N-aş pleca din România

M-am săturat şi eu, ca mulţi alţii, de mizeria de pe străzi, de aglomeraţia şi de mirosurile înţepătoare din mijloacele de transport, de nepăsarea medicilor, a poliţiştilor, a profesorilor, de şpăgi, de oameni necivilizaţi, de tineri aroganţi, de prostia unora, de lipsa de interes a altora şi, dacă stau bine şi mă gândesc, tot nu-i de ajuns ca să-mi doresc să plec din România. Şi asta pentru că mai am multe de văzut. Sunt la început de drum, o studentă de 20 de ani care până acum n-a făcut decât să îşi dea cu părerea în privinţa problemelor cu care se confruntă alţii. Rămâne să-mi găsesc ceva de lucru, să mă muncească un patron pe un salariu de nimic, să mă confrunt cu probleme de sănătate ca să fiu nevoită să merg la doctori, să stau la cozi, să vin cu pansamente de acasă, să plătesc pentru îngrijirile de care n-am avut parte, pentru ca în final să mă aleg cu o boală de care nici Dumnezeu să nu mă mai poată descotorosi. Apoi, pentru că voi avea o viaţă a mea, voi alege să mă mut cu chirie şi voi sta aşa mulţi ani, până îşi vor vinde părinţii casa, se vor muta la ţară şi îmi vor da şi mie nişte bani ca să-mi iau o garsonieră.
Voi lupta în continuare pentru un trai decent, îmi voi căuta un job mai bun şi, când vor fi toate în regulă, voi hotărî să fac un copil.

Şi problemele vor fi aceleaşi, pentru că se va găsi o altă variantă a actualului prim-ministru Boc, care să taie din indemnizaţii, din salarii, din tot ce apucă, totul pentru aşa-zisul bine al poporului. Ca să nu divaghez, de ce aş pleca din România? Simplu, n-aş pleca pentru că aici îi am pe cei dragi (familie, prieteni), pentru că trăiesc cu speranţa că lucrurile se vor schimba, pentru că România este o ţară frumoasă, dar nu este pusă în valoare îndeajuns, pentru că nu vreau să ajungem un popor de oameni îmbătrâniţi.
Dacă totuşi aş alege să plec, aş face-o doar pentru a cunoaşte şi alte locuri, alte mentalităţi, pentru a învăţa să fiu mai bună în meseria pe care mi-o voi alege, pentru a mă încărca astfel cu energii pozitive.