Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Teatrul Masca se joaca un spectacol frumos: "Intrusa", dupa Jorge Luis Borges. Frumos, in toate sensurile. O poveste de dragoste. Bine jucata. Bine gandita. Binevenita. Mergeti sa-l vedeti, merita!
CLAUDIA DABOVEANU
 |
TRIUNGHI AMOROS. Valentina Vaduva (Juliana), Cosmin Cretu (Christian) si Valentin Mihalache (Eduardo): doi frati, o singura iubita. Cine se sacrifica? |
 |
MARTURISIRE: "Mama, care scria dupa dictare, mi-a dat cuvintele - cheie pentru povestirea «Intrusa», poate cea mai buna povestire a mea - sau poate singura pe care am scris-o vreodata" - Jorge Luis Borges - Conferinte, 1980 |
Doi frati iubesc aceeasi femeie si ajung sa se urasca din cauza (sau datorita?) ei. O iau de nevasta si in, final, o omoara. Trei papusi, intruchipand personajele, spun povestea dintr-o cutie purtata de un scamator orb. El e scriitorul orb care a ramas pentru eternitate Jorge Luis Borges. Povestea s-a spus. Restul e teatru.
DISTINCTIE. Pentru acest spectacol, Teatrul Masca a obtinut anul acesta Marele Premiu la Festivalul de Teatru de la Piatra-Neamt.
Daca va imaginati ca "Intrusa" e o reprezentatie ca toate celelalte cu care ne-a obisnuit "Masca", va inselati. Tot ce a ramas din ce a fost e doar discursul nonverbal. Adaugati o poveste despre o iubire imposibila, pasiune, erotism sublimat, in ritmuri de tango argentinian. O trupa de actori tineri si talentati, de la "Masca" si Teatrul Valah Giurgiu: Valentina Vaduva, Delia Badea, Cosmin Cretu, Valentin Mihalache, Daniel Fat. Doi copii dragalasi, Calin Matei si Vlad Dumitru. Un coregraf vizitat de geniu, Ion Tugeanu. Un cascador emblematic, Szoby Czeh. Un compozitor care s-a intrecut pe sine, Gabriel Bassarabescu. Un regizor si un director de teatru dispus mereu s-o ia de la capat, Mihai Malaimare.
COUP DE THEATRE. De data asta chiar a dat lovitura. "Intrusa" e un spectacol fabulos. De la decupajul de lumina si scena nuntii - amintind de montarile de-altadata ale Catalinei Buzoianu - pana la straniul sentiment ca absolut totul e foarte de exact, ceea ce-i extrem de rar in teatru. Actorii spun o poveste fara cuvinte. Forta limbajului lor te cutremura, tocmai pentru ca orice gest devine tensionat, inefabil, profund uman, desi (se zice ca) limbajul verbal apartine doar oamenilor.
Citește pe Antena3.ro
