La dracu’! Viata e frumoasa

Filmul "La vita e bella" e ca o bijuterie fina creata din doua parti lucrate impecabil. Pe post de montura e povestea de dragoste dintre un barbat care pare mai degraba clovn si o doamna a carei feminitate ii aduce apelativul de "principesa". Diamantul e istoria emotionanta in care clovnul, devenit tata, isi invata copilul sa vada lucrurile altfel decat ceea ce sunt, pentru a putea supravietui. Pentru cei care n-au vazut inca filmul sa facem cateva precizari. "La vita e bella" e istoria unui evreu cu simtul umorului care ajunge in lagar impreuna cu fiu sau si reuseste cu un efort incredibil sa-l convinga pe micut ca tot ceea ce li se intampla acolo e doar un joc al carui premiu e un tanc.

Stiu ca sunteti ocupati. Tocmai de aceea folosesc acest film si trei persoanje speciale ca sa va intreb: mai stiti sa va uitati/jucati?

Personajul numarul 1. E elev la o scoala generala intr-un sat de pe langa Brasov. O reporterita de la Observator l-a intrebat cum se descurca cu banii. "Vara asta am muncit la camp in fiecare zi si am reusit sa ma intretin SINGUR", zice copilul si eu ridic ochii din fata computerului ca sa ma uit la cel care a rostit cuvantul SINGUR scrasnindu-si dintii. Parintii lui lucreaza in alt sat si el traieste SINGUR, dar vrea sa-si termine scoala. N-am apucat sa-l vad cum il cheama, dar mi-a ramas in minte scrasnetul si hotararea cu care a rostit cuvantul. E un copil care nu mai stie sa se joace, dar care alearga cu indarjire dupa "tancul" lui.

Personajul numarul 2. Are 5 ani si sta pe o cutie de carton in mijlocul strazii. Traieste in centrul Bucurestiului, intr-una dintre cele mai frumoase zone, pe Strada Stavropoleus, langa Curtea Veche. In jurul lui "decorul" arata ca din alta lume, peste tot se vad urmele micului Paris, asortate cu multe rufe la ferestre, ca la italienii saraci. Copilul e blond cu ochii albastri si are o bluzita tricotata manual. Mama lui e la balcon, intr-o casa cu niste cariatide superbe, dar neingrijite. Il priveste de sus cum sta acolo in mijlocul strazii. Cand copilul plange, ii arunca de sus o sticla de plastic plina cu apa. Te astepti sa bea din ea, dar o ia si incepe sa se joace. Are varsta lui Giosue din film si viata cam ca a lui. Traieste ca intr-un lagar, chiar daca e in mijlocul Bucurestiului. Nu-l compatimiti: are lumea lui si sticla aia de cola, plina cu apa, care in manutele lui pare cea mai spectaculoasa jucarie.

Personajul numarul 3. Locuieste la Moneasa, in judetul Arad si a citit mai multe carti decat a vazut majoritatea oamenilor intr-o viata. Le-a citit folosindu-se de casete audio. E orb. Biblioteca lui, in forma ei audio, numara 30.000 de titluri. Domnul acesta, care se numeste Ioan Timis Palatinius, a deschis o librarie in comuna sa. Stie ca in frumoasa noastra tara, peste 60% din persoanele care au invatat alfabetul nu au citit nici o carte in ultimii cinci ani. Stie ca e greu sa ai o librarie intr-un oras mare, darmite la tara, cand mai esti si orb. Dar nu-i pasa si nu crede ca o sa fie furat, el neputand vedea ce fac clientii in librarie. "Cine sa fure carti in ziua de astazi?", se intreaba librarul orb. Traieste inchis intre pereti negri, dar undeva, in mintea sau in viata lui, e cineva care l-a invatat sa vada totul ca un joc la sfarsitul caruia isi va primi "tancul".

Stiu ca zilele astea n-ati avut timp sa remarcati personajele pe care vi le-am prezentat. Ati fost prea ocupati de facturi, sefi, probleme, dar oamenii acestia au fost langa voi, pe strada, in ziare sau la tv. Stiu ca a fost o saptamana in care ati rostit de multe ori expresii de genul: "La dracu’! Ce ma fac?!".

Relaxati-va. In week-end-ul acesta uitati-va la lucrurile frumoase din jurul vostru. Incepeti astazi, cu "La vita e bella", pe TVR 2, de la 19:30, o lectie frumoasa despre cum sa te uiti in jur, sa te joci si sa razi ca sa poti supravietui.