Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 1 iulie 1972 a murit la Paris Vasile/ Basil Munteanu (născut pe 9 noiembrie 1897, la Brăila), comparatist și teoretician al culturii cu o identitate scindată (între România și Franța) în sintezele autohtone. „A debutat ca poet oarecare, în cercul Vieții noui a lui Ovid Densusianu (de la care a preluat ataşamentul față de neolatinitatea franceză şi față de valorile clasice, în cheie modernă), dar nu numai. Membru al Școlii de la Fontenay-aux-Roses (inițiate de N. Iorga), Basil Munteanu a fost unul dintre primii traducători în franceză ai poeziei lui Lucian Blaga, căreia îi va dedica, în exil, câteva studii savante”, remarca istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii dedicate intelectualului filofrancez.
Introdus pe scena pariziană de Hélène Vacaresco
În continuare, urmând semnele lăsate de Cernat: „Basil Munteanu este autorul celei mai cunoscute istorii a literaturii române pentru export («Panorama de la littérature roumaine contemporaine», Ed. Sagittaire, Paris, 1938), o lucrare de referință, încă insuficient apreciată în țară și ale cărei judecăți - dominate de echilibru și raționalitate - rezistă, în cea mai mare parte, timpului. Universitar din 1940 la catedra de literatură franceză a Universității bucureștene (unde i-a avut drept auditori pe destui viitori colegi din exilul parizian și de la microfonul Europei Libere), elev, la Paris, al lui Paul Hazard și Gustave Lanson și continuator eminent al lui Pompiliu Eliade și Charles Drouhet, Basil Munteanu a fost introdus în cercurile pariziene de neobosita Hélène Vacaresco/ Elena Văcărescu”.
Definitiv la Paris
Mai departe: „Basil Munteanu se expatriază definitiv în Franța după Conferința de Pace de la Paris (unde se numără printre invitații din România, alături de M. Ralea și Al. Rosetti). Ultimul volum apărut în țară, cuprinzând studii comparatiste solide, este dedicat culturii franceze (Permanențe franceze. De la Descartes la Jean Giraudoux, 1946) și apare la Editura Fundațiilor Regale. Insuficient investigată, activitatea sa din exil e bogată și diversă, parțial editată de discipolii săi”. În plus: „Secretar al Revue de littérature comparée, Basil a publicat studii valoroase despre J.J. Rousseau, Chateaubriand, Madame de Staël ș.a., dar și despre personalități majore ale literaturii române (Brâncuși, Eminescu, Blaga etc.), alături de studii notabile de teorie culturală (Constantes dialectiques en littérature et histoire, La littérature roumaine en Europe)”.
Reevaluare în așteptare
Printre ultimele comentarii: „Soția sa și Virgil Ierunca vor îngriji, după moartea comparatistului, un volum de corespondență. Un altul, «Permanențe românești. Discursuri și portrete», a fost editat de Eugen Lozovan și Ruxandra D. Shelden la Cleveland, Ohio, în 1994, iar în 1993 îi e publicat și un volum de versuri «tradiționaliste» (Ante Saeculum. Fantezii panteiste), cu valoare mai degrabă documentară. (Re)inserția în cultura română a acestui mediator cultural de vârf mai are încă de așteptat”.
As afară, neștiut în țară
Unul dintre cei mai titrați profesori de literatură franceză ai Universității din Bucureşti, unde a predat între 1940 și 1946 (anul în care a ales exilul pe viață), Basil (Vasile) Munteanu a fost membru (corespondent) al Academiei Române (ales în 1939, exclus și repus în drepturi în 1990) și unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi intelectuali, în Franța şi în Europa. Din păcate, în România de astăzi opera savantului e prea puțin cunoscută, chiar ignorată.
Risipitorul
Un alt intelectual filofrancez fin, aproape uitat astăzi - Horia Furtună (născut pe 3 iunie 1888 la Focșani, mort pe 8 martie 1952, la București) -, a rămas în conștiința publică poate doar prin poemul Balada lunii, citat de prietenul Ion Pillat în canonicul „Aci sosi pe vremuri...” și inclus în „Antologia poeților de azi” a lui Pillat & Perpessicius.
Deputat liberal și mason
Dar să deschidem calea aprecierilor (critice) marca Paul Cernat: „Un volum de versuri cu același titlu (Balada lunii), singurul al autorului, a apărut postum, în 1967, îngrijit de regretatul Dumitru Micu. Format în atmosfera francofilă a începutului de secol XX, cu studii de Drept la Paris (unde s-a împrietenit cu E. Lovinescu, Victor Eftimiu ș.a.), apropiat al cercului Literatorul al lui Macedonski, redactor, între 1914 și 1916, la revista Flacăra, împreună cu Ion Pillat și Adrian Maniu, combatant și prizonier pe front în Primul Război Mondial, co-fondator, în 1922, alături de Arghezi și Pillat, al revistei Cugetul românesc (unde s-a «produs», pe șest, Urmuz), publicist lejer și umorist ocazional, traducător din dramaturgia franceză, deputat liberal și mason, Furtună (al cărui tată se numea, de fapt, Stephănescu) a fost un risipitor”. Ce iureș!
Fantezism dezinvolt și vervă ludică
Mai mult: „Teatrul său edit (basmul liric Făt Frumos, trilogia folclorică Păcală, Tîndală și Aghiuță, epopeea eroi-comică Iarba fiarelor; au rămas în manuscris piesele Nicolae Bălcescu, Băieți buni, O seară la teatru), ca și romanul autobiografic Iubita din Paris (1934, evocare «autenticistă» a unui prim amor idealizat), nu l-au impus în niciun fel, deși fantezismul lor dezinvolt și verva ludică debordantă ar merita mai multă atenție”. Ultima acuarelă: „În schimb, poetul - subevaluat, combinație de neoclasicism alegoric și simbolism grațios, jucăuș - își așteaptă, răbdător, noii exegeți”.
Secretar personal al lui Brătianu
Revenit la sfârșitul Primului Război Mondial din lagărul de prizonieri de la Stralsund (insulă în Marea Baltică), Horia Furtună s-a înscris ca avocat în Baroul Ilfov și a ocupat, benevol, funcția de secretar personal al lui Ionel Brătianu.
O viață la radio
Din noiembrie 1928, când s-a inaugurat postul de radio național, și până în 1953, Horia Furtună a lucrat în cadrul Radiodifuziunii. La început colaborator, apoi redactor și consilier pentru probleme literare, poetul a ocupat între 1934 și 1948 funcția de director al serviciului teatral al Radiodifuziunii.
Scara timpului
Pentru deschiderea apetitului liric, în locul „clasicei” Balade a lunii - vă lăsăm mai jos o „Scară muzicală”, semnată tot de Horia Furtună:
Do, re, mi, fa, sol, la, si, do!
Un cor de glasuri argintii
Cânta voios, pe vremi, într-o
Grădină mică de copii.
Eu ascultam - copil şi eu -
Cum cântecele de la şcoală
Suiau şi coborau mereu
Pe-aceeaşi scară muzicală.
Blajinul soare se uita
Spre lumea noastră de pitici
Şi, mulţumit, se răzima
De case albe, case mici.
În vremile lui Anton Pann,
În faţa vechilor chilii,
Sub oţetar sau sub platan,
Se adunară alţi copii.
Un dascăl blând şi părintesc
Aceeaşi scară-i învăţa,
Cu glasul lui bisericesc:
Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa!
Pa, vu, ga, di... şi răsunau
În aer coruri îngereşti,
Şi copilaşii-ntinereau
Bătrânul nostru Bucureşti.
Dar viaţa mea, ca viaţa lor,
A luminat, şi-apoi, alene,
S-a risipit, s-a stins uşor
Pe străzile bucureştene.
Puterea care mă-nălţa
Fugi din mine. Încotro?
Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa!
Do, si, la, sol, fa, mi, re, do!
51 de ani se vor fi împlinit pe 1 iulie 2023 de la moartea cărturarului Basil Munteanu
Basil Munteanu este autorul celei mai cunoscute istorii a literaturii române pentru export («Panorama de la littérature roumaine contemporaine», Paris, 1938)”, Paul Cernat
Basil Munteanu a fost unul dintre primii traducători în franceză ai poeziei lui Lucian Blaga, căreia îi va dedica, în exil, câteva studii savante”, Paul Cernat, istoric literar
Format în atmosfera francofilă a începutului de secol XX, cu studii de Drept la Paris, combatant și prizonier în Primul Război Mondial, publicist lejer și umorist ocazional, deputat liberal și mason, Horia Furtună a fost un risipitor”, Paul Cernat, istoric literar
