Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Ioan Missir s-a născut pe 17 februarie 1890 la New Jersey, unde tatăl său, Bogdan Missir, rudă cu junimistul de origine armeană Petre Th. Missir, emigrase după căsătoria cu o elvețiană, devenind fermier în America. Revenit în țară cu familia, urmează Dreptul și devine avocat, luptă pe front în Primul Război Mondial, iar după Unire activează în formațiunile politice ale protectorului său, Nicolae Iorga.”, menționa criticul și istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii schițate lui Ioan Missir.
Lovitura
În conturul portretului: „Lovitura literară o va da în 1937, ca scriitor amator, cu romanul Fata moartă, prefațat de același N. Iorga (care, în sfârșit, a avut mână bună cu un contemporan fidel) și întâmpinat călduros de critici de toate orientările. Buna recepție se va repeta la viitoarele reeditări ale cărții, considerate - azi ca și ieri - unul dintre cele mai notabile romane autohtone despre Primul Război Mondial, chiar dacă fără complexitatea și anvergura unor Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu sau F. Aderca”.
Jurnal în flux cinematografic
Nu în ultimul rând: „Inspirată din experiența de combatant a lui Ioan Missir în zona Fata moartă a frontului (spre Oituz), alcătuită, în cea mai mare parte, dintr-un jurnal de campanie consemnat la prezentul narativ, în flux cinematografic paroxistic și în priză directă, cartea mai include o serie de scrisori ale mamei naratorului și cu o evocare a ordonanței acestuia, ucisă în război. S-a vorbit, în ultimele decenii, și despre existența unei cărți de memorii a lui Ioan Missir, a cărei editare se lasă așteptată. O fi existând?”.
Din culisele unei reușite romanești
„A scris cartea așa cum plivește un butuc de vie”
De remarcat că Ioan Missir nu și-a propus niciodată să devină scriitor. Nici măcar jurnalul de război (care i-a adus celebritatea) n-a vrut să-l publice. A devenit scriitorul unei singure cărți grație propriului cumnat, Petru Manoliu, care, după ce a citit manuscrisul, l-a propus spre publicare într-un articol din ziarul Credința (24 februarie 1937). Manoliu surprindea în cuvinte savuroase reticența lui Missir pentru o carieră literară: „Omul acesta nu vrea să strălucească. Nu vrea să scrie, nu vrea să fie scriitor. A scris cartea așa cum plivește un butuc de vie. A scris așa cum privește, așa cum aude, așa cum respiră, terminându-și cartea și bătând-o singur la mașină, era gata să-și încuie manuscrisul, nu jenat că a scris o carte, el, bărbatul și omul cu simț real al vieții, ci convins că de lucrurile tale intime nu este bine, nu este frumos și nu se cade să vorbești”.
Citește pe Antena3.ro
Laude
Pentru romanul „Fata moartă” Ioan Missir a primit în 1938 Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române și Premiul „I. Alexandru Brătescu Voinești” din partea Societății Scriitorilor Români. Dinspre scriitorul Horia Gârbea s-a păstrat poate cea mai relevantă opinie relaționată cu „Fata Moartă”: „Cinematografia românească - și, implicit, cultura, identitatea națională și imaginea noastră în lume - vor rămâne sărace până când nu se va produce filmul Fata moartă, după cartea omonimă a lui Ioan Missir”.
79 de ani se vor împlini în 30 noiembrie 2024 de la moartea prematură a scriitorului Ioan Missir.
„Lovitura literară o va da în 1937, ca scriitor amator, cu romanul Fata moartă, prefațat de același N. Iorga (care, în sfârșit, a avut mână bună cu un contemporan fidel)”, Paul Cernat, istoric literar
„Omul acesta nu vrea să strălucească. Nu vrea să scrie, nu vrea să fie scriitor”, Petru Manoliu, despre cumnatul său Ioan Missir
