x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Simt pe buze atingerea ţepilor bărbii lui"

0
Autor: Monica Andronescu 08 Apr 2009 - 00:00

Ani întregi a corespondat cu Mircea Eliade la Chicago. A scos la iveală din arhiva personală lăsată de Eliade în ţară, texte de a căror publicare s-a ocupat în­treaga viaţă.



Deşi l-a întâlnit pe marele savant doar de două ori în viaţă, Mircea Handoca, unul dintre cei mai importanţi cercetători ai operei lui şi autor a 70 de volume dedicate autorului roma­nului "Maitreyi", i-a fost prieten timp de aproape două decenii. Profesorul Mircea Handoca a povestit pentru cititorii Jurnalului Naţional istoria unei iubiri de o viaţă.

● Jurnalul Naţional: Cum a început povestea dumneavoastră cu Mircea Eliade?
● Mircea Handoca:
Întâlnirea cu Mircea Eliade a fost şansa vieţii mele. Prin 1967 am început să-i scriu lui Eliade, eu, un profesoraş din Bucureşti. I-am scris la Universitatea din Chicago şi, spre surprinderea mea, am primit răspuns, o scrisoare caldă în care evoca tinereţea şi redacţiile bucureştene. Încetul cu încetul, în anii care au urmat, scrisorile s-au adunat. Nu sunt texte particulare, ci do­cumente de istorie literară.
Pe vremea lui Ceauşescu nu exista nici o perspectivă să-i publici opera lui Eliade. Dar mie mi-a trecut prin cap o idee ne­bunească. Să întocmesc o biografie şi să-i public scrierile de tinereţe. Trebuia să descopăr ceva excepţional. Şi chiar am avut marea şansă să descopăr piesa "Iphigenia" pe care am publicat-o cu acordul lui, în ianuarie 1974, în revista Manuscriptum, cu un comentariu: "Mitul jertfei creatoare". Până la 1 septembrie 1967, numele lui Eliade nu a avut voie să fi­gureze în nici o revistă sau ziar românesc. Când apăreau câteva fraze era numit trădător, fascist, legionar.
În rest, eu îmi continuam activitatea, orele de curs, meditaţiile... Iar trei-patru ore zilnic căutam, ştergeam praful, înghiţeam pagini pe care nu le scosese nimeni la iveală de câteva decenii.
Mi-aduc aminte cum între 1975 şi 1978 mergeam la Biblioteca Academiei şi co­piam în disperare, pentru că şanse reale să public ceva nu existau. Pe vremea aia, biblioteca se închidea la ora 10 seara...
În 1978 am descoperit în arhiva Radio­difuziunii conferinţele ţinute de Eliade în perioada 1932-1938. Aproape 50 de conferinţe. Nu erau nici măcar clasate, am pierdut o vacanţă, am copiat precum călugării medievali şi am început să le public în reviste, în "Secolul XX", "Manuscriptum", cu consimţământul lui Eliade.
În toţi anii corespondenţei noastre, eu i-am scris 110 scrisori, iar el mie 60. Între timp, scrisorile lui au început să poarte apelativul "Dragă".


● Dumneavoastră i-aţi cercetat arhiva personală...
Când a văzut Eliade că nu mă astâmpăr, mi-a permis, într-adevăr, să-i cercetez arhiva în care se aflau mai multe lăzi şi saci din subsolul casei din intrarea Stăniloiu nr. 7, locuinţa doamnei Corina Alexandrescu, care a păstrat cu sfinţenie mii de pagini. Nu-mi venea să cred. Acolo am desco­perit "Romanul adolescentului miop", scrisori cu Papini, scrieri din tinereţe, însemnări din anii petrecuţi în India, toate manuscrisele la care visa el în peregrinările prin Europa, Asia sau America.  Am găsit scrisori de când Eliade era adolescent, primite de la mari savanţi din Italia, Australia etc., şi care începeau cu apelativul "Stimate dle profesor", pentru că nimeni nu-şi putea imagina că cineva cu astfel de preocupări era altceva decât profesor universitar. Iar el pe vremea aia de-abia era student...
Apoi, în 1982, am reuşit să public "Ro­ma­nul adolescentului miop", piesa de re­zistenţă, iar continuarea, "Gaudeamus", în revista Institutului "G. Călinescu".
Volumul cu cele două lucrări a apărut la Minerva în 1989, dar a rămas în depo­zit pentru că nu a primit aviz de difuzare. Abia după '90 am putut publica tot.
În '80 a apărut volumul de "Contribuţii bibliografice". Eliade era bucuros că începea să se scrie despre el. E-adevărat că eu scriam 100 de pagini, dar de publicat se publicau 20... în '82, împlinea 75 de ani. Şi m-am gândit să-i iau un interviu. Îi cerusem şi cu 10 ani înainte, la începutul legăturii noastre, dar mă refuzase cu blândeţe. De data asta mi-a răspuns. În martie 1982, Institutul "G. Călinescu" a organizat un colocviu consacrat lui Eliade. La sfârşitul lui martie '82 s-a interzis brusc, din nou, să se mai vorbească despre el. A fost a treia interzicere a semnăturii lui, pentru doi ani, pentru că a luat atitudine faţă de arestarea părintelui Calciu.


● Aţi corespondat ani întregi, dar cum şi când l-aţi întâlnit personal?
S-au aburit acum multe imagini din ceea ce a fost... Dorinţa mea cea mai mare era să-l văd în carne şi oase. Prima dată l-am întâlnit în '70, când i s-a aprobat unui grup de profesori, din care făceam parte şi eu, o excursie colectivă în Franţa şi Italia. Corespondam deja de doi ani.
La Paris, am renunţat la după-amiaza consacrată Muzeului Luvru şi m-am dus în Montmartre, la apartamentul lui Eliade din 4 Place Charles Dullin. Eram împreună cu soţia. Pe-atunci eram încă un novice, nici nu descoperisem Ifigenia.
Mi s-a părut foarte rece. Rece. Discuţia nu se înfiripa. Am stat de vorbă o jumă­tate de oră. Ne-a servit cu whisky şi cafea. Abia după câteva luni am aflat cauza răcelii lui. Tocmai fusese vizitat de Ale­xandru Rosetti, care îi povestise despre cancerul lui Petru Comarnescu, prietenul tinereţii sale, şi el era cu gândul departe.
A doua oară l-am vizitat în august - septembrie 1985, cu câteva luni înainte de a se stinge. Două săptămâni am stat împreună, am făcut fotografii, i-am imprimat vocea. Au fost două săptămâni de vis. Mi s-a părut plin de vervă şi de bună dispoziţie şi cu o memorie fantastică. Avea atunci vârsta pe care o am eu acum. Mi-aduc aminte cum a scos de sub pat, de prin sertare, manuscrise, scrisori...
Mă întreabă: "Ce te interesează?" "Tot.", îi răspund eu. Atunci mi-a dăruit şi piesa "Oameni şi pietre". Apoi îmi oferă 3.000 de franci, cu titlu de împrumut. Fac 3.000 de xerox-uri, un franc xerox-ul. Şi am venit cu ele în România Socialistă. Ca prin minune am reuşit să aduc în ţară toate scrisorile, manuscrisele unice, discuţiile noastre, impresiile...


● Când aţi descoperit prima dată romanul "Maitreyi"?
Eram elev de liceu şi noaptea citeam la internat "Maitreyi" şi "Nuntă în cer", îm­preună cu colegii, pe sub pătură, la lu­mina lanternei. Din păcate, manuscrisul românesc al romanului "Maitreyi" a ars la Biblioteca Centrală de Stat în timpul Revoluţiei. Era scris cu cerneală albastră...
Eliade a elaborat cartea în şase săptămâni. A primit premiul Techirghiol-Eforie, fiind ales din 50 de manuscrise prezentate la concurs. În juriu se afla crema intelectualităţii româneşti, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Perpessicius, Mihai Ralea şi Cezar Petrescu. Premiul a constat în 20.000 de lei, o sumă fantastică pentru epocă, salariul pe jumătate de an al unui profesor, şi, pe lângă asta, drepturile de autor pentru prima ediţie. "Maitreyi" a fost scrisă dintr-o suflare, deşi la alte texte ale lui există sute de corecturi. Pe prima pagină este dedicaţia pentru ea în bengali: "Îţi mai aminteşti de mine, Maitreyi? Şi dacă da, ai putut să mă ierţi?"


● Aţi cunoscut-o pe Maitreyi Devi?
Nu. Pe Maitreyi n-am cunoscut-o. Băiatul meu mai mare a aflat adresa ei şi i-a scris.
De ce o ficţiune a stârnit din partea ei nevoia de răspuns? Cum s-a născut romanul "Dragostea nu moare"?
Sergiu Al. George a declanşat scrierea cărţii lui Maitreyi. El era un modest medic, dintr-un cartier mărginaş al Bucureştiului, unul dintre cei mai mari sanscritologi români. Eu l-am cunoscut în 1981, când adunam materiale pentru volumul "Convorbiri cu şi despre Mircea Eliade".
A plecat în India la un congres şi gazda la care stătea a aflat că la Calcutta era fata lui Dasgupta. Gazda i-a dat un telefon şi aşa a rămas să se întâlnească. A doua zi, era o ploaie cumplită. Nimeni nu-şi putea închipui că o doamnă se va aventura să străbată străzile oraşului pe un aşa diluviu. Dar minunea s-a întâmplat. Sergiu i-a povestit în amănunt de romanul lui Eliade. Apoi ea a intrat într-o stare de transă şi nu s-a mai gândit decât la anii tinereţii lor. A venit în România, a cunoscut-o pe sora lui Mircea, pe mama lui, dl Noica a călăuzit-o, şi pe urmă a mers şi la Chicago, unde s-a întâlnit cu Eliade. Dar el era căsătorit. Apoi a apărut cartea în bengali. Cine poate să afle secretul iubirii?! Maitreyi l-a iubit pe el, nu numai carnea... Iar soţul lui Maitreyi a fost un om cumsecade şi foarte înţelegător. Ea n-a vrut să recunoască ce s-a întâmplat între ei din cauza presiunilor lumii din care provenea. De-asta a şi scris cartea-răspuns. Alături de Eliade a trăit momente de fericire supremă, pe care nimeni nu i le-a mai dat în viaţă. Iar asta o dovedeşte şi scrisoarea trimisă lui după 30 de ani şi semnată "A ta, Maitreyi". Chabu, sora ei, trăieşte încă şi o condamnă pe Maitreyi. A stat de vorbă cu patru-cinci persoane din România şi s-a arătat neîndurătoare faţă de sora ei.
Iar Dasgupta nu a putut accepta să fie trădate interesele castei indiene şi a brutalizat-o pe fiica lui. Dar nu a existat ranchiună. Deşi a fost neîndurător faţă de Eliade, totuşi lucrarea lui de bază îi este dedicată lui Mircea Eliade.
Cât despre Eliade, el a fost întotdeauna un partizan al autenticităţii. Iar asta se poate exemplifica şi cu scrisoarea lui Dasgupta. În carte, până şi data alungării din casă e cea reală, 18 septembrie 1930 şi s-au păstrat şi numele prototipurilor personajelor.


● Cum vi-l amintiţi pe Mircea Eliade?
De o generozitate extraordinară şi cu o memorie fantastică. Te corecta, dar ştia să râdă în hohote, era un om obişnuit, conştient de propria lui valoare. Mă întreb acum dacă totul a fost doar un vis. Privesc cele câteva fotografii, îi ascult vocea imprimată... Simt şi acum pe buze atingerea ţepilor bărbii lui. Deşi totul îmi pare un vis frumos, nici un rând din aceste gânduri nu e rod al imaginaţiei...
Citeşte mai multe despre:   mircea,   eliade,   maitreyi,   biblioteca pentru toţi

 



Mai multe titluri din categorie

They parlaient idéale, o puternică odă închinată visării la forme alternative de existență și comuniune, câștigă Marele Premiu BIEFF 2020

They parlaient idéale, o puternică odă închinată visării la forme alternative de existență și comuniune, câștigă Marele Premiu BIEFF 2020
Galerie Foto Cea de-a 10-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF, prima din istoria evenimentului organizată într-o formulă hibrid, online și offline, s-a încheiat duminică, pe 29...

Ziua a opta. FNT 30.

Ziua a opta. FNT 30.
Galerie Foto     Programul celei de-a opta zile a FNT 30 / FNT ALTFEL reuneşte nouă evenimente pe două scene...

Folclor simfonic la Filarmonica Sibiu de Ziua Națională

Folclor simfonic la Filarmonica Sibiu de Ziua Națională
Galerie Foto Un program alcătuit 100% din adaptări simfonice ale unor piese tradiționale româneşti va putea fi urmărit în direct de Ziua Naţională a României. Alături de muzicienii Filarmonicii Sibiu, dirijați de...

Pictorul Ștefan Câlția dăruiește Bradul Copilăriei pentru educația copiilor din medii defavorizate

Pictorul Ștefan Câlția dăruiește Bradul Copilăriei pentru educația copiilor din medii defavorizate
Galerie Foto Pictorul Ștefan Câlția participă la cea de-a douăzecea ediție a evenimentului caritabil Festivalul Brazilor de Crăciun, organizat de Salvați Copiii România. În data de 10 decembrie, în cadrul Galei Brazilor...

„Oedipe” și „O scrisoare pierdută” transmise online de Opera Națională București cu ocazia Zilei Naționale a României

„Oedipe” și „O scrisoare pierdută” transmise online de Opera Națională București cu ocazia Zilei Naționale a României
Galerie Foto Opera Națională București va transmite online spectacolele „Oedipe” de George Enescu și „O scrisoare pierdută” operă în două acte și un prolog de Dan Dediu, mați, 1 decembrie 2020, cu ocazia Zilei...

CONCERTUL EXTRAORDINAR „GHEORGHE ZAMFIR ȘI PRIETENII” difuzat de 1 decembrie pe TVR 1!

CONCERTUL EXTRAORDINAR „GHEORGHE ZAMFIR ȘI PRIETENII”  difuzat de 1 decembrie pe TVR 1!
Galerie Foto creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, în colaborare cu Televiziunea Română, oferă publicului, de Ziua Națională a României, concertul extraordinar „GHEORGHE ZAMFIR ȘI PRIETENII”, care va fi dif...

Ziua României. Un potpuriu de evenimente extraordinare ce reprezintă cultura și istoria României, în întreaga lume, de 1 decembrie 2020

Ziua României. Un potpuriu de evenimente extraordinare ce reprezintă cultura și istoria României, în întreaga lume, de 1 decembrie 2020
Galerie Foto Sărbătorirea Zilei Naționale a României va fi marcată de Institutul Cultural Român printr-o serie de evenimente online de promovare a culturii și civilizației românești. Concerte, expoziții, conferințe...

Filmul documentar Regele Scamator - Ștefan Iordache, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 30

Filmul documentar Regele Scamator - Ștefan Iordache, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 30
Galerie Foto Vineri, 27 noiembrie, de la ora 15.00, Festivalul Naţional de Teatru prezintă online, pe site-ul  festivalului, filmul documentar REGELE SCAMATOR – Ștefan Iordache. Producția este disponibilă...

Alexandru Tomescu şi Ştefan Cazacu, alături de Orchestra Română de Tineret, concert extraordinar online în onoarea Preşedinţiei germane a Consiliului Uniunii Europene şi Zilei Naţionale a României

Alexandru Tomescu şi Ştefan Cazacu, alături de Orchestra Română de Tineret, concert extraordinar online în onoarea Preşedinţiei germane a Consiliului Uniunii Europene şi Zilei Naţionale a României
Galerie Foto Orchestra Română de Tineret revine în atenţia publicului cu un concert extraordinar online ce va fi difuzat în onoarea Preşedinţiei germane a Consiliului Uniunii Europene şi...

Iuliana Tudor: „Filmul ’Port Valoare și Splendoare’ este darul meu pentru România”

Iuliana Tudor: „Filmul ’Port Valoare și Splendoare’ este darul meu pentru România”
Galerie Foto Prima producție documentară despre ia românească, seria în cinci episoade „Port Valoare și Splendoare”, începe la TVR 1 de Ziua Națională a României. Prima parte, difuzată la ora 16.30, ne poartă din...

O scrisoare pierdută, live stream de Ziua Națională, la Teatrul Național din Timișoara

O scrisoare pierdută, live stream de Ziua Națională, la Teatrul Național din Timișoara
Galerie Foto De Ziua Națională a României, Teatrul Național din Timișoara se deschide virtual publicului cu unul din cele mai aplaudate spectacole - un semn de speranță, un gest profund asumat în viața comunității:...

„Felii”, cu Ofelia Popii și „LIVE”, regia Bobi Pricop se văd în acest weekend în cadrul Festivalului Național de Teatru

„Felii”, cu Ofelia Popii și „LIVE”, regia Bobi Pricop se văd în acest weekend în cadrul Festivalului Național de Teatru
Galerie Foto „Felii”, un spectacol de la Lia Bugnar, cu Ofelia Popii și „LIVE”, regia Bobi Pricop, cea mai recentă producție a Secției Germane a TNRS, sunt cele două spectacole pe care Teatrul Național „Radu...

Doliu la Hollywood. A murit actorul care l-a interpretat pe Dark Vader în Star Wars

Doliu la Hollywood. A murit actorul care l-a interpretat pe Dark Vader în Star Wars
Actorul american David Prowse a decedat la vârsta de 85 de ani. Acesta a devenit cunoscut pentru rolul Darth Vader în trilogia originală Star Wars.  „Cu mare regret şi tristeţe sufletească,...

Concertul sopranei Teodora Gheorghiu, transmis online cu ocazia celebrării Zilei Naționale a României, la Roma

Concertul sopranei Teodora Gheorghiu, transmis online cu ocazia celebrării Zilei Naționale a României, la Roma
Galerie Foto Marți, 1 decembrie 2020, ora 19:00 (ora 20:00, în România), Asociația Culturală PROPATRIA din Roma, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului – Departamentul Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu...

Actorii Teatrului Național București, voluntari la un call center DSP

Actorii Teatrului Național București, voluntari la un call center DSP
Actorii Teatrului Național din București se implică în viața publică și încearcă, în această perioadă dificilă, să sprijine publicul care le-a fost alături până nu demult.   La call center-ul...
Serviciul de email marketing furnizat de