Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stefan Mitroi isi va lansa romanul, vineri, 23 septembrie, a. c., la Manastirea Risca, din judetul Suceava, in prezenta comunitatii monahale de aici.Vor prezenta Parintele Mihail, staretul manastirii, si scriitorii Corneliu Ostahie si Vasile Ursachi. Manifestarea va fi precedata de o intalnire a autorului cu cititorii la Centrul cultural Ion Irimescu din Falticeni
Scurt tratat de…teologie judiciara
Jurnalist si jurist de profesie, poet, prozator, dramaturg si eseist de vocatie. Sau invers. Nu s-a stiut niciodata exact cum stau lucrurile. Cert este ca, prin noul sau roman ' Daca Dumnezeu ar muri', aparut la Editura 'Detectiv literar', Stefan Mitroi demonstreaza ca poate fi simultan toate acestea. Fata de celelalte romane ale sale, unde spatiul desfasurarilor epice este, de obicei, satul teleormanean , cartea de fata da masura maturitatii sale artistice prin altceva: lansarea invitatiei la reflectia acuta asupra triadei clasice viata-moarte-Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un scurt tratat de teologie judiciara.
Intriga pare a fi croita dupa un sablon politist. In localitatea Crangu, studentul Stelu este gasit mort, in picioare, imbratisand un copac. Rezultatul necropsiei indica o moarte violenta: baiatului i-a fost rupt grumazul cu un obiect contondent. Dar minutioasele expertize criminalistice scot la iveala o chestiune stranie: de la locul asasinatului, caci in mod evident despre o crima este vorba, nu poate fi ridicata nici o proba. Din simplul motiv ca nu exista. Dar nimeni nu pare a fi prea preocupat de spectrul crimei perfecte. Fiindca in padurea din Crangu se auzeau deseori impuscaturile braconierilor, numai Leontina, iubita defunctului, solicita, dupa cateva luni, deshumarea, “ indicand posibilitatea ca Stelu sa fi murit de glont'. Dar si ipoteza unei crime armate sau a unui accident de vanatoare cade. Nu exista nici un semn care sa duca la descoperirea identitatii criminalului. Dupa cativa ani, procurorul de caz primeste o scrisoare din partea staretului Paisie, de la manastirea Pasarea, fratele geaman al medicului legist implicat, de asemenea, in cercetarea mortii lui Stelu, prin care il intreaba daca asasinul a fost descoperit sau nu. Anchetatorul este putin nedumerit de faptul ca monahul cunoaste destul de bine dedesubturile problemei,. Pune asta pe seama faptului ca fratele sau, mort si el de catva timp, i le-o fi destainuit candva, dar nu se grabeste sa-i raspunda, auzise la randul sau o poveste ciudata care ar fi putut aduce un fel de lumina in toata tarasenia, i-o va spune staretului cand va avea prilejul sa-l cunoasca. Cazul era, oricum, clasat. Daca lectura a fost una atenta, cheia mortii neelucidate a lui Stelu ni se ofera in ultima pagina a cartii: baiatul fusese ucis de un mort. Costan, bunicul Leontinei, indragostit pe vremuri de Elisabeta, bunica lui Stelu, il impuscase din gelozie pe Gheorghe, sotul femeii, in timpul singurului razboi romano-bulgar. Dupa aproape un secol, la dezgroparea sa traditionala, Costan il zareste cu uimire pe buza propriei gropi pe Stelu, chipul viu al rivalului sau. Se intoarce din taramurile de dincolo si ucide pana la capat. A doua zi, Stelu este gasit mort, imbratisand un copac. Tot atunci, insotind anchetatorii, ca sa le arate unde anume l-a vazut pe Stelu prima si ultima data, preotul locului constata ca pamantul de pe mormantul lui Costan este ravasit. Niste ani mai apoi, cand a dat sa o bage in pamant si pe muierea lui Costan alaturi de barbatu-sau, a putut vedea cu ochii lui ca mormantul era gol. Ucigasul haladuia liber, nu se stie pe unde.
Destinul lui Mirica, investit de autor cu rolul de personaj central al cartii, este, de asemenea, o 'pista de fuga' a subiectului. Fara nimeni pe lume, Mirica se pomeneste si creste intr-un orfelinat, unde invata despre afectiune, despre supravietuire si despre moarte de la un cuib de berze. Tocmai de aceea si refuza sa se implice in primele doua surse de afectiune care i s-au ivit, mai apoi, in viata: grija suplimentara pe care i-a acordat-o in scoala tehnica sanitara doamna Abalaru, profesoara de igena, pe care el a simtit-o drept un fel de propunere de a-i deveni cumva ruda, si invitatia de a iesi impreuna in oras a Genovevei, o fata care era, la fel ca si el, pasionata de poezie. Accepta doar, mult mai tarziu, protectia paterna a medicului legist Pavel, care vede in Mirica pruncul ratat in cele trei casatorii pe care le-a traversat, ratare consemnata si in ultima sa relatie, cea cu asistenta Magdalena. Si asta pentru ca, in primul rand, din intamplare, dupa scoala, devenise autopsier, deci mana dreapta a doctorului Pavel, apoi fiindca in criza identitara a sefului sau incearca sa gasesca el insusi raspunsuri la o chestiune care il framanta: relatia cu Dumnezeu. Insa ramane pe mai departe intr-o singuratate asurzitoare. Care este cotropita pe neasteptate de iubirea pentru Leontina, prietena lui Stelu, mortul pe care tocmai il deschisese si-l cususe la loc. Fara sa o atinga si fara sa-i adreseze un cuvant, Leontina ii devine obsesie. Crezand ca a invatat temeinic de la berze lectia despre zbor, Mirica se spanzura cu o curea de mesteacanul care i se nazare a fi cel mai aproape de cer.
Dar substanta cartii lui Stefan Mitroi se afla plasata oarecum pe diagonala. Este vorba despre drumul dramatic pe care-l parcurge medicul legist Pavel, pana la propria convertire, catre adevarul suprem. Este un drum initiatic, drumul Damascului. Instinctiv, Pavel are credinta ca trebuie sa imparta totul cu fratele lui geaman. Dupa cum au impartit pantecul mamei, ar fi fost obligatoriu sa traiasca fiecare jumatatea lui de viata, spre a alcatui o viata intreaga, dupa cum ar fi trebuit sa moara jumatatea lui de moarte, pentru ca si celalalt sa se poata odihni. De aceea, decizia inginerului silvic Petre de a se calugari si de-a imparti totul cu altcineva, cu Dumnezeu adica, il bulverseaza total pe doctorul Pavel. El este pus astfel in situatia nu doar de nu a putea sa-si traiasca jumatatea lui de viata in tihna, ci de a o trai in plus si pe a celuilalt. Chipurile au ramas aceleasi, deosebirile fiind de alta natura. Relatiile dintre ei se rup pentru un sfert de secol. Pavel isi traieste viata ancorat in lumea profana, dar, prin indeletnicirea sa, mereu in vecinatatea metafizica a mortii. Este si motivul prin care explica oricui indiferenta sa fata de existenta lui Dumnezeu. “Asta si era doctorul Pavel, un om de pe pamant, si inca unul dintre cei mai cumsecade. Doar ca traia dupa propriile reguli, cea mai importanta dintre toate fiind cea de a nu-i pasa in general de reguli'. Abia dupa ce intelege ca si celalalt isi traieste viata monahala pe deplin doar prelungind-o pret de inca o jumatate in profanul vietii fratelui sau pamantesc, isi revizuieste sentimentele fata de Petre. Se reintalnesc in plina maturitate si fiecare incearca sa recupere timpul irosit, restaurandu-se pe sine prin celalalt. Intr-una din noptile petrecute la manastire, Dumnezeu Insusi ii apare in vis si-i marturiseste, ostenit, ca urmeaza sa moara. Orice moarte, chiar si cea a lui Dumnezeu, este un act de igenizare si de regenerare, daca se situeaza intr-un raport onest fata de adevar. Din aceasta perspectiva, orice moarte reprezinta un fel de plus-valoare pe care iubirea o aduce la rastimpuri intr-o lume atinsa de imperfectiune, spre a o ajuta sa respire pe mai departe. Acesta este mesajul profund al romanului semnat de Stefan Mitroi, o adevarata demonstratie de virtuozitate stilistica, fapt care ne indreptateste sa afirmam despre autorul sau ca este 'mereu surprinzator" de profesie.
Ciprian Chirvasiu
Citește pe Antena3.ro
