Enciclopedia lagărelor naziste

Primul volum al celei dintâi enciclopedii a lagărelor naziste, elaborată de istoricii Muzeului Holocaustului de la Washington, a văzut lumina tiparului în Statele Unite ale Americii, relatează AFP, citat de Rompres.

Lucrarea, intitulată "Encyclopedia of Camps and Ghettos, 1933-1945" şi prefaţaţă de laureatul Premiului Nobel pentru pace Elie Wiesel, se prezintă drept prima inventariere exhaustivă a sistemului represiv nazist, celelalte şase volume din serie urmând să apară până în 2018. În 1.700 de pagini, primul volum repertoriază începuturile sistemului represiv în Germania de la venirea la putere a lui Adolf Hitler, în 1933.

După numai un an, naziştii creaseră deja în jur de 100 de lagăre unde erau închişi şi maltrataţi duşmanii adevăraţi sau presupuşi ai regimului, se arată în introducerea volumului. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, reţeaua îşi întinsese ramificaţiile în toată Europa. State colaboraţioniste, "de la Franţa la România, de la Norvegia la Italia", au înfiinţat propriile lagăre, afirmă autorii.

În 12 ani de putere, naziştii au pus la punct "o reţea uluitoare de locuri de persecuţie: centre de exterminare, ghetouri, lagăre de muncă, lagăre de prizonieri de război, lagăre de reinstalare, centre de eutanasiere, bordeluri, închisori şi altele", explică enciclopedia. Reţeaua de persecuţie forma un arhipelag mult mai vast decât se crezuse, cercetătorii inventariind 20.000 de locuri de detenţie şi exterminare.

Lucrarea detaliază asasinarea a şase milioane de evrei, dar şi a celorlalte grupuri de populaţie persecutate: ţigani, handicapaţi, homosexuali, prizonieri de război, comunişti, luptători în rezistenţă ş.a.