Obraz de toval şi suflet de român

Diana Rotaru
● Reporter Reporteri Speciali
● 11 septembrie 1982
● Bacău




România nu scoate din tine dorul, oriunde ai fugi în lume. În ţările de împrumut te simţi handicapat, ciuntit, un adoptat care se forţează să uite, să se uite pentru un trai decent. România e un destin pe care ţi-l asumi sau nu. Mi-am asumat acest des­tin într-o ţară în care normalitatea se dovedeşte extravagantă şi exclusivistă. Aici m-am transformat într-un hibrid. România malaxează conştiinţe într-un mod atât de bizar, încât noua ta plămadă nu se mai poa­te mula pe nici un alt pământ, în nici o altă ţară, sub nici o altă piele. Ro­mâ­nia are această putere de a-şi pune amprenta definitorie, de a te ştanţa încă din pântec cu iniţialele ei. E ca un tatuaj pe care nu îl mai poţi în­lo­cui. Rămân urme şi urmele trezesc amintiri, dor. România e speranţă şi supravieţuire. E ţara în care trebuie să facem alegeri, să ne zbatem adesea fără putinţa de a alege cum vrem. E ţara Sisifilor din noi. E locul unde A+B =C  după ce parcurgi tot alfabe­tul. România e ţara în care ne întoar­cem de pe alte meleaguri, cu elan, dor şi forţa de a schimba ceva. Dar to­tul se înăbuşă instant în praf, în praful unic care ajunge să-ţi trezească nos­talgii. România e ţara unde ne sun­tem, cel mai adesea, duşmani unii altora şi nouă înşine. România o­moa­ră în noi dorinţa, puterea, vrerea. Mereu cu răspunsuri în aşteptare, plic­tisiţi de a ne mai întreba, ajungem să reintrăm în pielea tăbăcită de care ne e dor. Ne autocamuflăm, pentru că aici nu poţi trăi decât fiind român. Ro­­mânia te jupoaie de toate pieile ci­vilizate şi te obligă să fii din nou al său. Obraz de toval şi suflet de român. Egoist, tupeist, un bun vampir inte­lec­tual, exploatator, escroc sentimental, pervers, cel mai adesea călcător de cadavre, invidios, distructiv, mereu a­meninţat de o minte mai ageră, mito­man, mitocan, parşiv până la a lucra cu cele mai fine mănuşi. România e ţara celor mai grele dezamăgiri, dar şi a celor mai sensibile trăiri. România profundă e singura ţară unde sufletul râde în ochi, nepervertit. Dar, tot aici, la o arun­că­tu­ră de băţ, contrastul dezarmează.