Bomba ticăie la Săvineşti

CONTRACRONOMETRU ● Cadou de la armată: 18,6 tone de deşeu periculos
Într-un depozit de pe platforma industrială a Săvineştiului, localitate aflată la 15 km de Piatra-Neamţ, au rămas moştenire de la fostul Institut de Cercetări Chimice aproape 40 de tone de substanţe periculoase.

Tone de deşeuri provenind din combustibilul folosit la rachete se "odihnesc" de mai bine de 18 ani pe platforma chimică de la Săvineşti, celebră pe vremuri pentru cercetările care se făceau aici. O bombă ecologică, ce ar putea genera consecinţe dezastruoase în caz de incendiu sau cutremur.

"Stăpînul" substanţelor periculoase, cel puţin din punct de vedere cantitativ, din depozitul de la Institutul de Cercetări pentru Fibre Sintetice este TG02, un deşeu provenit din combustibilul folosit la rachete. Cantitatea totală de deşeuri (aproape 40 de tone) e depozitată în butoaie de mare capacitate, la parterul unei clădiri care are o jumătate de secol în spate şi prezintă probleme de stabilitate. "Sînt clădiri vechi, care aparţin unor foste secţii dezafectate şi a intervenit în timp o anumită neconformitate", spune Magda Macarie, consilier în Serviciul autorizări şi controlul conformării din cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) – Neamţ.

DAT ÎN CUSTODIE. Fostul combustibil de rachetă, "produs cu durată de exploatare depăşită", aşa cum a fost descris la momentul preluării, a apărut la Săvineşti în februarie 1990. Institutul de Cercetări pentru Fibre Sintetice de atunci l-a preluat de la o unitate militară din Babadag. Potrivit procesului-verbal întocmit la data preluării, furnizarea s-a făcut fără plată. Armata a dat practic în custodie această substanţă. Directorul ştiinţific al SC ICEFS COM, firmă care a cumpărat patrimoniul şi numele fostului institut, spune că acte de provenienţe există doar pentru 13 tone de TG02 şi nu se ştie cum a apărut diferenţa de peste 5 tone găsită în depozitul combinatului. Nu este exclus însă, spune inginerul Doina Constantinescu, ca o parte din acte să fi fost rătăcită de lichidatorii institutului.

Scopul cu care cercetătorii de la Săvineşti au luat substanţa a fost, probabil, ca să încerce să izoleze unul dintre componenţii combustibilului, şi anume trietilamina. "La un moment dat, această activitate de izolare şi-a încetat activitatea şi fără îndoială era perioada în care începuseră şi problemele financiare pentru ICEFS, astfel că activitatea aceasta de izolare a trietilaminei a încetat. Drept urmare, pe platforma chimică au rămas 18,6 tone de TG02", explică Magda Macarie.

CLĂDIRE VECHE. Cînd ICEFS a început să şchiopăteze serios din punct de vedere economic, cineva a avut ideea să strîngă toate substanţele periculoase şi să le depoziteze. Căci la acel moment acestea nu erau în clădirea în care se află astăzi, ci în diverse locuri de pe platforma chimică.

"Pentru aceste substanţe, căci vorbim despre mai multe substanţe, nu numai de TG02, care a ieşit în evidenţă pentru că e într-o cantitate foarte mare, a fost amenajat un depozit într-o secţie care a avut o cu totul altă destinaţie", explică Macarie. Locul în care stau butoaiele e o hală de la parterul unei clădiri construită în 1963.

Informaţia despre existenţa unei astfel de bombe ecologice pe platforma chimică de la Săvineşti a ajuns în atenţia publicului în 2006. Raportul întocmit atunci de Ministerul Mediului arată că substanţele – o parte dintre ele deşeuri toxice, utilizate cîndva în activitatea de cercetare – erau depozitate în condiţii deloc încurajatoare pentru cei 6.600 de locuitori ai comunei Săvineşti.

NESIGURANŢĂ. Printre problemele ridicate de specialişti era pavimentul clădirii, care, deşi din ciment, era uşor deteriorat. Apoi, recipientele din metal în care fuseseră puse substanţele prezentau urme de coroziune şi deformări. Mai mult, butoaiele erau în aşa fel amplasate, încît accesul la ele şi intervenţia în cazul unui eventual incendiu ar fi fost dificile. S-a mai semnalat în 2006 că trei dintre recipiente erau aşezate deasupra unei canalizări de apă impură din punct de vedere chimic. Reprezentanţii Ministerului Mediului, ai Gărzii de Mediu, ai APM, Prefectura Neamţ şi cei de la ICEFS s-au întrunit în 2006 pentru a căuta o soluţie pentru îndepărtarea pericolului. "Nu au putut să desţelenească situaţia, pentru că problemele de natură economică ale ICEFS erau atunci foarte mari. Ulterior chiar au intrat în procedura de lichidare voluntar. Nu ar fi putut să suporte financiar eliminarea acelei substanţe", spune consilierul APM Neamţ.

PREA SĂRACI. În iulie 2006, ICEFS i-a anunţat pe cei de la mediu că a contactat două firme specializate care ar fi putut să-i scape de combustibilul de rachetă. Era vorba despre Pro Air Cleaning din Timişoara şi despre Eco Fire Sistem din Constanţa. Potrivit datelor înaintate de ICEFS către Agenţia de Mediu, doar firma din Timişoara făcuse o ofertă financiară concretă pentru preluarea şi eliminarea deşeului: 76.000 de euro. Pentru această sumă, societatea urma să scape doar de cele 18,6 tone de TG02, celelalte 28 de substanţe chimice urmînd să rămînă pe platforma chimică de la Săvineşti.

Suma era însă prea mare pentru posibilităţile financiare ale ICEFS. De asemenea, încercările autorităţilor locale de a-i face pe cei de la armată să preia "cadoul" făcut în 1990 au eşuat. Unitatea militară de la care plecase deşeul fusese desfiinţată.

La sfîrşitul lui 2007, patrimoniul şi numele ICEFS au cumpărate de o nouă societate, care a preluat în cunoştinţă de cauză şi cantitatea de substanţe din depozitul care dă palpitaţii Săvineştiului.

Securitate

În hală există nu mai puţin de 28 de alte substanţe periculoase, în afară de TG02. Ele sînt în cantităţi mai mici, dar totalizate ajung, împreună cu deşeul livrat de armată, la aproape 40 de tone.
În acest moment, SC ICEFS COM are un contract cu o firmă care asigură paza de pe platforma chimică. Locaţia e îngrădită şi mai multe afişe avertizează asupra pericolului. Substanţele adunate în hală sînt monitorizate în permanenţă de specialiştii de la SC ICEFS COM. Practic, substanţele nu sînt periculoase pentru om sau pentru mediu atît timp cît sînt depozitate în condiţii de siguranţă. "Substanţele sînt caracterizate printr-un risc de mare toxicitate. Nu înseamnă că cel care intră în contact cu bombiţa aceea s-a şi intoxicat în mod neapărat, în cazul în care una dintre substanţe este deversată, să zicem. Dar eu nu pot să-mi asum riscul să spun că acolo nu se va întîmpla nimic. Nu pot spune nici că substanţele acelea sînt cuminţi acolo... Sînt factori de risc care nu pot fi eliminaţi: de exemplu, efectul pe care l-ar avea un seism asupra acelei clădiri", explică Magda Macarie.

Soluţii

Directorul ştiinţific al SC ICEFS COM spune că institutul are în acest moment mai multe variante de a scăpa de substanţele periculoase. Una dintre ele este valorificarea prin vînzarea către societăţi care le folosesc în producţie. Cea mai periculoasă substanţă existentă pe stoc este, potrivit directorului ştiinţific al ICEFS, toluen diizocianatul. 8 tone din această substanţă sînt planificate să ajungă la Oltchim.
O altă variantă ar fi ca deşeul de combustibil de rachetă să fie preluat de armată, care să îl incinereze împreună cu toată cantitatea de TG02 pe care o deţine în acest moment.
SC ICEFS COM a luat legătura cu mai multe firme care se ocupă de incinerarea deşeurilor, însă suma cerută de acestea depăşeşte puterea financiară a societăţii. "Dar pentru că noi, spre deosebire de vechiul institut, nu avem nici un fel de datorii la stat, putem să accesăm şi fonduri europene pentru a scăpa de probleme şi luăm serios în calcul această soluţie", a mai declarat inginerul Doina Constantinescu, directorul ştiinţific al SC ICEFS COM.