Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iohannis intră în istorie după două mandate și ceva în care nu e clar ce-a făcut. Privind retrospectiv meritul său este mai degrabă ce n-a făcut: n-a fost ca Băsescu. Nu și-a prigonit adversarii cu forța justiției. E adevărat că între cei sacrificați pe altarul anticorupției sunt unii care au meritat-o. Alții s-au dovedit până la urmă nevinovați, dar a fost târziu. Iohannis n-a făcut asta. Nici nu și-a supus cetățenii la curbe de sacrificiu, tăieri de salarii. N-a fost nici colaborator al Securității cu năravurile ei. Iohannis a reaprins speranța nefăcând aproape nimic. Totuși suficient ca să fie reales.
Revenirea la normalitate, înțeleasă ca mediocritate a fost meritul lui principal.
Inconsecvența față de PSD a trecut drept înțelepciune politică. Cum păzea el România de pesediști, mai rar. Nici vacanțe n-a avut. Lupta cu Partidul Social-Democrat a sfârșit prin readucerea acestuia la putere, alături de PNL. După gravele acuze la adresa PSD privind „vânzarea Ardealului la unguri” și trimiterea UDMR în opoziție, același președinte a binecuvântat refacerea coaliției cu Uniunea maghiarilor cu tot. Altfel nu ieșea de-o majoritate. Condusă iarăși de PSD, ca un făcut.
Dacă Iohannis s-a dovedit consecvent în ceva, acela a fost luxul. Și aroganța. Lipsea cu lunile din spațiul public, timp în care primeam sporadic imagini cu președintele la mare, la golf sau la schi. Spre sfârșitul mandatului a aruncat sume exorbitante și secrete pe avioane private, despre care ne-a spus cu seninătate că erau mici, plus deplasări inutile în Africa, de la piramide la Capul Verde, care nici nu avea schimburi comerciale cu România. Acolo folcloristele au dansat desculțe în fața fericitului cuplu prezidențial, iar câțiva băștinași s-au aruncat în mare cu portretul lui în brațe, a venit omul alb!
Totuși să recunoaștem că a fost consecvent în orientarea țării pro-vest.
Însă drumul acesta era trasat încă de la Constantinescu. Mai departe Iohannis a dat bine în pozele de grup cu liderii europeni. În NATO s-a alăturat liniei de susținere a Ucrainei și bine a făcut, însă teama de război e acum temă de campanie.
Citește pe Antena3.ro
Schengen și vizele americane au survenit târziu și au fost asociate mai degrabă cu guvernul.
Astăzi părem o țară la răscruce, gata să ne întoarcem la autoritarism și să ne închidem iar între hotare.
O țară de periferie, ambiguă și dezorientată. Înapoi la misticism, conspiraționism, frustrări, nostalgii comuniste, obscuritate. Deja Candidatul Furiei, Călin Georgescu, clamează victoria, iar AUR și POT lucrează la dezvoltarea succesului, dărâmarea guvernului. Ce haos ar fi?
S-o spunem clar: nu Iohannis ne-a adus aici. Sau nu singur. E și opera partidelor alterate, care s-au îndepărtat de electoratul lor. PSD mai e doar umbra „partidului oamenilor muncii”: sub guvernările Ciolacu 1 și 2 polarizarea a ajuns maximă. De o parte - cei cu pensii speciale, privilegii și limuzină, de cealaltă parte - cei cu tramvaie neîncălzite.
Oameni cheltuitori cu bani din țepe, gen Vicol - Ciorbă și masa pensionarilor sărăciți.
PNL plătește și el rolul de remorcă a PSD. Și-a pierdut aura de partid istoric, apărătorul întreprinzătorilor, investitorilor. Revenirea la vechiul Crin Antonescu, pe post de Candidatul continuității nu-i decât un semn al lipsei de cadre. Oricum, mai bine decât PSD, care nu mai are candidat deloc.
În final să-i recunoaștem și minutul de aur a președintelui Iohannis, dacă tot iese din scenă pe covorul roșu.
Rămân la părerea că Iohannis s-a trezit din pumni, cum se spune în box. Anularea alegerilor viciate este momentul său. A pasat Curții Constituționale informările de la serviciile secrete.
După care s-a retras în muțenie, ca de obicei. PNL și PSD n-au mai putut să-l țină-n spate, cota lor de încredere e și așa scăzută. Totuși am câștigat timp, jocul se resetează.
Măcar de-am ști să profităm...
Răsvan Popescu,
Februarie 2025
