Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Joi, 5 martie, a fost posibil, pentru trecătorii de pe Strada Nova din Veneția, să vadă, spre înserat (între orele 17.30-19.30), prin fața ferestrelor Galeriei Principale a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția (Campo Santa Fosca / Palazzo Correr / Cannaregio 2214 / 30121 Veneția), un spectacol vizual neobișnuit. Prin ferestrele Galeriei se vor putea zări, pe pereții de fundal, două pânze, puse în evidență de două fascicole de lumină, în timp ce pe ecranele din spatele ferestrelor va rula un material video dedicat autorului celor două opere și lucrărilor sale. Din montajul multimedia nu vor lipsi imagini ale unor opere ce ar fi trebuit să se afle în expoziția care nu s-a putut realiza din cauza situației excepționale cu care se confruntă „Regina Mediteranei”, ca și întreaga Regiune Veneto din care face parte. În Veneția, și în Veneto, ca și în alte localități și regiuni ale Italiei, restricțiile generate de epidemia de coronavirus (Covid-19) au dus, precum se știe, la anularea sau amânarea, pentru reprogramare, manifestărilor culturale, științifice, artistice, sportive, religioase etc. În pofida împrejurărilor nefavorabile acestor manifestări, am dorit, ca printr-o formă inedită de comunicare culturală, adaptată situației, să transmitem un semnal de încredere tuturor celor ce cred că vremurile tulburi și zilele încordate ale molimei universale, pe care știința și oamenii încearcă să o stăpânească sau cel puțin să-i limiteze efecte, se pot împotrivi doar vremelnic dorinței de a face să circule cunoștințele despre opere de artă de valoare, destinate a intra în patrimoniul spiritual al colectivității umane.
La distanță de câteva zile de la momentul în care se vor întrezări prin ferestrele Galeriei IRCCU operele lui George Mircea și va începe derularea materialului multimedia legat de opera sa, la Bistrița Năsăud, în Galeria Uniunii Artiștilor Plastici, se va deschide (joi, 10 martie, la orele 18.30) o expoziție retrospectivă, îngrijită, ca și expoziția tematică ce ar fi trebuit a se deschide simultan la Veneția, de criticul-pictor Oliv Mircea.
George Mircea (1979–2018), a fost un artist dispărut prematur, într-un moment în care operele sale prefigurau unul dintre talentele cele mai interesante ale tinerei generații de pictori români. Originar din Bistrița, oraș în care a absolvit Liceul de Arte „Corneliu Baba”, George Mircea a studiat pictura la Universitatea Națională de Arte din București cu maestrul Horea Paștină. În anul 2006, a devenit lector univ. dr. al Universității Naționale de Arte din București, iar în anul 2003 a devenit membru al U.A.P. și ulterior membru al Școlii Române din Roma. A avut, în scurtul timp al existenței sale ca artist, 39 de expoziții personale în țară și peste hotare (România, Germania, Italia). A avut numeroase recunoașteri pe plan intern și internațional, lucrări ale sale aflându-se în diferite colecții publice și private din țară și străinătate. În 2016, a avut o expoziție remarcabilă la Veneţia, în Galeria principală a RCCU. La Veneția, George Mircea a pictat cu intensitate și pasiune. A revenit obsesiv, în lucrările sale, forma arcului ogival, o simbolică poartă ce te introduce într-o lume plină de farmec: în spatele ei se întrevăd adeseori contururile perfecte ale fructelor pământului, repetări ale perfecțiunii formelor astrale, forme ce emană luminile solare și stelare care ne călăuzesc pașii prin întuneric. Veneția a fost, pentru artist, locul misterios al unui glorios Ev Mediu Târziu și al culturii Renașterii, un oraș al splendorii spectacolului luminii și culorilor mediteraneene. Ele au renăscut în lucrările pictorului, scăldându-le în căldura afectelor sale. O selecție a lucrărilor „contaminate” de luminile Mediteranei trebuia să formeze nucleul expoziției de la Veneţia, unde ar fi trebuit să fie prezente și lucrări inedite, mărturie a unui talent de excepție, al cărui parcurs s-a întrerupt brusc.
Imaginile și colorismul lucrărilor lui George Mircea au deseori accente tragice, emanate de o materie picturală mărturisind tensiuni interioare repercutate vizual de frământările materiei și detaliile compozițiilor. Tensiuni ce uneori se configurează în compoziții aparent sumbre, alteori duioase, în care uneori își face loc cu discreție un clarobscur firesc, străin de efectele scenografice, așa numitul “clarobscur al realului”, de care George Mircea era îndrăgostit așa cum fuseseră îndrăgostiți de acesta El Greco și Alonso Cano. Dramatismul unora dintre picturile lui George Mircea pare, deci, a fi dat o firească apropiere a artistului de dimensiunea simplă a cotidianului, a vieții trăite, în care formele – umane sau ale naturii – trăiesc precum simple imagini ale unui timp-spațiu generator de arhetipuri. Un fruct rotund i se părea artistului că poate fi chiar o formă ideală precum aceea a sferei; imaginea mielului era pentru el imaginea materială a perfecțiunii iubirii și blândeții; copacul devenea în picturile sale un „limpede loc al memoriei verticale”. Pădurile erau pentru George Mircea un Oraș al Copacilor, un alt loc antropizat de ființa umană denumită copac, o expresie a vieții. Simplă și umană poetica sa a stat la baza unor compoziții memorabile, populate de obiecte și imagini vegetale, animale, peisagistice în care retrăiesc, prin imagini, fragmente din viețile noastre.
Salve, prietene! Speranțele și visurile tale împlinite și neîmplinite trăiesc alături de noi, în aceste pânze.
Citește pe Antena3.ro
