Nu mai cred în visul România

Mara Răducanu
● Reporter Politic şi Eveniment
● 13 noiembrie 1981
● Cotorca - Buzău



De ce aş pleca din România? Dacă mi se punea întrebarea asta acum vreo zece ani, cu siguranţă aş fi spus clar că nu mi-aş părăsi niciodată ţara. Acum nu mai este aşa. Din păcate, nu mai cred în visul România, nu mai cred într-o ţară în care faptul că eşti cetăţean nu-ţi conferă nici un fel de drept, unde primează ne­sim­ţi­rea, ţopârlănia şi nonvaloarea, unde oamenii sunt snopiţi în bătaie pentru simplul fapt că traversează prea încet pe trecerea de pietoni, unde după ce omori un om primeşti doi ani cu suspendare, unde gropile au devenit "emblemă naţională", unde pensio­narii chinuiţi de-o viaţă au devenit bă­ta­ia de joc a unui sistem îndobito­cit după putere, unde guvernanţii uită că exişti imediat ce ţi-au smuls mult doritul vot, unde a da şpagă este sinonim cu a respira, unde mizeria este îndepărtată doar atunci când aş­tep­tăm vreun summit şi trebuie să picăm bine în ochii străinilor, unde "ciolanul" şi goana după avere sunt mai mari decât respectul, unde va­loarea, principiile, com­petitivitatea, profunzimea, prietenia, solidaritatea au devenit simple utopii. Dincolo de asta, pentru mine, Ro­mâ­nia înseam­nă familie şi prieteni, oa­me­nii la care ţin şi de care voi fi legată oriunde aş pleca. Nu spun că nu este foarte greu să o iei de la capăt în altă parte, însă România de astăzi este haos şi dezordine. La urma urmei, acasă este acolo unde te simţi respectat, înţeles şi apreciat. Îmi poate oferi România de astăzi aşa ceva?