Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Strada Icoanei şi Dionisie Lupu, în ultimii ani, mai multe proiecte avangardiste şi-au făcut loc printre clădiri protejate. Două dintre cele mai ambiţioase îşi propun blocuri de 9 şi 14 etaje. Altele, mai puţin doritoare de publicitate, se mulţumesc cu etaje mai puţine. Au grijă însă ca terenul să fie ocupat în proporţie de 75%, procent aberant în cazul zonelor protejate. 
Pentru clădirile vechi din zonele istorice ale Bucureştiului nu s-au găsit alte soluţii în afara unor proiecte ambiţioase de sticlă. Lăsate în ruină, ele devin oportunităţi pentru investitori. La numerele 11-13, pe Strada Icoanei se construieşte de zor. Mai greu cu criza, dar şantierul se găseşte în plină desfăşurare. Pentru început a fost demolat imobilul de la numărul 11, o casă banală, fără pretenţii de monument, cu o pată de istorie pe ea.
La numărul 13 însă, casa este "impunătoare, cu elemente de arhitectură care nu ar trebui să permită desfiinţarea ei din motive utilitariste", explică pe site-ul său Asociaţia Prietenii Şcolii Centrale (APSC). O dată cu demolarea de la numărul 11 au fost însă demarate lucrările pentru parcarea subterană a viitoarei construcţii.
"Proprietarul vrea să facă acolo un hotel de 4 etaje. De ce nu se mulţumeşte cu maximum 3? Ar putea să construiască un corp armonios, integrat în arhitectura interbelică a zonei, eventual, să mansardeze, dacă ţine neapărat să mai valorifice spaţiul şi poate ieşi un hotel foarte cochet, care să nu agreseze zona prin proporţii şi prin stilul strident. Tare ne-am dori ca omul să nu împingă valorificarea spaţiului până la capăt, să se gândească şi la factorul estetic care, până la urmă, va conta şi pentru viitori clienţi ai hotelului.
Construcţiile, la doi paşi de Biserica Icoanei şi Şcoala Centrală, nu sunt deloc binevenite într-o astfel de zonă. Încă un cartier istoric distrus!", argumentează membrii APSC.
HOTELUL "PROTEJAT"
Terenul din Strada Icoanei 11-13 este proprietatea lui Cătălin-Marian Cârjoi. Pentru suprafaţa generoasă, aceeaşi Hotărâre 136/2009 a Consiliului Local al Sectorului 2 prin care au fost consfinţite şi alte blocuri-turn, la numărul 10 pe ordinea de zi, era avizat şi Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru Icoanei 11-13. Acesta stabilea următorii indicatori: 2S+P+3E+4 retras. Zona protejată permite un maximum P+2.
Dincolo de faptul că înălţimea cerută de investitor nu este aberantă, proprietarul a avut grijă însă cu procentul de ocupare al terenului. Astfel că are un POT (Procent de Ocupare al Terenului) de 75%, într-o zonă în care acesta este de 50%. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la coeficientul de utilizare al terenului, care este la rându-i dublat.
Astfel că dedublarea tuturor indicatorilor rupe scara zonei, care nu are decât case şi blocuri antebelice/interbelice, iar o construcţie modernă de tip hotel nu se potriveşte ansamblului protejat. La fel ca şi în cazul altor PUZ-uri date cu generozitate în zonele protejate, ONG-urile de mediu au reacţionat şi cerut respectarea indicatorilor impuşi în perimetrul Grădinii Icoanei. Mihai Cristian Atănăsoaiei, prefectul Capitalei, a atacat în instanţă PUD-ul de la 11-13, reuşind să îl suspende automat.
Pe cale de consecinţă, autorizaţia de construcţie eliberată în baza PUD-ului odată suspendat devine ilegală. În ciuda acestui fapt, pe şantierul de pe Strada Icoanei se lucrează neîncetat din luna aprilie a acestui an.
NOUĂ ETAJE
Pe Strada Dionisie Lupu, la numerele 39-41, prin Hotărârea 136/27.11.2008, emisă de Consiliul Local al Sectorului 2, se aviza un PUD pentru o clădire de nouă etaje. Conform Legii urbanismului 350/2001, prin Planurile Urbanistice de Detaliu nu se poate schimba înălţimea maximă prevăzută în Planul Urbanistic General. Acesta prevede o înălţime maximă de 16 metri în zona delimitată de Strada Dionisie Lupu. Astfel că proiectul pentru Dionisie Lupu 39-41, care aviza o clădire de 37 de metri, este ilegal. În aceste condiţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii a constatat imediat ilegalitatea PUD-ului din apropierea Parcului Ioanid.
ONG-urile de mediu au cerut anularea proiectului. Pentru moment, se pare că investitorul a renunţat la ridicarea celor 9 etaje din apropierea Bisericii Anglicane.
EXPLICAŢII
Potrivit Legii 52/2003 a transparenţei decizionale, PUD-urile cu toate avizele aferente trebuie publicate pe site-urile primăriilor de sector cu 30 de zile înainte de a fi aprobate. În realitate, acestea nu sunt accesibile nici măcar după ce au primit voturile consilierilor. În condiţiile în care tot mai multe clădiri vechi şi zone protejate au avut de suferit de pe urma lipsei de transparenţă decizională, ONG-urile de mediu i-au cerut prefectului Bucureştiului să rezolve problema.
Istoria de altădată
Strada Icoanei este inclusă printre zonele protejate de Legea monumentelor, fiind "ţesut rezidenţial tradiţional tipic - unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturală ridicată. Gradul de protecţie este maxim - se protejează atât valorile arhitectural-urbanistice, istorice, cât şi cele de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală (n. red. - Stradă), fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică. Sunt permise numai intervenţiile care conservă şi potenţează valorile existente".
Primele informaţii despre Lacul Icoanei şi schitul călugărilor de la Muntele Athos (Schitul Darvari) datează din secolul al XVII-lea. Pe atunci, zona se numea mahalaua ceauşului David. Dar cele mai multe date sunt despre Biserica Icoanei, de care se leagă întreaga istorie a mahalalei. Aceasta a devenit cunoscută când Constantin Brâncoveanu a dăruit bisericii o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, datată din 1682. Băbenii, Odobeştii, Polizu, Urdăreanu, Tâmpeanu se numără printre ctitorii bisericii.
Prima biserică a fost construită din lemn de David Ceauşul, apoi între 1745-1750 este edificată din zid de boierul Mihail Băbeanu şi refăcută mai târziu de Panait Băbeanu. Biserica Icoanei a fost complet restaurată în 1873 de arhitectul Al. Orăscu. În curtea bisericii au fost ridicate în timp chilii şi un azil pentru săraci, bolnavi şi nebuni. Cum era obiceiul vremii, pe lângă biserică funcţiona şi o şcoală. La începutul secolului, Lacul Icoanei şi Grădina Ioanid reprezentau un loc de plimbare pentru locuitorii Bucureştiului.
Constantin Bacalbaşa spunea că era o "grădină de margine de oraş, unde se făceau petreceri, unde mergea lumea să chefuiască, unde se întâlneau amorezaţii şi unde cântau printre tufişuri lăutarii". Primele lucrări de sistematizare a zonei au avut loc în 1872, când Primăria a încheiat un contract cu Anton Westelly pentru amenajarea unei grădini pe maidanul Icoanei. Această lucrare a fost terminată în 1875 şi a inclus şi desecarea bălţii.
Din 1886, în timpul primarului Em. Protopopescu Pache, începe să circule prin această zonă tramvaiul numărul 8, care mergea de la Oppler în Teilor, pe traseul: Fabrica de bere - Izvor - Mihai Vodă - Belvedere - Brezoianu - Renaşterii - Ştirbey Vodă - Francklin - Nicolaie Golescu - Alexandru Lahovari - Armaşului - George C. Cantacuzino - Romană - Teilor.
Procesul de sistematizare a zonei a fost grăbit de construirea între 1889-1891 a Şcolii Centrale de fete, operă a arhitectului Ion Mincu. Statuia lui G.C. Cantacuzino a completat piaţeta în anul 1904, fiind realizată de sculptorul francez G. Dubois. Între 1909-1910 este tăiată porţiunea Bulevardului Dacia, dintre străzile Polonă şi Aurel Vlaicu, care se numea atunci Bulevardul Nou. Cu această ocazie, primarul Vintilă Brătianu a hotărât deschiderea Străzii Dumbrava Roşie, lărgirea Străzii Polone, amenajarea Pieţei Spaniei şi continuarea deschiderii Bulevardului Dacia, arteră ce urma să unească Gara de Est cu Gara de Nord.
Urmând ca de-a lungul acesteia, în parte şi pe loturile parcelate din fosta Livadă Ioanid, delimitată între străzile Polonă, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia, să se construiască un ansamblu de 25 de reşedinţe luxoase dispuse în jurul unui parc public. Imobilele sunt operele celor mai importanţi arhitecţi ai epocii: Petre Antonescu, Ion D. Berindey, Ion I. Berindey, Grigore Cerchez, E. Doneaud, O. Mausgh, Paul Smărăndescu, Dimitrie Hârjeu, Jean Monda, Tiberiu Niga şi Horia Creangă.
În Bucureşti, fiecare cartier are personalitatea lui, specificul lui. Prin ambianţa agreabilă şi consistenţa sa urbană, zona Icoanei - Ioanid a reuşit să asimileze varietatea referinţelor sale stilistice.
• Simina Stan
Citește pe Antena3.ro
