Cu un profesionist, despre un amator

George Arion s-a ilustrat în mai multe domenii: poezie, teatru, eseistică literară, jurnalistică. A scris scenariile la două filme şi un scenariu de serial tv. Versurile sale au cunoscut o transpunere muzicală datorată actorului Eugen Cristea - un CD realizat în urma acestei colaborări a apărut nu de mult - Soldat căzut din iubire.

Pe un libret al său, compozitoarea Liana Alexandra a creat mu­zica unei opere poliţiste - în labirint -, probabil prima realizare de acest gen din lume. Dar George Arion continuă să fie cunoscut şi ca autor de romane poliţiste - mulţi îl socotesc un clasic al li­teraturii cu suspans de la noi, etichetat, încă de la debut, "un Raymond Chandler al României".

De curând i-a apărut un volum impunător, de 570 de pagini, în condiţii grafice excepţionale - "Detectiv fără voie", la Editura Crime Scene Publishing. L-am întrebat: De ce fără voie? "Fiindcă eroul meu, Andrei Mladin, este un jurnalist la Flacăra, care se trezeşte amestecat, fără voia lui, în tot soiul de întâmplări periculoase. În loc să apeleze la organe abilitate, el se încumetă să lucreze pe cont propriu, să elucideze enigmele din jurul său profitând de calităţile pe care le posedă. Prin urmare, e un detectiv amator. Uneori o mai dă şi în bară, dar, de fiecare dată, elucidează misterele cu care se confruntă." Şi care îi sunt aceste calităţi care îl transformă într-un în­vin­gător? "O, Andrei Mladin nu este un Superman la dispoziţia că­ruia se află arme sofisticate, vehicule cu viteze supersonice sau o puzderie de inşi care să-i sară în ajutor. Protagonistul meu este un tânăr obişnuit, căruia îi place şi o companie feminină şi nu se dă în lături să deguste, câteodată, licori mai tari. Dar marea lui calitate este aceea de a dori să afle, cu orice preţ, adevărul, contribuind, astfel, la triumful dreptăţii, ori de câte ori întâlneşte fărădelegea. Iar principala sa armă este umorul. Cu ajutorul lui îmblânzeşte întâmplările deseori atroce prin care trece şi îşi îngenunchează adversarii, indiferent de poziţia lor socială." Cele opt romane - "Atac în bibliotecă", "Profesionistul", "Ţintă în mişcare", "Pe ce picior dansaţi?", "Prefer căpşuni", "La o vedere", "Misterul din fotografie", "O răpire" - publicate în "De­tectiv fără voie" au fost tipărite şi separat. "Aşa e. Dar de-abia acum, când apar împreună, dezvăluie cu adevărat destinul eroului meu. Încadrate de un Prolog - Criminalul suprem - şi un Epilog, ele conturează cine este cu adevărat Andrei Mladin, pe care unii l-au socotit doar un tip simpatic şi cu mult haz." Şi cine este Andrei Mla­din? "L-aş putea caracteriza ca pe un Don Quijote al romanelor poliţiste." Mai explicit? "Oricine va citi romanul - scuzaţi-mi lipsa de modestie, dar îl consider cel mai bun roman poliţist din literatura română! - va înţelege, la sfârşit, ce destin ingrat a avut acest erou generos, iubitor de oameni, îndrăgostit de muzică şi literatură, care a avut neşansa de a trăi în matricea unui sistem opresiv."