x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte 9 cărți deschise spre lumină

9 cărți deschise spre lumină

de ​​​​​​​Florian Saiu    |    08 Mai 2024   •   06:40
9 cărți deschise spre lumină

Vă recomand, mai jos, unele dintre cele mai incitante noutăți editoriale ale acestei primăveri. Cercetați-le! Nu veți avea decât de câștigat.

1. Umbra lui Noica

Autor: Ovidiu Pecican

Editura: Ratio et Revelatio, 2024

„Noica a avut multe umbre și încă le mai poartă, unele create artificial de exegeza tendențioasă, iar altele reale și încă nedescoperite. Prin acest tur de forță, Ovidiu Pecican reușește să contureze una dintre cele mai puternice umbre noiciene, care definește mai bine omul și opera acestuia. Cartea lui Pecican deschide noi direcții de cercetare în ceea ce privește figura lui Noica, în special datorită utilizării multiplelor unghiuri de lumină prin care se evidențiază portrete nesubliniate până acum. Este în joc nu doar o umbră importantă a lui Noica, ci și altele care se conturează pe parcursul lecturii” - Florin George Călian

2. Polonezul

Autor: J.M. Coetzee

Editura: Humanitas Fiction, 2024

Traducere: Irina Horea

O întâlnire convențională între un pianist polonez și o doamnă din lumea bună a Barcelonei devine punctul de plecare al unei idile ciudate, a cărei definiție le scapă până și protagoniștilor. Delicat și sobru construită, povestea imaginată de Coetzee, scriitor recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2003, analizează misterul sentimentelor, al căror adevăr este mereu falsificat de neputința cuvintelor.

John Maxwell Coetzee s-a născut pe 9 februarie 1940 la Cape Town, în Africa de Sud. Și-a încheiat strălucit studiile de literatură engleză şi matematică la University of Cape Town în 1961, apoi s-a mutat în Anglia, unde a lucrat ca programator. Și-a luat doctoratul cu o analiză stilistică pe calculator a operelor lui Samuel Beckett la University of Texas, Austin (1965-1969), a ţinut cursuri de literatură la State University of New York, Buffalo, până în 1971, apoi la University of Cape Town până în 2002. A debutat cu romanul Ținuturi în crepuscul (Dusklands, 1974; Humanitas Fiction, 2019), urmat de În inima țării (In the Heart of the Country, 1977; Humanitas Fiction, 2017) și Așteptându-i pe barbari (Waiting for the Barbarians, 1980; Humanitas Fiction, 2014), care i-a adus James Tait Black Memorial Prize.

A publicat apoi Viața și vremurile lui Michael K (Life & Times of Michael K, 1983; Humanitas Fiction, 2009), distins cu Booker Prize și Prix Femina Étranger, Foe (1986 - Jerusalem Prize, 1987; Humanitas Fiction, 2016), Epoca de fier (The Age of Iron, 1990 - Sunday Express Book of the Year; Humanitas Fiction, 2010, 2016), Maestrul din Petersburg (The Master of Petersburg, 1994 - Irish Times International Fiction Prize, 1995; Humanitas Fiction, 2008, 2015) etc. Din 2002, J.M. Coetzee trăiește în Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide.

3. Nopțile ciumei

Autor: Orhan Pamuk

Editura: Polirom, 2024

Traducere: Luminița Munteanu

„Împletind abil un realism expresiv cu comentariul social ironic, laureatul Nobel Orhan Pamuk oferă o istorie fictivă care se folosește de prea-bine-cunoscuta realitate trăită a unei pandemii mortale pentru a explora încă o dată unul dintre subiectele sale predilecte: birocrația otomană confruntată cu reformele sociale moderne. Niciun roman de Pamuk nu trebuie ratat, iar forța acestei cărți mereu proaspete va stârni cu atât mai mult interesul cititorului” (Booklist).

Orhan Pamuk s-a născut în 1952, la Istanbul, şi a crescut într-o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră şi Cevdet Bey şi fiii săi, într-o zonă înstărită din Nişantaşı. La douăzeci şi trei de ani, Orhan Pamuk hotărăşte să devină romancier; trăieşte retras în apartament şi începe să scrie. Cu excepţia unei perioade de trei ani petrecute la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani şi nu a avut niciodată altă meserie. Cărţile i-au fost traduse în peste cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roşu, a câștigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk a primit Premiul Nobel pentru Literatură, numărându-se printre cei mai tineri laureaţi ai săi.

4. Cartea gâștei

Autor: Yiyun Lin

Editura: Humanitas Fiction, 2024

Traducere: Justina Bandol

Un Saint-Rémy răscolit de război dă la iveală o prietenie remarcabilă între două tinere fete: Fabienne și Agnès, două jumătăți ale aceleiași portocale. Împreună pun la cale păcăleala secolului în lumea literară, o aventură care va separa cele două destine printr-un salt spectaculos în mijlocul faimei, mai întâi la Paris, apoi într-un pension englezesc de fete. Morala lui Yiyun Li din acest roman este tulburătoare, iar construcția universului în care ne invită este magistrală.

Romanul Cartea gâștei a fost distins cu PEN/Faulkner Award for Fiction 2023.

5. Plimbări cu câinii

Autor: Gianfranco Calligarich

Editura: Polirom, 2024

Traducere: Cerasela Barbone

O bucată de pâine albă fără sare - darul pe care un scriitor bătrân îl face câinilor lui, tată şi fiu, ca un fel de împărtăşanie după ce la cină o discuţie aprinsă a împărţit lumea în două: iubitorii de câini şi cei de pisici. Plimbându-se cu credincioşii lui prieteni pe splendida stradă romană cu lumini pe cale să se stingă la ferestre unde norocul i-a surâs să locuiască, bătrânul scriitor îşi aminteşte cum a ajuns la Roma ca jurnalist entuziast în anii ’60, slujbele mărunte pe care le-a avut pentru a supravieţui, strania lume a cinemaului, boema plină de fum şi de culoare a lumii artistice italiene, cafenelele din Piazza del Popolo, întâlnirile cruciale din Piazza Navona cu fabuloasa ei fântână, zile de vacanţă în Sicilia, un poet trădat, o scriitoare uriaşă care l-a ajutat să publice primul roman şi o viaţă întreagă în mrejele unui oraş care te copleşeşte cu frumuseţea lui. Un oraş de poveste, în care prietenii dispar, iubirile se pierd în noapte, iar la sfârşit nu mai rămâne decât aşteptarea.

6. Tatuatorul de la Auschwitz

Autor: Heather Morris

Editura: Humanitas Fiction, 2024

Traducere: Luana Schidu

Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre semenii săi, al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.

7. Familia Radley

Autor: Matt Haig

Editura: Nemira, 2024

Traducere: Alina Sârbu

Viața familiei Radley: țin radioul pornit mereu pe același post, iau cine liniștite cu vecinii din Bishopthorpe și își neagă adevărata natură. Dar iadul e pe cale să se dezlănțuie. Când adolescenta Clara este atacată pe drumul de întoarcere de la o petrecere, ea și fratele său Rowan descoperă în sfârșit motivul pentru care nu pot să doarmă, nu pot să mănânce salată thailandeză fără teama de asfixiere și nu pot să iasă din casă fără factor de protecție solară 60. Odată cu vizita unchiului lor mortal Will și cu suspiciunile tot mai mari ale polițiștilor, viața în Bishopthorpe e pe cale să se schimbe. Radical.

8. Punk requiem

Autor: Goran Mrakić

Editura: Nemira, 2024

„Ne plac poveștile pentru că viața fiecăruia dintre noi seamănă cu una dintre ele. Sau cu mai multe” ne spune, la un moment dat, unul dintre personajele cărora scriitorul le dă glas în Punk requiem, un soi de prequel al Povestirilor din garaj. Și, citind cartea aceasta, nu veți face decât să trageți cu ochiul la aceste vieți ale noastre, ale tuturor, și să realizați, din nou și din nou, că poveștile ne înconjoară permanent, dacă știm unde să le căutăm, și că istoriile mărunte sunt cel puțin la fel de relevante și de spectaculoase precum cele oficiale. Mai ales când sunt redate cu zvâc, umor și un strop de nostalgie, așa cum un scriitor ca Goran Mrakić o poate face.

9. Proba oglinzii

Autor: Horia Bădescu

Editura: Școala Ardeleană, 2024

„În țara aceasta a fost mult prea ades cultivată neîncrederea în puterile de creație, în cutumele de viețuire morală și spirituală ale ei. Au fost puse pe tapet toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ... (Eminescu), rele ale tuturor oamenilor din această lume, ca fiind doar ale noastre și numai ale noastre. Au fost ridicate la nivel național derapaje care aparțineau unor structuri individuale sau unor contexte istorice particulare. Ne-a fost negată valoarea trăsăturii celei mai semnificative care, în grila unui Salvador de Madariaga, definește un popor, pe care eu o socotesc a fi omenia, reacția la suferința, la necazul aproapelui. Trăsătură de profundă valoare transcendentală, probată în viețuirea seculară a românilor. Blegi și blânzi până la Dumnezeu cu alții, răi, indiferenți și neîngăduitori cu ai noștri. Pe drept și pe nedrept. Cu o trufie, cu un dispreț și cinism autodevoratoare, iscate nu din spiritul critic, ci dintr-un snobism și o egolatrie care fac ca valorile noastre să aibă nevoie mereu de recunoașterile de aiurea” - Horia Bădescu.

×
Subiecte în articol: Ovidiu Pecican