Eufemismele din spatiul public

Am vazut-o pe fata cu parul de foc la Tonomatu dupe doi si am inteles definitia femeii. Femeia este atunci cand "poarta ce poarta in partea superioara a trupului". Este vorba, desigur, de caciula, dar tanara s-a sfiit sa pronunte termenul, de teama, probabil, sa nu raceasca de tot si sa nu mai poata face play-back ca lumea.

Am inteles-o. De fapt, cred ca, printr-un simplu exercitiu de empatie, toata lumea ar fi inteles-o. E dificil sa pronunti anumite cuvinte in spatiul public, e inca si mai dificil sa le inlocuiesti cu alti termeni sinonimi, frati si surori cu termenul in discutie. Sunt de parere ca nu oricine poate pronunta orice cuvinte, oricand, oricum, oriunde, ca este nevoie de experienta si de o oarecare sensibilitate a cuvantului (eventual, scris cu initiala mare). N-ar strica nici o disponibilitate catre dulci subtilitati ale limbii romane, iar Madalina demonstreaza din plin ca are aceasta disponibilitate.

In cazul de fata, cuvantul "caciula" imi suna, intr-adevar, revoltator de frust. E si normal sa vrei sa-l inlocuiesti! Cuvantul "caciula" suna ingrozitor de naspa. Suna aproape ca "heterotaxie", o chestie oribila care desemneaza, potrivit DEX, o pozitie anormala sau o modificare a pozitiei unui organ. Sau ca "matreata".

V-ati gandit vreodata ce urat suna cuvantul "matreata"? Impreuna cu fratele lui, cuvantul "plopovat" (un regionalism care desemneaza "un fel de mreaja ale carei ochiuri, impletite cu laturi, se strang cand intra pestele inauntru"), cuvantul "matreata" poate fi, lejer, asezat in galeria celor mai urate cuvinte din limba romana.

In atari conditii, e de inteles reticenta fetei cu paru’ de foc in pronuntarea anumitor cuvinte. Chiar daca ai in dotarea lingvistica personala termeni ciudati si urati ca aceia enumerati anterior, sunt de parere ca cel mai intelept ar fi sa procedezi cum procedeaza Mada: ii inlocuiesti cu alti o suta, chiar cu riscul de a fabrica o sintagma usor penibila ("poarta ce poarta in partea superioara a trupului").

Oamenii ca Mada au inteles de mult ceea ce altii se incapataneaza sa nu inteleaga: nu orice cuvant se spune in orice conjuncturi. Daca in intimitatea unei discutii cu prietenele poti folosi relaxat termeni ca "sutien", de pilda, nu acelasi lucru se poate spune in situatia in care te vezi la televizor. La coada la buticul tau preferat, poti sa morfolesti cat vrei termeni dintre cei mai dizgratiosi ("falt", de pilda), dar intr-un spatiu public, acelasi cuvant ar putea fi pomenit sub titulatura de "cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei" fara teama de penibil.

Una e discursul rostit in pijama, in fata oglinzii tale, din holul de la intrare, cu totul alta - cel rostit cu binecuvantata religiozitate in spatiul public. Desi penibile uneori, eufemismele te scapa de la multe chestii naspa. Chiar daca te baga in altele.