Democraţia post-totalitară

Editurile Universul Juridic şi Universitaria au iniţiat o nouă colecţie de carte – „Repere” – care îşi propune să faciliteze dezvoltarea raporturilor dintre drept, politologie, filozofie, sociologie şi alte ştiinţe sociale, cu scopul de a evita crearea unei falii între normele edictate de stat şi realitatea socială reglementată. Colecţia va insista asupra lucrărilor care analizează tranziţia de la sistemele totalitare comuniste către democraţie şi asupra impactului pe care prăbuşirea regimurilor care se revendicau de la filosofia marxistă o are asupra democraţiilor liberale occidentale şi asupra vieţii internaţionale, transformând victoria liberalismului într-o căutare permanentă a identităţii.
Prima carte publicată în această colecţie este „Democraţia post-totalitară” a sociologului şi filosofului francez Jean-Pierre Le Goff, care, ca Preşedinte al clubului Politique Autrement, şi-a propus explorarea condiţiilor reînnoirii democraţiilor în societăţile dezvoltate.

Le Goff constată că din ce în ce mai multe discursuri critice denunţă noul „totalitarism” al pieţelor şi al media, care ne-ar obliga să trăim într-un univers orwellian, condiţionaţi şi supravegheaţi în permanenţă de „noii stăpâni ai lumii”. Pornind de la studierea post-totalitarismului din unghiul de vedere al impactului său nu doar asupra noilor democraţii (ce par să înlocuiască mai vechea revoluţie permanentă cu o reformă permanentă), ci şi din unghiul de vedere al democraţiilor consolidate, care păreau că au câştigat „războiul rece”, Le Goff se desprinde de o astfel de gândire schematică, afirmând că „angoasa existenţială şi socială a democraţiilor nu este (…) o simplă chestiune de «dictatură a pieţelor» şi de manipulare prin media. Ea trimite la un proces de dezumanizare şi de dezagregare care este asemenea punctului mort al luptei democraţiilor europene cu moştenirea lor culturală şi politică”. Vizând cauzele profunde şi nu efectele superficiale, Le Goff îşi propune, pornind de la un studiu comparativ care lămurește foarte bine fenomenul totalitar şi mişcarea de modernizare de la sfârşitul secolului al XX-lea, să traseze câteva axe posibile de reconstrucţie.
Evidenţiind cauzele decompoziţiei liantului social în epoca modernizării, punând în lumină era actuală ca „eră a vidului” şi a „narcisismului”, dezvăluind noile patologii sociale, ca şi limitele noului „imaginar liberal”, explicând trecerea de la banalitatea la banalizarea răului, precum şi cauzele şi efectele impunerii unui antitotalitarism pervers, Le Goff se străduieşte să ne ghideze spre ieşirea din falsele dileme ale lumii actuale, către o nouă democraţie, bazată pe o nouă politică, axată pe o altfel de relaţie cu celălalt.

„Democraţia post-totalitară” zdruncină unele realităţi ce păreau a ţine de evidenţă, cum ar fi ideea că economia şi tehnica se impun întotdeauna, afirmând că este vorba doar de o importanţă exagerată „pe care le-o dă o societate tulburată”, că „economia de piaţă nu se confundă cu democraţia” şi că problemele mondializării nu sunt datorate pieţelor, ci „ideologiei liberale, care, în vidul politic şi cultural, face din piaţă fundamentul societăţilor şi al lumii”. Tot astfel, atotputernicia media este demontată, ca şi legarea funcţionării lor inconsistente de un fel de fatalitate socială, arătându-se că „problema este mai degrabă de a şti ce concepţie despre informaţie şi cultură este apărată în faţa debusolării înconjurătoare. Mai degrabă decât să acuzăm media dintr-o postură puristă şi de sus, este mai bine să căutăm să le domesticim şi să reflectăm la contra-puterile şi la complementarităţile care pot fi instituite pentru a lămuri mai bine cetăţenii asupra marilor probleme care determină prezentul şi viitorul nostru comun”.

Le Goff promovează astfel o atitudine metodologică echilibrată, potrivit căreia „în abordarea evoluţiei societăţii şi a lumii orice întoarcere înapoi este imposibilă, orice poziţie reactivă şi crispată duce la impas, la fel ca şi evadarea în viitor”. Rezultatul este o lucrare matură, care evită elegant şi substanţial extremele, o carte care merită să fie citită de orice om interesat de politică sau, pur şi simplu, de viitorul său. Pentru cetăţenii unui stat post-totalitar, ca România, „Democraţia post-totalitară” este ca o radiografie, făcută cu detaşare şi competenţă, a cauzelor profunde ale inconsistenţei politicii din ultimii douăzeci şi doi de ani.

Pe lângă această primă lucrare, publicată în două ediţii în Franţa şi tradusă în japoneză, în colecţia „Repere” vor mai vedea în curând lumina tiparului lucrările: „Statul de drept” (Jacques Chevallier), „Comunitarismul. Mituri şi realităţi” (Laurent Bouvet), „O istorie a limbii de lemn” (Christian Delporte), „Islamismul în epoca Al-Qaida” (François Burgat), „Despre buna utilizare a torturii. Sau cum democraţiile justifică nejustificabilul” (Michel Terestchenko), „Virtutea suverană: teoria şi practica egalităţii” şi „Este democraţia posibilă aici? Principii pentru o nouă dezbatere politică” (Ronald Dworkin).