Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-un fel, evoluţia lui Mircea Martin seamănă cu cea a lui Tudor Vianu. Incepănd cu o activitate de cronicar literar, reunită parţial in volumul de debut Generaţie şi creaţie (1969), autorul s-a detaşat cu discreţie de critica de intămpinare in favoarea unor eseuri consacrate fie unor teme generale ale domeniului, fie unor personalităţi.
Intr-un fel, evoluţia lui Mircea Martin seamănă cu cea a lui Tudor Vianu. Incepănd cu o activitate de cronicar literar, reunită parţial in volumul de debut Generaţie şi creaţie (1969), autorul s-a detaşat cu discreţie de critica de intămpinare in favoarea unor eseuri consacrate fie unor teme generale ale domeniului, fie unor personalităţi.
De subliniat că demersurile d-sale teoretice iau distanţă faţă de aservirea la metodologiile in vogă, la limbajul "hiperabstractizant şi tehnicist", preferănd un unghi de vedere care să imbrăţişeze comunicarea organică dintre critică şi literatură. Nu e vorba de o subordonare a unui factor de către celălalt, ci de o mişcare de apropiere mutuală. Găsim pretutindeni in paginile d-sale o largă comprehensiune a fenomenologiei literare ca şi a fizionomiilor individuale, sub semnul mărturisit al "plăcerii critice", al "simpatiei penetrante" (termen din panoplia lui Marcel Raymond, alături de care exegetul nostru a lucrat o vreme in Elveţia). Autorul Identificărilor practică o analiză atentă la complexitatea obiectului său, deopotrivă estetică, morală, istorică.
Lipsit de preconcepţii şi de opţiuni conjuncturale, Mircea Martin se apropie de condiţia ideală a criticului care il desface foiţă cu foiţă, in spiritul unei perfecte loialităţi de tehnician al ideii. Vom exemplifica succint virtuţile demostraţiilor d-sale, referindu-ne la căteva consideraţii recente pe care le face asupra "estetismului paradoxal" al literelor romăneşti din ultima parte a perioadei totalitare. Modernismul, in atmosfera căruia s-au aflat acestea in urma unei relative liberalizări, tinde către "o decondiţionare social-politică a literaturii", către un "prezent etern". Deşi incompatibilă cu estetica modernismului, tabla de norme a "realismului socialist" n-a dus totuşi la realism, ci la o mistificatoare "transfigurare in sens «revoluţionar»" a realului sumbru. Ca o reacţie la o atare anomalie, scriitorii au preferat, atunci cănd condiţiile politice au devenit mai permisive, o abstragere din contingentul istorico-politic, care să facă loc "indeterminării şi proiecţiei imaginative". Adică un estetism situat la antipodul "angajării". Confruntat cu dificultăţi crescănde, regimul comunist ajunsese a se mulţumi şi cu "neimplicarea scriitorilor, neamestecul lor, neintervenţia lor in treburile societăţii". Deşi s-ar fi impus o altă perspectivă asupra vieţii sociale, manifestarea făţişă a scriitorilor impotriva puterii discreţionare, marea lor majoritate a preferat a rămăne la faza indiferenţei sociale, a escapismului. Iată şi o distincţie a lui Mircea Martin referitoare la particulara lipsă de conştiinţă civică in raporturile scriitorilor cu cititorii lor: "Autorii nu li se adresau acestora in calitatea lor de cetăţeni pentru că insuşi statutul de cetăţean era căt se poate de problematic in statul totalitar". Pe atunci "scriitorii nici nu se considerau cetăţeni ai acestui stat, ci ai unui fel de tărăm suspendat, sustras pe căt posibil presiunilor contingente". Drept care ocoleau socialul, substituindu-i tema naţională, soluţie perfect convenabilă regimului. Graţie inzestrării, dar şi remarcabilei d-sale moralităţi, Mircea Martin este una dintre cele mai respectate personalităţi ale literelor noastre actuale.Â
Citește pe Antena3.ro
CV
Criticul literar Mircea Martin s-a născut la 12 aprilie 1940, la Reşiţa. Şcoala primară şi liceul le face in oraşul natal, iar Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucureşti. In 1962 e reţinut la Catedra de teoria literaturii şi literatură comparată a aceleiaşi universităţi, unde işi dă şi doctoratul, in 1980, cu teza G. Călinescu critic şi istoric literar. Privire teoretică. Debutează in Contemporanul (1959), Volume: Generaţie şi creaţie (1969), Critică şi profunzime (1974), Identificări (1977), G. Călinescu şi "complexele" literaturii romăne (1981), Dicţiunea ideilor (1981), Introducere in opera lui B. Fundoianu (1984), Singura critică (1986).
"Literatura intălneşte critica, afirmă Mircea Martin, prin tendinţa irepresibilă spre eseu, critica intălneşte literatura prin ambiţia şi calitatea inconfundabilă a unei scriituri"
Mircea Martin
