Recompensat, în 2021, cu Los Angeles Times Book Prize, Băiatul sclipitor îl are drept protagonist pe Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului XX și al cărui stil l-a influențat pe Ernest Heminway. Romanul biografic urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de douăzeci de ani, se lasă torturat de dragostea fără șansă care‑și găsește împlinirea la bordel, supraviețuiește eroic unui naufragiu răsunător ca să emigreze până la urmă în Anglia, unde se împrietenește cu Joseph Conrad.
Băiatul sclipitor oferă nu doar imaginea pasionantă a unei vieți trăite cu îndrăzneală, ci și biografia unui scriitor genial.
„Un băiat sclipitor de o precocitate rară, care n‑a avut parte de plenitudinea vârstei adulte, a fost replica Americii la Keats și Shelley, la Schubert și Mozart – iar dacă, asemeni lor, continuă să trăiască și azi, asta se întâmplă pentru că opera lui n‑a îmbătrânit niciodată. La o sută douăzeci de ani după moarte, Stephen Crane strălucește în continuare”, a mărturisit Paul Auster.
În colecția Anansi. World Fiction, aceasta este a treia carte publicată în traducere din opera lui Paul Auster, după reeditarea romanului Palatul lunii (traducere de Michaela Ghițescu) și traducerea în premieră a romanului Noaptea oracolului, a cărui versiune în limba română este semnată de Iulia Gorzo.
„Nu știu prin ce noroc am ajuns să-l traduc pe Paul Auster, unul dintre autorii mei preferați. Cert e că, înainte de a-l traduce, mă intimida pentru că-mi lăsa impresia că are resurse inepuizabile, că indiferent despre ce ar alege să scrie, ar putea scrie la nesfârșit, antrenându-ne cu el și pe noi, cei din secta austerienilor, și că doar din rațiuni practice hotărăște să pună punct la un moment dat textelor sale.
Băiatul sclipitor e cu atât mai impresionant cu cât resursele astea nesfârșite alimentează un dialog profund, erudit și adesea emoționant cu un alt fenomen literar inepuizabil, parte a canonului literar american: Stephen Crane, omul cu Semnul roșu al curajului, dar și poet, corespondent de război, aventurier, un scriitor capabil, în scurta sa viață (a murit în 1900, la nici treizeci de ani) de o detentă stilistică și o modernitate care m-au lăsat cu gura căscată.
E o carte mare în multe feluri, dar pentru mine, să traduc pe una și aceeași pagină fraza lui Crane și fraza lui Auster va rămâne, probabil, o experiență inegalabilă. Pentru care sunt recunoscătoare, Anansi”, a declarat Iulia Gorzo, traducătoarea cărții.
Desemnat de criticii de la The Boston Globe drept „cea mai bună carte a anului 2021” și apreciat de cunoscutul scriitor american Russell Banks ca fiind „mai mult decât un roman, mai mult decât o biografie, o operă literară de mare însemnătate”, romanul biografic Băiatul sclipitor este penultima carte a lui Paul Auster, eseist, poet, prozator, scenarist și traducător american, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai postmodernismului.
Paul Auster (n. 1947) este originar din Newark, New Jersey. Pasiunea pentru citit a început încă din copilărie, iar de refugiul în bibliotecă își va aminti mai târziu, în volumul autobiografic Hand to Mouth, ca de un „exil în propria casă”. Își face studiile superioare la Columbia University și călătorește în Franța, unde și locuiește pentru o scurtă perioadă.
La revenirea în America se angajează și începe să scrie romanele În țara ultimelor lucruri și Palatul lunii. Viața pariziană îl atrage din nou, așa încât la începutul anilor 1970 se mută în Franța, de unde se întoarce în 1974. Notorietatea în lumea literată vine odată cu Trilogia New Yorkului (1985-1986), urmată de În țara ultimelor lucruri (1987), Palatul lunii (1989), Muzica întâmplării (1990), Leviathan (1992), Mr. Vertigo (1994), Tombuctu (1999), Cartea iluziilor (2002), Noaptea oracolului (2003), Sunset Park (2010), 4 3 2 1 (2017).
A devenit cunoscut și în cinematografie, ca scenarist sau regizor – Smoke (scenariu; film premiat în 1995 la Festivalul de la Berlin); Blue in the Face (scenariu și regie, alături de Wayne Wang; filmul îi are în distribuție pe Harvey Keitel și Lou Reed); Lulu on the Bridge (scenariu și regie); The Inner Life of Martin Frost (scenariu și regie). Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi. În prezent, locuiește în Brooklyn, New York.