Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încet dar sigur, şi cuvântul "criză" intră în glosarul de termeni al noii limbi de lemn! Sau, cel puţin la noi, unde guvernanţii au transformat criza într-un bau-bau, în numele căruia îşi ascund incapacitatea de a gestiona fenomenul şi de a pune în act soluţii eficiente. O analiză, dincolo de abordările politicianist-propagandistice, se impunea. Iată că s-a găsit şi omul potrivit, Andrei Marga, a cărui carte "Criza şi după criză" a apărut recent într-o a doua ediţie revăzută şi adăugită(*).
"Întrebările «cu ce fel de criză avem de-a face?», «de unde vine această criză?» şi «ce este de făcut pentru ieşirea din criză?» mărturiseşte autorul sunt nu doar pe buzele cetăţeanului simplu, care suntem, în definitiv, fiecare, ci şi în mintea multor specialişti." De aici, decizia: "Îmi asum datoria şi răspund la întrebările menţionate printr-o confruntare cu problemele cruciale ale crizei şi cu abordările consacrate".
Filosof prin formaţie şi vocaţie, Andeei Marga a avut buna idee de a aduce în discuţie cele mai substanţiale abordări ale crizelor modernităţii, începând de la Hegel (care a avut "intuiţia naturii criziale a societăţii moderne"), trecând prin Marx (care "a privit mai profund decât mulţi contemporani în realităţile timpului său, dar anticipările sale au indus erori grave de evaluare"), pentru a ajunge la Habermas, J.K. Galbraith, Paul Krugmann sau Jacques Attali. Respectând principiul unităţii în diversitate, Andrei Marga confruntă aceste abordări şi detectează punctele de convergenţă. Cu menţiunea că "abordările economice au nevoie, însă, de pe acum, de emanciparea de cadrele de gândire moştenite, de o împrospătare şi de noi iniţitive de conceptualizare".
Repere punctuale pentru înţelegerea genezei, dimensiunilor şi implicaţiilor actualei crize găsim în partea a doua a cărţii sub genericul "Noi abordări". Demers pe care autorul îl pune sub semnul regândirii lumii în care trăim. O lume care resimte nevoia de a regăsi valorile fundamentale ale modernităţii şi de a recupera "conştiinţa, încurajatoare, pentru acţiune". În această ordine de idei, cartea lui Andrei Marga avansează şapte "Premise" pentru posibile modele de dezvoltare. Fac o trimitere specială, dată fiind încărcătura sa morală aparte, la pledoaria autorului pentru ideea de a trece "dincolo de egoism", pledoarie motivată şi susţinută prin "extinsa desconsiderare a grijii pentru celălalt şi eroziunea vizibilă a conştiinţei datoriilor morale". Subscriind la acestă remarcă, în consens cu teza lui Gilles Lipovetsky despre "lichidarea valorilor sacrificale în societatea postmoralistă", aş merge mai departe, că "desconsiderarea grijii pentru celălalt" a fost, în covârşitoare măsură, consecinţa ducerii până la paroxism a politicilor neoliberale, care au făcut, din profit, scopul suprem, iar, din om, un simplu mijloc de producţie. (Ceea ce mă grăbesc să adaug spre liniştea spiritele puritane nu însemnă şi o pledoarie pentru întorcerea la economia etatizată, de comandă.)
Revenind la modelul propus de către Andrei Marga, mi se pare interesant să reţinem acele şapte teze pe care el le avansează (pag. 130). Chiar dacă sunt formulate negativ (sau tocmai de aceea?!) raţiunea lor este una pozitivă, stimulatoare. În plus, acestea dau un avertisment categoric: "Criza se va repeta dacă nu se consideră şi mai profund valorile ce orientează comportamentele umane, căci criza a apărut atunci când valoarea profit a fost izolată de alte valori".
De fapt, cea de-a şaptea teză "cea mai eficace politică anticriză se desfăşoară în perioadele de absenţă a crizei şi constă din aranjamente economice, sociale şi instituţionale ce asigură dezvoltarea sustenabilă" prefaţează cel mai incitant capitol al cărţii: "Criza în România". Poziţia fusese formulată din start, adică de la prima pagină: "În pofida speranţelor iniţiale, desigur nerealiste, unele ţări, precum România, vor fi afectate mai dramatic, de criza financiară şi economică decât ţările dezvoltate". Capitolul III dezvoltă şi aprofundează această abordare. Practic, aici avem o radiografie pe cât de exactă pe atât de incisivă a crizei economiei şi societăţii româneşti, în primul rând, a cauzelor care au generat-o şi o prelungesc: "Abordarea oficială din România, a crizei financiare şi economice începută în 2008, este eronată. (...) Ori, se vede prea bine, s-au luat deja decizii de către guvernanţi (la început tăierea de salarii şi pensii, apoit tăierea de salarii şi mărirea TVA, iar acum, previzibil, se va impozita orice conform acestui fel de a gândi), decizii care sunt de la început greşite". În analiza lui Andrei Marga, România de azi suferă de pe urma unei "gândiri înguste", conjugată cu alţi factori cum ar fi corupţia şi incompetenţa, absenţa reformelor reale, desfigurarea democraţiei, uzurparea legislaţiei.
Radigrafia "patologiei politicii actuale" vizează segmentele majore ale realităţii româneşti economia, justiţia, relaţiile sociale ş.a.m.d. , cu un accept special pe domeniul educaţiei, domeniul predilect a autorului. Adică acolo unde ar trebui să se formeze resursele umane capabile să decidă şi să realizeze politicile esenţiale ale progresului societăţii româneşti. Şi, deloc în ultimul rând, acolo de unde ar trebui să pornească stoparea declinului pregătirii profesionale şi a confuziei valorilor. Experienţa pe care autorul a acumulat-o, ca rector al Universităţii clujene "Babeş-Bolyai", ca ministru al Educaţiei, depotrivă ca profesor şi cercetător, îi conferă îndreptăţirea de a formula acest avertisment categoric: "O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane competente şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos". Idee care revine spre finalul cărţii: "Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor". Pentru a conchide: "Un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean".
Luările de poziţie ale lui Andrei Marga (articole, alocuţiuni sau interviuri), reunite în cea de a treia secţiune a cărţii, confirmă consecvenţa acestei atitudini civice, atitudine care îi motivează şi îi susţine pledoaria: "Dialogul real poate începe din momentul în care autorităţile denunţă suficienţa şi incompetenţa care le caracterizeză acum şi deschid dezbaterea asupra problemelor grave ale României".
Depoziţie morală a "unui om care vrea să înţeleagă ceea ce se petrece pe terenul economiei şi care este convins că înţelegerea lumii trece prin considerarea multiplelor perspective posibile asupra acesteia", cartea lui Andrei Marga este, deopotrivă, demonstraţie şi pledoarie pentru ceea ce este, de fapt, relaţia dintre ştiinţă şi conştiinţă în vremuri de răscruce.
(*) Andrei Marga "CRIZA ŞI DUPĂ CRIZĂ", ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Editura EIKON, 2010
