O istorie a seducţiei

„Istoria cuceririi amoroase" (Editura Nemira) este un volum care se citeşte pe nerăsuflate, aidoma unui roman. Deşi, vom constata mai târziu, avem de-a face cu o lucrare bine documentată, cu caracter enciclopedic, dar fără rigiditatea care implică de obicei astfel de lucrări.

„Cu deosebire în teatre să îţi în­cerci norocul la vânătoare: căci sunt lo­­cu­rile cele mai bogate în vânat. Vei afla aci toate câte le cauţi: şi ceva de iubit, şi ceva de distrat, şi ceva de-o zi şi ceva de-o viaţă... Aşează-te lângă fata care ţi-a înflăcărat simţurile, ghemuieşte-te lângă ea, căci limita lo­curilor este imprecisă şi con­for­ma­ţia spaţiului îţi dă această libertate. Cau­tă apoi un pretext de a intra în vorbă, un subiect banal, numai bun pentru a începe..."

Credeţi că aveţi de-a face cu o lecţie aşternută pe hârtie de vreun Ca­­­sanova? Complet greşit. Aşa sunau sfa­turile lui Ovidiu, înainte de a fi exilat pe malul Pontului Euxin, către ti­ne­­rii romani în căutare de aventuri ga­lante.

Rând pe rând francezul Jean Claude Bologne (da, evident că numai un francez putea să scrie aşa ceva) va trece în revistă cuceririle amoroase din antichitate până în Evul Mediu, trecând prin „vârsta de aur a galanteriei" (Renaşterea), prin „noile strategii ale Epocii Luminilor" şi ajungând cu indexul până în secolul al XX-lea.