Autorii pleacă de la ideea că în România, ca şi în societăţile paramoderne, intelectualul public fără o anume specializare îşi face iluzia - şi publicul îi acorda uneori credit - că este capabil să ofere modele sociale. O privire atentă, din tot atâtea unghiuri câţi autori sunt, oferă cititorului invitaţia la dialog despre rolul şi viitorul intelectualitaţii româneşti, comportamentul acesteia, valorile pe care trebuie să le promoveze, contribuţia la formarea unor noi generaţii de tineri. Eseiştii pledează pentru o clasă de mijloc a spiritului, dominată de intelectualii specialişti în diverse domenii de activitate, şi nu pentru intelectualii elitişti, a căror paradă pentru cultura de tip enciclopedic, eclectică, sterilă nu oferă soluţii. Tonul decent, critica ideilor şi a mentalităţilor şi nu a persoanelor fac din acest volum de eseuri un model de reflecţie asupra modului cum trebuie dezbătute problemele României actuale.
Citește pe Antena3.ro