Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Pe muchie de cuțit”
În perioada 2-28 mai 2019, Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România (U.A.P.), organizează Expoziția de Artă contemporană „Pe muchie de cuțit”, realizată de către un grup de absolvenți (promoția 1999) ai secției de pictură de la Academia de Artă din București, acum artiști afirmați, formați sub coordonarea profesorului Florin Mitroi.
Opera lui Florin Mitroi (3 decembrie 1938- 8 aprilie 2002) este una dintre cele mai interesante din artele vizuale din România, insuficient cunoscută și prezentată publicului, atât din scena locală cât și internațională. Un artist cu totul aparte a cărui carieră pedagogică a fost dezvoltată în paralel cu cea artistică, Florin Mitroi a fost un exemplu de profesor care prin structura academică a cursurilor și temelor de atelier a reușit să insufle studenților săi un model de gândire și de înțelegere al formelor și spațiului vizual dincolo de viziunea proprie a fiecăruia dintre ei.
La aniversarea a douăzeci de ani de la absolvire a Academiei de Artă din București sub coordonarea domnului profesor Florin Mitroi, grupul de studenți îi dedică această expoziție și aduce un omagiu celui care a fost unul dintre cei mai buni pedagogi din sistemul artistic românesc.
Expoziția „Pe muchie de cuțit” va prezenta în Galeria ARR, prin bunăvoința familiei, una dintre lucrările lui Florin Mitroi alături de lucrări realizate de artiștii: Suzana Dan, Irina Florescu, Virginia Georgescu, Dumitru Gorzo, Viorel Grigore, Adrian Lulciuc, Alexandru Papuc, Emilia Persu și Alexandru Rădvan. Titlul acestui proiect a fost inspirat de prezența obsesivă a motivului cuțitului în lucrările prof. Florin Mitroi, reinterpretat metaforic prin ceea ce înseamnă „atunci și acum” cele două decade din viața oricărui artist în contextul actual.
Citește pe Antena3.ro
Sculptură şi pictură la Palatele Brâncoveneşti
Centrul Cultural ”Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” Mogoșoaia vă invită la două expoziții: cea semnată de Maria Răducanu – “Shades Of My Former Self”, şi cea are amprenta Marilenei Preda Sânc, “Thinking on Art Nature Society”.
Maria Răducanu este sculptoriță și doctorandă în cadrul Universității Naționale de Artă din București. Expune lucrări de sculptură în bronz, ceramică, instalații în expoziții de grup și saloane naționale. Lucrările sale geometrii abstracte sau structuri organice îmbină fragilitatea cu forța, raționalitatea formei cu preocuparea pentru materialitatea texturii. Lucrările sale conțin teme de gen, natură și ecologie.
Expoziția Shades of My Former Self - ,,Realizarea unor lucrări - desen, obiect, sculptură în lut sau hârtie - , conștientizarea demersului artistic personal, reprezintă o provocare, un permanent dialog cu mine și ceilalți, cu mediul și societatea.’’
Marilena Preda Sânc este profesoară la Universitatea Națională de Arte din București și autoarea unor scrieri de specialitate centrate pe arta în spaţiul public, feminism şi forme de artă media. Totdată, artista este cunoscută publicului și profesioniștilor din domeniu pentru multidisciplinaritatea operei sale care include lucrări de pictură, desen, obiect, fotografie cu intervenții, cărţi de artist, body art, land art, instalaţie, performance, video și Public Art.
Din 1980 lucrările sale au fost prezentate internaţional în muzee, la conferinţe, simpozioane, în galerii naţionale şi internaţionale, în media. Lucrările integrează forme de artă tradiţională şi artă media, investighează şi vizualizează corpul/mentalul/sufletul/comportamentele umane în relaţie cu natura, spaţiul social/politic/reprezentaţional. Arta sa explorează problematicile feministe de gen bătrâneţe/ femeia ca leader în cheie eco-feministă.
Pictorul Eugen Raportoru la Londra
Institutul Cultural Român din Londra găzduieşte expoziţia cu titlul "Raport urban" a pictorului Eugen Raportoru, prima personală a artistului în Marea Britanie. Găzduită de Galeria “Brâncuşi” de la sediul Institutului până în 10 mai 2019 şi deschisă în prezenţa artistului, expoziţia, cuprinzând lucrări recente din seria aşa-numitelor manifeste arhitecturale printre care o pictură de mari dimensiuni intitulată "Poarta Buckingham", va fi prefaţată de curatorul Mihai Hurezeanu.
Vernisajul expoziţiei a fost completat, în sala Enescu, de proiecţia documentarului "Dreptul la chip" în regia lui Ovidiu Darian, cel de-al treilea din seria de documentare de artă dedicate câtorva dintre cei mai apreciaţi artişti români ai momentului. Pelicula, o transcriere firească a crezului artistic al lui Eugen Raportoru, vorbeşte despre devenirea sa ca artist. Tot cu acest prilej, publicul prezent se va delecta şi cu un mini-recital susţinut de tânăra violonistă Mălina Ciobanu.
Ajuns la o deplină maturitate artistică şi conceptuală, Eugen Raportoru este un nume afirmat deja pe scena artei contemporane ca martor şi cronicar al urbanităţii bucureştene, suprinzând evoluţia istorică şi socială a oraşului în pânze de o expresivitate ce continuă şi aprofundează tradiţia maeştrilor artei româneşti moderne care l-au inspirat.
"Indiscutabil, Raportoru reprezintă un fenomen care îl îngemănează, într-un anume sens, cu acele excepţii ale creaţiei plastice cum ar fi, de exemplu, un Modigliani, dar în alt plan, nu în cel al formei, ci în cel al culorii. Cert este că, pentru noi, care în România n-am avut o experienţă a expresionismului, modul de a folosi şi de a concepe griurile, negrul de Raportoru ne duce spre această idee", afirmă George Radu Serafim, critic de artă.
Născut în 1961 la Bucureşti, Eugen Raportoru a început, încă de la vârsta de 12 ani, să îşi cultive vocaţia pentru pictură la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza". Aici, Raportoru s-a aflat sub îndrumarea maestrului Ion Brodeală, acesta având o influenţă specială asupra sa, introducându-l în meşteşugul vitraliilor. Mai târziu, pictorii Mihai Cişmaru şi Corneliu Baba l-au iniţiat în arta picturii, Eugen Raportoru recunoscând că Baba era o personalitate deosebit de puternică ce l-a inspirat şi încurajat prin simpla prezenţă. La vârsta de doar 14 ani, artistul a avut deja prima sa expoziţie în care a expus 30 de lucrări. Deşi a lucrat ulterior ca zugrav, pasiunea sa deosebită l-a determinat, în final, să urmeze cursurile de licenţă şi de masterat în Pictură la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, unde a obţinut o bursă şi s-a clasat printre cei mai buni studenţi. Din 2010, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 2011 primeşte Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Pictură. De atunci a avut expoziţii personale şi colective în fiecare an, printre care amintim expoziţiile de la Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti (2010), de la Muzeul Municipiului Bucureşti, în cadrul "Zilelor Bucureştilor" (2008/2010), Galeria Simeza, Bucureşti (2014) sau Palatul Parlamentului (2015).
Retrospectivă Yvonne Hasan
Pe care Yvonne Hasan o cunoști? Pictorița, profesoara de istoria artei, adolescenta arestată de regimul antonescian, tânăra artistă trimisă pe șantierele socialiste ale patriei, realizatoarea de tapiserii, autoarea unei cărți remarcabile despre Paul Klee și pictura modernă, sau buna prietenă a Ninei Cassian?
La Muzeul Național de Artă Contemporană puteţi să le cunoaşteţi pe toate.
Vineri, 19 aprilie, la ora 19:00, în deschiderea noului sezon expozițional
MNAC Spring Opening 2019, este programat vernisajul acestei expoziţii
Retrospectiva Yvonne Hasan (1925 – 2016) oferă o imagine de ansamblu a unei vieţi artistice prea puţin cunoscute
Curator: Adrian Buga, în colaborare cu Alexandru Solomon
Coordonator MNAC: Mălina Ionescu
Cu sprijinul: ARGO Art Consulting, GALERIA DADA
Mulțumiri speciale: Cristian Dițoiu, Cornel Lazia, Cristinel Popa, Gabriel Rado
Invitaţie la Galeria Estopia
Marți, 23 aprilie, de la ora 19.00, Galeria Estopia are plăcerea să vă invite la vernisajul expoziției Dissection, de Madár Réka. O expoziție ca o tăietură în biografia personală și în parcursul artistei. Noua serie Dissection înseamnă o nouă abordare și chiar o nouă identitate pentru Madár Réka, cunoscută până acum ca Ugron Réka.
O experiență personală de ruptură cu propriul trecut s-a transformat, în ultimul an și jumătate, și într-o schimbare în plan artistic. Dacă în ultimii 5 ani Réka s-a afirmat în zona artei figurative, cu o inconfundabilă marcă vizuală inspirată de arta supra și hiper-realistă, cu ecouri din pop-art, artista virează, în această surprinzătoare nouă serie, înspre pictura abstractă. „Aproape în fiecare lucrare apare o formă tăiată, ca o disecție. E o experiență foarte personală, care poate însemna, în același timp, o totală autoexpunere, dar și o puternică dorință a mea de ruptură, de tăiere cu un mod de a fi, cu o lume: e propriul meu laborator interior, un proces cathartic, la capătul căruia întrevăd vindecarea.”
În Dissection, Réka aduce în același plan elemente contrastante, scene de viață „înrămate” în timp și prezentate într-o realitate care ia forme onirice. Între metafizic și suprarealism, realitățile care compuneau cândva un tot unitar sunt ținute acum împreună de același fir misterios. Cu ecouri care trimit la un capitol de viață din trecut, noul și vechiul se întâlnesc în noua serie, în disecții de culoare și forme. Tăieturile gri, reci ca oțelul, se întrezăresc printre stropii de culoare, iar jocul cu tridimensionalitatea formelor dă textură emoțiilor, ca într-o cameră rece în care explodează deodată viața. Piesele recurente, ca firele sau fundalurile neomogene, creează o impresie de forme blurate, deși de fiecare dată artista le contrapunctează cu elemente de o claritate - brici. Dacă uneori privitorul poate identifica aluzii la conducte de apă vechi, alteori triunghiuri plutitoare creează impresia de spațialitate și mișcare în lucrări aparent statice. Vedem scări inspirate parcă din Escher, răsărind din interiorul unor cutii, ceea ce aduce privitorul în zona reflecției metafizice. Lucrări onirice și „reale”, în același timp, în care elementele de fantezie abstractă au un rol cheie.
Născută în 1981 la Miercurea–Ciuc, Madár Réka trăiește și lucrează la Timișoara. A absolvit licența și masteratul în pictură la Facultatea de Arte Plastice, Universitatea de Vest din Timișoara. Între expozițiile sale personale se numără Plastic People, la Galeria Calina din Timișoara, în 2009, Vernissage, la Galeria d’Ancona Budis din București, în 2011, Borders, la Galeria Pygmalion din Timișoara în 2012 și Re-wild, la Galleria MAG din Como, Italia, în 2016. A participat în proiectul Snapshot Romania. Contemporary Artists from Romania, Imago Mundi – Luciano Benetton Collection în 2014 și a expus în proiecte de grup la Halele TIMCO, Timișoara, Atelier 030202, București, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Galeria Delta din Arad și la târgurile de artă St-Art din Strasbourg, Franța, și Art Market Budapest.
Curatori: Irina Ungureanu şi Edwin Hughes Scorretti
Fete de vis: Idealul feminin de la Nicolae Grigorescu la Ion Grigorescu.
Expoziția cartografiază chipurile idealului feminin în arta românească, de la jumătatea secolului 19 până la ora actuală. Catalizat social, politic, arhetipal, erotic, idealul este punctul de fierbere al unor etape. Este reverie sau, dimpotrivă, impas al reveriei.
„Fete de vis: Idealul feminin de la Nicolae Grigorescu la Ion Grigorescu cartografiază chipurile idealului feminin în arta românească, de la jumătatea secolului 19 pînă la ora actuală. Catalizat social, politic, arhetipal, erotic, idealul este punctul de fierbere al unor etape. Este reverie sau, dimpotrivă, impas al reveriei. Idealul mediază între denumirea ce indexează femeia și statutul/situația pe care aceasta o relevă, între excepționalitate și anxietatea indusă de această excepționalitate.
„Mamă, ibovnică, model sau fotomodel, țărăncuță, doamnă de societate sau matroană, tovarășă polivalentă, zînă și cotoroanță, icoană și totem păgân, activistă feministă, frumoasă fără corp sau nubilă pornografiată, alter-ego digital, idealul feminin proliferează odată cu modernitatea, prin mitizări, demitizări și remitizări succesive. Sunt câteva dintre ipostazierile fetelor de vis, din vis sau de coșmar – reprezentări emblematice ce fluctuează istoric, comunică asonant și sunt regenerate în mod contrastant uneori chiar scandalos.
Cei doi Grigorești, Nicolae și Ion, sunt capete de pod pentru două paradigme: expoziția nici nu începe cu Nicolae Grigorescu și nici nu se încheie cu Ion Grigorescu. Dar fiecare coagulează visele despre feminitate de dinainte respectiv de după el, de la țărăncuța-arhetip al eternului rural românesc la acea everywoman ștanțată Pop-Art și voyeurist-psihanalitic. Ambii Grigorești oferă borne ale unor feminități ce ar putea fi considerate comune, aparent neutralizate prin poziția în societate (față de doamna de viță nobilă a precursorilor lui Nicolae Grigorescu sau față de femeia cerebrală, revendicativă față de propria identitate a succesorilor lui Ion Grigorescu).
Miza expoziției este tocmai ascendentul acestor modele asupra artei românești, de la mijlocul secolului 19-lea până în prezent. În planul literaturii române aceasta ar corespunde idealului silfidei eminesciene și idealului activistei, vizată de premiile „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei, lansate în 2018”, afirmă curatorul Iuna Șerban.
Organizator: MARe/Muzeul de Artă Recentă
Curatori: Ioana Şerban şi Erwin Kessler
Durată: martie – septembrie 2019
Traseul existenţial al diplomatului Vasile Stoica
Expoziția, deschisă la Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, este dedicată memoriei unui strălucit intelectual român, aparținând Generației Unirii, diplomatul Vasile Stoica. Remarcat prin ardoarea cu care a susținut cauza unității românești, acest luptător pentru interesele țării sale, cu mari experiențe de negociator, și-a sfârșit viața condamnat pe nedrept într-o celulă a închisorii de la Jilava.
Viața și faptele sale sunt emblematice pentru istoria românilor din veacul XX. Prin nota lor de sublim, exemplaritate și tragism, ilustrează eforturile unei generații care și-a servit țara în condiții excepționale.
Demersul expozițional este sprijinit de documente și obiecte personale – în mare parte inedite primele, și necunoscute celelalte – care focalizează atenția asupra principalelor momente de viață, urmărind traseul acesteia prin deciziile luate de către Vasile Stoica și evenimentele excepționale la care acesta a fost participant direct sau martor.
Expoziția restituie traseul existențial al unui personaj cu drepturi de a fi considerat nu doar participant la istorie, ci chiar contribuitor direct la aceasta.
Curator: Prof. Univ. Dr. Ioan Opriș
Durată: 7 martie – 14 aprilie 2019
"De la picătură până la cosmos"
Instituto Cervantes din București vă invită la expoziția de fotografie "De la picătură până la cosmos".
Expoziția prezintă lucrările rezultate ca urmare a atelierelor de fotografie pentru copii si, respectiv, adulți, "Apa și fotografia contemporană spaniolă" care au avut loc în luna martie 2019, coordonate de Clara Durán.
Participanții la ateliere au studiat operele a sase fotografi spanioli - Patricia Allende, Chema Madoz, Isabel Muñoz, Javier Vallhonrat, Vari Caramés și Pablo Genovés – care au folosit apa ca temă artistică.
Având ca punct de plecare și de inspirație atât lucrările fotografilor amintiți, cât și posibilitățile artistice infinite ale apei, participanții au luat aparatul foto și au abordat tema prin prisma lor, iar expoziția reprezintă perspectivele și expresiile artistice legate de apă ale copiilor și adulților care au frecventat atelierele.
Veţi putea vedea lucrări de Maria Cristina Voicu, Monica Bumbeș, Ioana Calinescu, Magda Bucur și ale copiilor Flavia Bîrlă, Sofia Grigoraș, Sara Bondoc, Tania Bondoc și Mara Gladunea.
Expoziția va fi deschisă până pe 10 mai.
Program de vizitare: Luni-vineri.
Clara Durán. Născută în Madrid, a absolvit Facultatea de Arte Frumoase (Universidad Complutense Madrid) cu studii în Loyola University Chicago, absolvind mai târziu MA Fine Art Digital (University of the Arts London). A primit diverse burse și premii, iar expozițiile ei au călătorit prin Madrid, Sevilla, Chicago, Londra, Norvegia și București. Este artist independent și fotograf freelance, colaborând cu artiști renumiți precum Javier Vallhonrat, Teresa Margolles și Lilli Hartmann. De asemenea, a fost parte din echipa Muzeului LUMA în Chicago și Muzeului Național de Artă Contemporană din București.
