontonul nostru plutitor, unde Alex si Sorin, dar si Carmen, ca "mezzosoprana", ne intampina cu vestele de salvare pe ei si cu refrene de bun-venit.

Prima mea zi de croaziera a inceput la Parjoia. Cum n-ati auzit? E si o statie de semaforizare a senalului acolo, adica a partii navigabile pe Dunare. Suntem transbordati de pe mal cu bagaje cu tot pe pontonul nostru plutitor, unde Alex si Sorin, dar si Carmen, ca "mezzosoprana", ne intampina cu vestele de salvare pe ei si cu refrene de bun-venit. Parca ar fi imnul acela solemn intonat de fanfare la venirea in tara a sefilor de stat. Am uitat de drumul infernal facut cu masina intre Lipnita si aceasta faimoasa Parjoaie, pe un drum de tara care era cat p’aci sa ne strice masinile. Plutim cu 5 km/h, in medie, spre niste sate cu iesire la batranul fluviu, pe care ni le dorim din suflet porturi in care sa andocam. Da. Am inceput sa invatam si cuvinte noi, ca niste marinari ce suntem. Pana una-alta, ma obisnuiesc cu tangajul, desi eu n-am rau de mare, de Dunare si de nici o apa. Ma consolez cu faptul ca tot va iesi soarele macar intr-una din zilele cat tine "bucata mea Dunare". O fi ea croaziera, dar mai trebuie sa si muncim. Au fost la bulgari colegii mei. La Silistra. Li s-a parut cam sinistru, zic ei. Dar cel mai fierbinte subiect care i-a preocupat pe microbistii de la bord a fost alaturi de care dintre dunareni sa vedem meciul Steaua cu Real Madrid. Si, daca nu stiti, ce scor a fost intre echipele Prefab Modelu si CF Braila, ei bine: 3-0. Au facut galerie ai nostri, si au promis sa scrie. Fiti pe faza!

Si stiti ceva? Haideti sa fim seriosi! Dincolo de poantele care se fac pe seama bietului peste, aliment atat de sanatos si de bun la urma urmei, desertul pe Sincrondelta este "ceva de vis". Vorba lui Sorin. Care la cina insista pe langa Beibi, alias Carmen, cu un fursec: "Hai, Beibisor, ia din mana mea, ia uite, este ca un fel de scoica"... Am innoptat la Chiciu. Peste masa incarcata de laptopuri, cabluri, farfurii, carnetele, telefoane, si mai ales cafele, Cristian ne distribuie fiecaruia numarul de semne. Casete, citate, titluri, sapouri... "Hai, Daniela, mai repede, ca am de scris si eu...", se aude o voce stresanta, dar colegiala.