Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
1. Românii și ungurii
Autor: Sorin Mitu
Editura: Polirom, 2024
„Cât de mult şi cât de tare s-au bătut românii cu ungurii?”. Refuzând să ia de-a gata răspunsul clasic (devenit clişeu) la această întrebare, adică „Foarte mult! Şi foarte tare!”, Sorin Mitu sondează, într-un efort intelectual cu conotaţie cvasianiversară, un întreg mileniu de convieţuire româno-maghiară. De la Tuhutum şi „ducele Gelou” până la Corneliu Vadim Tudor şi Orbán Viktor, istoria încrucişată a celor doi presupuşi adversari istorici se dovedeşte a fi mai puţin cataclismică decât credem (sau ne-ar plăcea să credem). Fie că au locuit în acelaşi spaţiu, precum în Transilvania, fie că au fost despărţiţi de Carpaţi, românii şi ungurii împart o istorie comună în care au fost şi aliaţi, şi rivali, în care au luptat unii împotriva celorlalţi şi împreună contra aceluiaşi inamic, în care şi-au exprimat, prin creaţii artistice, folclor sau simple glume, viziunea asupra alterităţii, dar şi simpatia faţă de Celălalt.
Sorin Mitu este profesor și director al Departamentului de Istorie Modernă la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, specializat în istoria Transilvaniei, imagologie comparată și studiul naționalismului.
2. Cum să îți ucizi angajatorul
Autor: Rupert Holmes
Citește pe Antena3.ro
Editura: Nemira, 2024
Traducere: Roxana Brînceanu
Cine nu s-a întrebat, pentru o fracțiune de secundă măcar, cum ar fi lumea dacă o persoană din cauza căreia a suferit cumplit ar înceta să mai existe? Probabil că nu ai auzit încă de Conservatorul McMasters, gândit pentru dobândirea excelenței în arta omuciderii. Pentru a fi admiși, candidații trebuie să aibă un motiv bine întemeiat pentru a elimina pe cineva care merită nici mai mult, nici mai puțin decât moartea. Campusul colegiului, a cărui locație rămâne un mister chiar și pentru cei care studiază acolo, este locul unde s-ar putea să devii obiectul de studiu al unui coleg de clasă și unde tema tezei de absolvire ar putea fi crima perfectă.
Pregătește-te pentru un sistem educațional pe care nu îl vei uita niciodată!
„Ții în mână o carte surprinzătoare. Rupert Holmes reușește să te facă să râzi de lucruri în privința cărora ar fi mai potrivit să te simți îngrozit sau oripilat”
Marian Coman, redactor-șef Armada.
3. La răscruce de vânturi
Autoare: Emily Brontë
Editura: Corint, 2024
Traducere: Dana Popescu
La răscruce de vânturi (1847) este și astăzi o lectură obligatorie pentru orice cititor pasionat, în vreme ce personalitatea învăluită în mister a tinerei prozatoare și poete a devenit de asemenea subiect de interes pentru posteritate. Năvalnicul talent liric al lui Emily Brontë irupe și din unicul ei roman, în centrul căruia stă extraordinara poveste de iubire dintre Catherine și Heathcliff.
O reeditare (clasică) binevenită.
4. Baba Iaga a făcut un ou
Autoare: Dubravka Ugrešić
Editura: Polirom, 2024
Traducere: Octavia Nedelcu
Potrivit unui mit slav, Baba Iaga este o vrăjitoare care trăieşte într-o casă construită pe picioare de găină şi răpeşte copii mici. În Baba Iaga a făcut un ou, faimoasa scriitoare Dubravka Ugrešić transformă legenda într-o poveste modernă despre feminitate, îmbătrânire, identitate şi dragoste. Cu un spirit tăios şi o inteligenţă ascuţită ca bisturiul, Ugrešić împleteşte poveştile a patru femei care trăiesc în Europa de Est: o scriitoare care îi îndeplineşte mamei ei ultima dorinţă şi călătoreşte în oraşul natal al acesteia din Bulgaria, o femeie foarte în vârstă care se trezeşte în fiecare dimineaţă sperând ca acea zi să fie ultima pentru ea, o blondă cu sâni imenşi, funcţionară la un spital, care a renunţat la iubire, şi o văduvă în serie, înzestrată cu un talent secret pentru scris. Prin intermediul temerilor şi dorinţelor femeilor, al zbaterii lor de a nu se pierde în anonimat, Dubravka Ugrešić ne oferă o superbă reimaginare în cheie postmodernă a unui mit străvechi, plină de umanitate şi de bucuria de a povesti.
Roman nominalizat la Man Booker International Prize.
5. Anatomia luminii
Autor: Andrei Gazsi
Editura: Școala Ardeleană, 2024
„Anatomia luminii, această primă carte postumă a lui Andrei Gazsi, are, în mare parte, un destin asemănător cu al celei anterioare, Acordeonul de nisip, apărută în anul 2023. Ambele au fost scrise, succesiv, dar cu aceeași fervoare, în cei doi ani de suferință ai poetului, răpus, în vara lui 2024, de o boală nemiloasă. Spre deosebire de Acordeonul de nisip, de a cărei apariție s-a ocupat personal și a apucat să se bucure, cartea de față iese în lume în absența autorului. Timpul, cum se spune, nu a mai avut răbdare. Ceea ce nu înseamnă că Anatomia luminii e o carte neterminată, rămasă în manuscris. Nu. Din fericire, în momentul când boala nu i-a mai îngăduit să intervină asupra ei, aceasta era deja încheiată. Mai mult: chiar dacă nu a mai reușit să facă el însuși o ultimă revizie, a ajuns să vadă cartea în forma ei aproape definitivă și să-și exprime acordul. Singura intervenție ulterioară, ce merge însă și ea în sensul celor dorite de poet, a fost aceea de a lăsa deoparte poemele ce alcătuiau, inițial, primul ciclu, intitulat Anatomia luminii I. În intenția de a sublinia o anumită continuitate, acesta relua câteva dintre poemele ultimului ciclu din Acordeonul de nisip. Ele pot fi citite acolo, iar continuitatea (dar și reînnoirea, prin descoperirea și explorarea de către poet a acestui tip aparte de poem în proză) rămâne să fie sugerată de ciclul omonim din această carte, care îi dă și titlul. Prin urmare, ținând seama de toate aceste precizări, credem că ea poate fi publicată ca și cum ar fi o scriere antumă, ca și cum ar fi însoțită încă de autorul ei. Ca și cum absența însăși s-ar transfigura” (Ioan Milea).
6. Noi știm că îți amintești
Autoare: Tove Alsterdal
Editura: Crime Scene Press, 2024
Traducere: Alexandra Florescu
Un exemplu remarcabil de noir scandinav semnat de Tove Alsterdal, una dintre cele mai apreciate autoare de romane de suspans din Suedia! Cu o intrigă sofisticată și personaje minuțios conturate, romanul explorează adevăruri tulburătoare și dilemele morale ale personajelor, propunând o poveste care îmbină suspansul cu profunde reflecții psihologice și sociale. Alsterdal este cunoscută pentru măiestria sa în a construi personaje complexe și situații tensionate, explorând teme precum vinovăția, amintirile reprimate și impactul traumatic al trecutului asupra prezentului.
Roman câștigător al reputatului premiu literar Glass Key pentru Cel mai bun roman nordic de suspans.
7. Portretul unei căsnicii
Autor: Sándor Márai
Editura: Curtea Veche, 2024
Traducere: Péter Demény
Ilonka povestește. În Budapesta dintre războaie, căsnicia burgheză cu industriașul Péter părea fără cusur privită din afară. Însă pe dinăuntru pierea, strivită sub apăsarea unui secret de nepătruns al bărbatului. Péter povestește. Căsătoria cu Ilonka s-a sfârșit. Dar nu și sfâșierea conștiinței lui tragice, împărțită între pasiunea pe cât de veche, pe atât de mistuitoare pentru Iudita - servitoarea care nu s-a lepădat de lumea ei nici după ce a luat-o de soție - și lumea lui, pe care n-o poate salva de tăvălugul istoriei. Iudita povestește. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat, iar ea și-a lăsat în urmă soțul și țara. Însă nu și trecutul, pe care i-l destăinuie unui tânăr iubit într-o noapte de alcov, cu Roma fremătând sub portocalii de la fereastră.
Trei actori ai aceleiași drame și, la sfârșit, un raisonneur neașteptat își spun poveștile-confesiuni ca pe niște roluri prinse într-un joc de oglinzi. Pe fundal, Dunărea, maiestuoasă ori măturând resturile asediului, saloanele budapestane interbelice, o operă de Wagner. În decor, o panglică mov. Sándor Márai pătrunde până în crevasele fine ale sufletului omenesc și surprinde atât antagonismele de clasă ale unei lumi la asfințit, cât și agonia adevărului crunt, aflat în răstimpul dintre două clipiri.
8. Brauner
Autoare: Valentina Iancu
Editura: Polirom, 2024
Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamţ - 12 martie 1966, Paris) a fost al treilea copil dintre cei şase ai lui Deborah şi Herman Brauner, o familie modernă de evrei din Piatra Neamţ. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut între Piatra Neamţ, Hamburg, Brăila, Viena, Fălticeni şi Bucureşti. A urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, la care a renunţat ulterior în favoarea unei formări autodidacte, libere, în inima experimentului avangardist. Pornind de la interesele constructiviste din primii ani de creaţie, a experimentat apoi în direcţia căutărilor interioare suprarealiste. S-a regăsit în suprarealism şi a devenit un nume de referinţă al grupului internaţional.
A deschis prima expoziţie personală în 1924, în tandem cu lansarea publicaţiei avangardiste 75HP, număr unic tipărit în condiţii grafice excepţionale. Stabilit în Franţa în 1930, l-a cunoscut pe Brâncuşi, care l-a iniţiat în arta fotografică. În decembrie 1934, a deschis prima expoziţie personală la Paris, coordonată de André Breton. Ulterior, artistul a devenit o figură cunoscută şi recunoscută a grupurilor de avangardă din Bucureşti şi Paris, cu o amplă activitate expoziţională. După perioada suprarealistă, şi-a îndreptat atenţia spre pictura simbolică, proprie, figurativă, de sorginte primitivă, mistică.
Marcat de angoase existenţiale şi de o depresie profundă, s-a izolat treptat în propria artă. Lucrările sale sunt prezente în majoritatea marilor muzee ale lumii. Cea mai amplă colecţie de lucrări şi documente se află în prezent la Muzeul de Artă Modernă - Centrul Georges Pompidou.
9. Cântecele iubirii
Autor: Rumi
Editura: Curtea Veche, 2024
Traducere: Răzvan Andrei
Există în viața fiecăruia dintre noi clipe în care suntem copleșiți - ori de bucurii uriașe, ori de nenorociri. Printre aceste experiențe-la-limită se află mai ales momentele de intimitate cu Dumnezeu, dar și cele în care suntem îndrăgostiți. Clipele de extaz se sustrag îndeobște verbalizării: le trăim ca atare. Și am simțit cu toții că traversăm uneori experiențe în urma cărora nu putem decât să tăcem. Rămâne însă, în adâncul nostru, o irepresibilă nevoie de a le împărtăși celorlalți ceea ce am trăit, dar și de a păstra pentru noi, „pe hârtie”, amintirea respectivelor momente prin descrieri cât mai exacte.
Însă cum să descrii ceea ce scapă oricărei descrieri? Cum să închizi într-un text ceea ce nu se lasă încapsulat, înțeles, circumscris prin limbaj? Ar însemna să numim ceea ce nu se lasă numit, să exprimăm ceea ce nu se lasă exprimat fiindcă e, de fapt, de neînțeles, paradoxal, dincolo de rațiune. Omenirea n-a găsit până acum alt mijloc mai potrivit de a exprima inexprimabilul decât poezia. Cu ambiguitatea și precizia ei simultane, cu aerul ei vag și totuși exact, poezia a reușit imposibilul: să păstreze în lume experiențe pe care, altfel, le-am fi pierdut.
