Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orasul Sulina, atestat documentar in anul 950, Europolisul lui Jean Bart, este si locul de varsare al Dunarii in Marea Neagra. Ca puncte turistice pot fi enumerate Farul Vechi (ramas in mijlocul orasului), Farul Nou, Catedrala "Sfantul Nicolae", Biserica Catolica si Biserica Lipoveneasca.
Sulina - orasul incremenit
La Sulina soarele ajunge mai devreme decat in restul tarii, dar se grabeste degeaba, caci nu face altceva decat sa descopere saracia unui oras care traieste din amintiri frumoase.MONICA IORDACHE
Blocati intre ape, locuitorii Sulinei sunt prizonieri in orasul lor. De aici, un vapor de pasageri face o cursa pe zi pentru cei care vor sa ajunga la Tulcea. Iarna, vaporul vine o data la doua zile, iar daca sunt sloiuri periculoase, nu mai vine deloc. Pentru ca nu au unde sa se duca, locuitorii Sulinei nu au nici masini. Sunt doar 65 de autoturisme intr-un oras de aproape 5.000 de suflete. Transport local nu exista, pentru ca distantele sunt la fel de mici ca intr-un sat. Taxiuri nici atat. Ar fi chiar inutile. Primavara si toamna, cand sunt ceturile mai mari, nici macar elicopterul vreunui spital de pe la Tulcea sau din alta parte nu mai poate ajunge. Daca vreun localnic are nenorocul sa se imbolnaveasca, trebuie sa se multumeasca sa fie ingrijit de doi medici pensionari, la un spital aflat el insusi in coma. Statistic, 40% dintre locuitorii Sulinei sunt someri. Asta pe hartie, caci multi dintre ei au iesit din evidenta autoritatilor si nu mai figureaza in nici un catastif. Timpul Sulinei a murit. Cladiri odinioara cochete, o biserica parasita, drumuri la fel de prafuite ca si cele de tara, fabrici abandonate. Incremenita undeva intre epoci, de Sulina nu se mai aude decat daca se intampla ca un politist de frontiera sa-si omoare cativa semeni.
Oras cosmopolit
Sulina se imbata cu amintirile ei. Pe vremea lui Ceausescu, aici se faceau zilnic patru curse de nave rapide si o cursa de pasageri, care aduceau 1.500 de turisti zilnic. Stateau pe la casele oamenilor sau in hotelul de 150 de locuri, de langa plaja cu nisip fin, hotel care este acum in paragina. Localnicii lucrau la fabrica de conserve sau la santierul naval. Ambele au fost privatizate si au murit incet. Dar mai mult decat atat, Sulina traieste cu amintirea a ceea ce era la inceputul secolului XX. Din 1856 si pana in 1939, in acest oras a fost amplasat sediul Comisiunii Europene a Dunarii, infiintata prin tratatul de pace de dupa Razboiul Crimeei, atunci cand s-a instituit libertatea de navigatie pe Dunare. A devenit un oras cosmopolit, in care limba oficiala, din documente, era franceza, iar limba cea mai vorbita era greaca. De altfel, locuitorii erau poligloti, caci traiau laolalta 28 de nationalitati. Portul Sulina capatase privilegii fiscale si, daca in alte porturi europene muncitorii primeau o lira pe zi, aici se castigau patru. Urmele englezilor, francezilor, grecilor si altor oameni de vaza care si-au legat numele de cel al Sulinei, nu se mai regasesc decat la cimitirul din oras, cu monumente impresionante, dar devastat.
Citește pe Antena3.ro
Santierul Naval incearca sa se reprofileze
CRISTIAN PETRU
REPERE
Morminte intre cer si ape
RADU TUTUIANU
La Sulina, unde Dunarea se varsa-n mare, cimitirul maritim isi traieste ultimele clipe. Printese indragostite, temerari ofiteri englezi, comandanti din Marina Regala Romana odihnesc sub buruienile uitarii. Tot aici, crestini, musulmani si evrei si-au facut mormintele impreuna.
Cine merge la cimitirul din Sulina, pe ultimul drum sau doar ca vizitator, are parte de mult praf si zgaltairi in hartoape. Gardul care imprejmuieste mormintele e spart si inlocuit din loc in loc de sarma ghimpata. Poarta ruginita n-are decat sa scartaie in amintirea vremurilor apuse. Englezi, francezi, italieni, greci, romani, unguri, sarbo-croati, musulmani, evrei isi gaseau odihna vesnica pe o fasie de pamant agatata de mare.
In ultimii 50 de ani, ignoranta oamenilor a distrus in mare parte cimitirul maritim de la Sulina, vechi de aproape 150 de ani. Garduri de morminte au ajuns imprejmuiri in gradinile localnicilor, pietre funerare au devenit pavaj pentru alei, iar cruci din fier forjat s-au vandut drept monumente pe la Tulcea sau Constanta. Cimitirul maritim e impartit in mai multe compartimente, dupa confesiuni: crestinii laolalta - ortodox, ortodox de rit vechi, catolic, protestant, apoi spre mare se intinde cimitirul musulman, iar la intrare, mormintele iudeilor. E singurul cimitir din Romania unde se odihnesc impreuna credinciosi de-ai celor trei mari religii.
Printesa Moruzi
Chiar la intrarea in cimitir se afla mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului sef al Comisiei Europene a Dunarii. Simpson a condus 13 ani lucrarile de constructii pe canal, de la debarcadere si farurile de pe dig. Pe crucea lui sta inscris: "Sacred to the memory of William Simpson - who died at Sulina - on the 28th July 1870 - aged 46 years - This stone was erected by the European Commission - of the Danube Delta" (In memoria lui William Simpson care a murit la Sulina pe 28 iulie 1870, in varsta de 46 de ani. Aceasta piatra a fost ridicata de Comisia Europeana a Dunarii). Pe alta alee, printesa Moruzi isi are mormantul. S-a nascut la Istanbul, a trait o viata departe de tara, iar sfarsitul a gasit-o la Sulina. Epitaful de pe monumentul ei funerar s-a sters cu vremea, doar pe mormantul de-alaturi gasesti scris in nemteste: "Hier ruht im frieden unser unkergesslicher Roland Leukert geb. zu Pilsen ".
Musulmani si evrei impreuna
Mormintele grecilor sunt numeroase. In anul 1904, comunitatea de la Sulina numara 2.056 de cetateni de origine greaca, acestia depasind in numar populatia romaneasca. Varsta inscrisa pe mormintele lor adeseori nu-i cea adevarata. Totdeauna grecii din Romania isi ascundeau varsta reala in functie de situatia incorporarilor. Totdeauna au fost cu zece ani inainte sau in urma datei lor de nastere - se eschivau sa faca armata. Cimitirul musulman adaposteste placi din marmura si calcar, sculptate si ornate cu turban pe latura de sus; toate fiind orientate spre Rasarit, spre Mecca. Cimitrul evreiesc e devastat, nici o piatra funerara nu-i intreaga. Distrugerea a avut loc in timpul legionar si-n comunism. "Abraham Nisen Gottfried, 1847-1895; Jacobson Iancu Marcu" - prea putine nume se mai disting pe placile arse de vremuri. Parasit intr-un oras amortit, cimitirul maritim ramane uitat intre ape. Doar cerul, Dunarea si marea mai au grija de vechile morminte de la Sulina.
Legenda unui coup-de-foudre
Peste cimitir pluteste legenda unei iubiri de-o vara. Un tanar ofiter de marina, englez, aflat in misiune la Sulina, s-a indragostit de o printesa negresa, devenita "dansatoare" prin cabaretele portului. Pe timp de furtuna, ofiterul patimas a disparut in apele marii. Dansatoarea, cunoscuta altora doar ca femeie de moravuri usoare, n-a suportat despartirea nedreapta si s-a aruncat in apele Dunarii, pentru a se intalni intotdeauna cu marea. Legenda mai spune ca amandoi, ofiterul si printesa, au mormintele alaturate in cimitirul din Sulina.
Economia orasului este la pamant
MIHAI MUNTEANU, COSMIN BABII
Oamenii din oras tanjesc si acum dupa situatia economica de altadata. Pe vremuri, traficul mare de marfuri pe bratul navigabil al Dunarii a dus la inflorirea economiei si bunastarea locuitorilor sai. Acum, din fala de demult, din fabrica de conserve de peste si afacerile fara impozit din Zona Libera a urbei nu au mai ramas decat amintirile.
In Sulina a fost instituit inca din 1978 regimul de port liber, infiintandu-se Administratia Zonei Libere Sulina (AZLS). Organismul are statut de regie autonoma si este organizata pe principiile autogestiunii economice si financiare, in urma reorganizarii fostei intreprinderi de comert exterior, Portul Liber Sulina. AZLS este inclusa in intravilanul orasului pe o suprafata de peste 100 ha si este compusa din sapte perimetre amplasate in zona urbana si in jurul bazinului maritim de tranzit Sulina. Desfasurarea activitatilor in zona libera se poate face fie in urma adjudecarii unei licitatii publice, fie prin obtinerea unei licente de "utilizator al zonei libere". AZLS este profilata pe manipularea, depozitarea, sortarea si ambalarea marfurilor. Totodata, in zona libera se inchiriaza sau se concesioneaza terenuri si cladiri. Perioada contractuala pentru acest tip de operatiuni a fost stabilita prin lege la 50 de ani. Licentele de lucru sunt eliberate pe o perioada de valabilitate incepand de la o luna pana la un an. De asemenea, permisele de acces in zona libera raman in vigoare maximum 12 luni. Pretul acestora din urma variaza intre 3 si 50 de dolari, in functie de valabilitatea solicitata, iar in cazul mijloacelor de transport, depinzand de greutatea proprie a autovehiculului de transport.
O alta societate in care lucrau multi dintre locuitorii orasului a fost Fabrica de conserve de peste, situata la marginea orasului. Pe vremuri, aici munceau, zi de zi, 250 de salariati. Productia era de 14 tone de conserve de peste si se lucra in doua schimburi. Inainte de Revolutie exista, in aceeasi incinta a societatii, o fabrica de gheata cu o productie de 14 tone. Acum, vechea societate a fost preluata de un investitor privat. "Societatea este in stand-by, in asteptare. Deocamdata aici nu se produce nimic. S-au bagat foarte multi bani in ea, circa 15 miliarde, mai ales in modernizarea depozitelor", ne-a declarat un oficial al firmei. "Numai sapte oameni muncesc acum aici. Asigura paza. Patronul nostru nu a gasit inca un partener strain care sa ne aduca peste oceanic in cantitati mari ca sa-l prelucram. Am facut concesionari in zona Litcov, dar pestele din Dunare nu este suficient pentru capacitatea de productie pe care o avem".
RETINETI
In zona libera se inchiriaza sau se concesioneaza terenuri si cladiri, iar perioada contractuala pentru acest tip de operatiuni a fost stabilita prin lege la 50 de ani.Licentele de lucru sunt eliberate pe o perioada de valabilitate incepand de la o luna pana la un an. Permisele de acces in zona libera raman in vigoare maximum 12 luni (pretul acestora din urma variaza intre 3 si 50 de dolari).
O noua pista in ancheta dramei care a ravasit Sulina
Tragedia cumplita care a marcat oraselul Sulina, in duminica alegerilor, are ecouri puternice si acum. Primarul Aurel Dimitriu ne-a marturisit ca nici pana in ziua de azi nu nu ii vine sa creada ce s-a intamplat. Politistul de frontiera care, aflat intr-o stare profunda de ebrietate a secerat, cu pistolul automat doua vieti este acum in inchisoare, iar doi oameni au fost inmormantati. Alte victime se afla internate in stare grava. Unul dintre decedati urma sa devina socrul criminalului, fiica lui fiind iubita celui din urma. In urma nenorocirii, Corina Tipirig a ramas si fara tata, si fara iubit. Am intalnit-o pe strazile din Sulina impreuna cu mama ei. Amandoua erau in doliu. Nu-si explica ce s-a intamplat."Ultima oara cand am vorbit cu Robert (asasinul - n.r.) a fost atunci cand m-a sunat si mi-a spus "I-am tras lui taica-tau un glont in cap. Iarta-ma! Te iubesc mult! Vino sa-ti iei catelul". M-am dus acolo si am auzit impuscaturi. Pana atunci am crezut ca este o gluma. Politia nu m-a lasat sa intru ca sa vorbesc cu el. Daca as fi putut, probabil ca il potoleam. Dar Sofan (seful politiei de frontiera) nici nu a vrut sa auda. Mie, a apucat sa-mi spuna de cand vorbeam la telefon ca vrea sa se predea", ne-a spus cu un ton calm Corina. Ea crede ca un anume Octavian Vlas, si el politist de frontiera, l-a determinat pe Robert sa isi piarda controlul si sa declanseze tragedia. Octavian, dupa spusele Corinei, o placea de mult timp si, desi era prietenul lui Robert, nu scapa nici un prilej sa il incite pe acesta "cu tot felul de prostii". Una dintre supararile ei este ca Vlas i-a luat catelul de la Robert "si nu mai vrea sa mi-l dea inapoi!". "Macar pe Felix il vreau inapoi. Nu stiu de ce se comporta asa. Si cei de la politie se comporta ciudat. Am sunat la 113 si am vorbit cu adjunctul IPJ Tulcea. Ne-a promis multe, dar nu ne-a ajutat cu nimic pentru inmormantare. Sofan s-a laudat ca datorita lui s-a predat Robert. Nu-i adevarat, el oricum avea de gand s-o faca! Stiu asta pentru ca a apucat si mi-a spus prin telefon". "As fi vrut sa stau de vorba cu Robert sa inteleg ce s-a intamplat. Nu a fost chip", ne marturiseste fata, care nu are mai mult de 16 ani. Ea ne-a mai istorisit ca Robert a mai devenit violent atunci cand a jignit-o un profesor de-al ei. Corina s-a hotarat sa dea admiterea la Academia de Politie, dupa ce isi va lua bacalaureatul: "Vreau sa intru in politie! Vreau ca numele lui tata sa nu fie uitat!" (Mihai Munteanu, Cosmin Babii)
