Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Veşnic în pelerinaj, în prigoană şi în căutarea locului unde este acasă, a plecat Dan Mizrahi acolo de unde nimeni nu se mai intoarce.
Muzician, dascăl, pianist, compozitor, a fost parte integrală din ce avem mai bun în istoria muzicii româneşti de după război. Dar a fost şi omul a cărui dispariţie lasă un gol în viaţa muzicală bucureşteană pe care nimeni nu îl va putea înlocui.
Intelectualul, interesatul, curiosul etern tânăr şi frumos, prezent în Capitală oriunde se făcea muzică bună, a fost una din ultimele mari personalităţi din puţinele pe care le mai avem. Gonit, persecutat, urmărit de regimul fascist, a evadat în Ţara Făgăduinţei de unde s-a întors la prima ocazie după război. Dar nu a durat mult timp până ce calvarul soartei l-a aruncat în inchisorile, de asta data comuniste.
Aşa a fost este titlul cărţii scrise de acela a cărui nume l-am asociat ani buni cu muzica lui George Gershwin. Este cartea unuia care, cu toate nedreptăţile şi relele care i s-au făcut în ţara asta, totuşi numai aici şi-a căutat şi până la urmă - târziu- şi-a găsit locul, rostul şi împlinirea prin cei care l-au înconjurat cu respect şi dragoste.
Dan Mizrahi nu va lipsi numai tovarăşei sale de viaţă, maestrei de canto si gospodinei fără pereche, doamna Cici, ci şi nouă tuturor celor care l-am iubit.
Îţi mulţumim, Dane, pentru ce ne-ai dat şi pentru ceea ce ai fost!
Ioan Holender
