Catifea cusută cu aur şi argint, cu fructe de rodie, cu vrejuri şi fel de fel de modele, aduse cale lungă de la Veneţia, de la Florenţa, mătăsuri de Orient, stofe lombarde tranformate în caftane, tunici, mantii, odăjdii şi fel de fel de veşminte medievale de o frumuseţe fără seamăn. Bijuterii splendide, filigranate şi diferite privilegii domneşti au fost recuperate în urma cercetărilor arheologice şi restaurate de specialişti ai Complexului Muzeal Bucovina.
Săpăturile arheologice făcute în ultimele decenii la Suceava, Siret, Bălineşti, Probota au scos la iveală fel de fel de obiecte şi mai ales veşminte care au aparţinut unor dregători şi boieroaice din neamurile înalte ale Moldovei.
De câte ori nu v-aţi întrebat oare ce haine purtau domnii şi domniţele în anii de demult? Ce bijuterii minunate le puneau în valoare frumuseţea? La Muzeul de Istorie din Suceava am descoperit o parte din răspunsuri. La invitaţia domnului Emil Ursu, director al instituţiei sucevene amintite, am descoperit o expoziţie aparte, ce cuprinde adevărate comori restaurate de specialiştii Laboratorului zonal de conservare-restaurare din cadrul Complexului Muzeal Bucovina. Aceştia au reuşit să redea strălucirea de odinioară acestor obiecte: brâie, pălării ori năframe, haine din cele mai fine catifele ornate cu dantele şi broderii, pasmanterii cu fir preţios din veacurile al XV-lea, al XVI-lea şi al XVII-lea şi fel de fel de obiecte de giuvaergerie, filigranate.
Într-o sală răcoroasă au fost aşezate aceste piese de port, asemănătoare stilistic, ce completează informaţiile despre moda timpului, despre luxul curţii domneşti, despre ritualuri funerare şi, totodată, despre relaţiile comerciale existente în întregul Ev Mediu, între românii aflaţi de o parte şi de alta a Carpaţilor, şi relaţiile strânse cu civilizaţia apuseană sau răsăriteană. Negustorii genovezi şi veneţieni vindeau multe mărfuri în Ţările Române. Domnitorii purtau brocarturi scumpe, din catifea tunsă pe unul sau două niveluri, cu mătase fină, cu fir metalic preţios, ei fiind reprezentaţi în costume scumpe, croite în stil occidental sau bizantin.
Agrafele, ţesăturile, nasturii din metale preţioase şi alte podoabe provenite din manufacturile franţuzeşti, italieneşti, englezeşti ori poloneze erau mărfuri uzuale în târgurile munteneşti şi moldoveneşti ale secolelor al XIV-lea, al XV-lea. Stofele scumpe erau aduse de negustori în oraşele de la Dunăre sau de la Marea Neagră, iar broderiile, iniţial lucrate în Bizanţ, Siria şi Persia, au fost apoi realizate în atelierele mănăstireşti înainte de anul 1453.
Obiecte şi fragmente vestimentare descoperite în morminte de orăşeni din Suceava, dar şi în necropole domneşti şi mănăstireşti în biserici şi mănăstiri sunt mărturii de arheologie medievală care scot la lumină tehnici textile rafinate de combinare a materialelor.
La Mănăstirea Probota, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare, a fost înmormântată în anul 1465 Maria Oltea, mama domnitorului. Cercetările arheologice din 1973-1974 au dus la descoperirea ruinelor a două biserici construite succesiv pe acelaşi loc, aşezăminte distruse în urma unor alunecări de teren, cea de-a doua ctitorită de Ştefan cel Mare. La îndemnul rudei sale Grigorie Roşca, egumen stareţ la Probota, Petru Rareş hotărăşte ridicarea unei noi mănăstiri mai spre sud, pictată în 1532. În biserică a fost inclusă şi gropniţa pentru ctitor şi familia sa. Cercetările arheologice din perioada 1994-2001 au scos la iveală numeroase vestigii.
A fost cercetată gropniţa, dar şi pronaosul şi pridvorul bisericii. În gropniţă se aflau criptele lui Petru Rareş şi soţiei sale Elena, Ştefan Rareş, a trei copii, doi băieţi ai lui Petru Rareş şi o fată, Samfira, fiica lui Ştefan Rareş. În pronaos se aflau 30 de morminte ale unor boieri, între care şapte membri ai familiei Stroici, dar şi călugări.
Una dintre piesele vestimentare deosebite aflate în colecţia Complexului Naţional Bucovina este un caftan (foto), veşmânt de ceremonie de croială orientală purtat de domni şi, o dată cu instaurarea dominaţiei otomane, unul dintre însemnele învestiturii, firmanul de confirmare a domniei fiind transmis de sultan împreună cu „caftanul de domnie”. Acest tip de haină era purtată şi de boierime, însă în culori diferite de cea a domnitorului. În caftanul din imagine a fost înmormântat Frăţian, pârcălab de Neamţ, unul dintre boierii lui Petru Rareş.
Bijuteriile descoperite în cripte sunt deosebite. Acele de voal descoperite în mormântul Vasilcăi, fiica boierului Ion Stroici, sunt confecţionate din aur, argint şi pietre scumpe. În model filigran, păsările - ace de păr - au fost realizate din aur şi argint cu ametist. Vasilicăi Stroici i-a aparţinut şi un inel din argint aurit, cu piatră piramidală, sub forma unei flori cu opt petale.
Podoabe funerare
Biserica ortodoxă „Sf. Ioan Botezătorul” din Siret este considerată ctitorie a voievodului Ştefan Petriceicu. Cercetările arheologice din 1984 au scos la iveală un alt edificiu de cult, suprapus parţial pe zidurile actualei biserici care a fost, se pare, ctitorie a doamnei Muşata (Margareta), mama domnitorului Petru I. Tot atunci, în pronaosul bisericii actuale a fost descoperit un cavou din cărămidă, în care se găsea un sicriu intact din stejar. Era un mormânt de tânără, din secolul al XVII-lea în care s-au găsit piese de port, de podoabă, dar şi diferite elemente textile, după croială legate strict de ritualul funerar, respectiv giulgiul din imagine, confecţionat din mătase, pictat, decorat cu motive vegetale.
În centru se afla un buchet de garoafe, restul câmpului fiind decorat cu albăstrele, înnobilate ici-colo cu foiţă de aur. Straiele mortuare cuprindeau un conteş, de modă orientală, din atlas de mătase, mantie cu o croială amplă prin forma mânecii, largă şi scurtă până la cot, năframă, o rochie lucrată din două tipuri de mătase, un brâu din dantelă. Jupâniţa purta pe cap o bonetă, tipică femeilor măritate, un colac pentru prinderea părului şi pantofi cu vârf ascuţit şi întors, de modă orientală.