Între interdicţii, ameninţări, jeg şi o promisiune condiţionată

A te aventura cu transportul în comun din orice colţ al Bucureştilor spre oriunde presupune orice în afară de plăcere şi plictiseală. Spuneţi-le nervi, revoltă, neputinţă sau greaţă. Sau toate astea la un loc.

Aleg, la întâmplare, linia autobuzului 139, deşi faptele şi întâmplările pot fi uşor recognoscibile de orice călător pe oricare tramvai, troleibuz sau autobuz al Capitalei. Până mai deunăzi, autobuzele alocate de RATB acestei linii oropsite - la fel cum e considerată şi populaţia cartierelor Rahova şi Ferentari, prin care trece - erau un fel de rate părăginite de la "paşopt", galbene odinioară, ajunse culoarea ţărânei şi a zoaielor nicicând curăţite de pe vopsea, geamuri ori scaune.

Mai nou, maşinile acestei rute - cu capetele ei Zeţarilor şi Piaţa Leul, pentru conformitate - sunt moderne, dar la fel de jegoase. Au şi dotări demne de secolul al XXI-lea: două feluri de aparate pentru bilete/carduri personale şi netransmisibile - adică abonamente d-alea şmechere, reîncărcabile, primele - compostoare clasice, celelalte ca nişte cutii portocalii care-ţi arată şi cât e ceasul; toate au şi aer condiţionat care mai mereu nu merge.

Ce să faci, pe drum, dacă tot nu poţi privi - nici afară, din cauză de noroi întărit pe geamuri, nici înăuntru, pentru că minipeturile plus cutiile goale de suc şi bere, ca şi cojile de seminţe şi banane îţi zgârie retina? Te uiţi pe pereţi. La propriu. Şi ce vezi? Sub formă de miniafişe, tot soiul de interdicţii şi ameninţări, daaaar şi o promisiune. "Este interzis a se sta de vorbă cu şoferul". "Nu insistaţi pentru deschiderea uşilor între staţii şi în intersecţie". "Fumatul interzis".

"Nu vă sprijiniţi de uşi!". "Transportul în comun nu este gratuit. Plăteşti călătoria sau suprataxa de 50 de lei?". "Nu riscaţi! Neplata călătoriei se sancţionează cu 50 de lei pe loc sau cu 100 lei ulterior". "Alege statutul de călător corect şi plăteşte biletul sau abonamentul. Astfel vei contribui la calitatea transportului în comun".

Hai că eu am ales să fiu călător corect, pentru că da, vreau să contribui la calitatea transportului în comun. Până una-alta, calitatea e aia descrisă pe scurt mai sus. Eu m-am ţinut de cuvânt şi ca mine-s mulţi. Sigur, cei plătiţi să ne verifice nouă statutul de călător corect nu găsesc mai mult de doi-trei clandestini la un autobuz plin-ochi. Stau în haite între staţia Petre Ispirescu şi intersecţia cu 13 Septembrie şi Drumul Sării.

Controlorii fac un semn şoferului să oprească şi se reped câte patru-cinci pe la fiecare uşă, alegându-şi victime sigure dintre adolescenţii care stau pe scară. Îi iau cu japca, în ciuda protestelor de genul: "Abia m-am urcat, n-am avut de unde să iau bilet, mi-am uitat abonamentul acasă, sunt din provincie, n-am actele la mine etc."

Nici nu se ating de magraonii burtoşi care-ascultă manele la mobil, scuipă pe jos şi fac haz de ce se-ntâmplă. Nefericiţii prinşi fără bilet sunt executaţi pe loc - 50 de lei, aţi aflat, sau 100 ulterior. Oare din cauza lor stăm noi înghesuiţi? Tot ei sunt vinovaţi de mizeria din autobuz? Şi de faptul că maşinile vin rar? Şi de prezenţa şuţilor de buzunare? Şi de... ca şi de...? Şi ei, controlorii şi familiile lor, de ce-s scutiţi de plata transportului în comun?