Plecare în pribegie

Recunosc că m-am gândit la plecare de nenumărate ori, dar de ce să plec eu?! Să vină gălbejitu' şi arabu' să facă purici lângă Mioriţa?
Sau ca să se micşoreze şi mai mult numărul celor care au starea de verticalitate în faţa dansatorului din buric ce amanta blondă ministră şi-a pus? Cred că nu voi pleca
vreodată, deşi sunt îndrăgostit de viaţa ordonată a poporului cu dictatorul numărul unu al istoriei. Şi nici nu vreau să ajung să fiu scuipat în parcurile milenarei Rome sau să fac de râs memoria lui bădia Cârţan în capitala imperială. Prefer să admir turistic istoria milenară a marilor capitale. Şi cred că dacă nu mă năşteam aici, nu mă năşteam deloc!