Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din Pasiune simplă documentează reacțiile, dorințele, umilințelele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană cei iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare.
În Confesiunea adolescentei, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s-o uite și să-și continue viața ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare.
Romanul autoficțional Pasiune simplă este publicat acum într-o ediție nouă, după ce în urmă cu câțiva ani a fost publicat în ediție românească la aceeași editură, Pandora M, cel care semnează traducerea fiind Vasile Zincenco. „Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicație simplă”, scriau criticii de la The New York Times Book Review la apariția ediției în limba engleză a cărții.
Confesiunea adolescentei este o traducere inedită. Cea care semnează ediția în limba română este cunoscuta traducătoare Mădălina Ghiu:
„Odată cu traducerea romanului Confesiunea adolescentei a scriitoarei Annie Ernaux, laureata de anul acesta a Premiului Nobel pentru literatură, mi s-a confirmat din nou că nu trebuie să fugim de Memorii, un gen literar aparent datat, ci, dimpotrivă, că trebuie să luptăm cu uitarea, citindu-le. Credem adesea că memoria noastră este infailibilă, dar nu putem să uităm că de multe ori aceasta ne trădează. Uneori, ne amintim o ficțiune în locul unui eveniment trăit în realitate –memoria ne joacă feste. Nu de puține ori, un fapt trăit de un Altul coincide cu cel trăit de noi, iar Annie Ernaux știe perfect asta. Ea are marea calitate de a trece de la particular la general, de a nu uita, de a rememora ceea ce noi am experimentat, dar am escamotat, ceea ce, cu siguranță, vom trăi la un moment dat. Pentru că asta face această scriitoare: tezaurizează și, apoi, scoate la lumină comori de viață, reprobabile sau admirabile, ascunse în fiecare dintre noi.
Acum lucrez cu entuziasm și încântare la romanul ei Anii. Pot afirma în cunoștință de cauză că este o capodoperă”, a mărturisit aceasta.
„Annie Ernaux este autoarea uneia dintre cele mai importante opere din literatura franceză”, declara cunoscutul scriitor francez Édouard Louis. Annie Ernaux s-a născut în 1940 în Normandia, unde și-a petrecut copilăria și prima tinerețe. A urmat studiile superioare la Rouen, Bordeaux și Grenoble. Până în anul 2000 a fost profesoară de ciclu gimnazial secundar, construindu-și simultan o impresionantă carieră literară. A primit cele mai importante distincții pentru literatură atât în Franța, cât și în străinătate (Premiul Marguerite Yourcenar, Premiul Renaudot, Premiul Strega, Premiul Formentor, Premiul Gregor von Rezzori), iar din luna octombrie a anului 2022 este laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Este singura autoare a cărei operă a fost publicată în timpul vieții în prestigioasa serie Quarto a Editurii Gallimard.
Și, deși recompensată cu atâtea distincții literare cunoscute, Annie Eranux declara într-un interviu că nu acesta este imboldul care o face să continue să scrie: „Succesul nu înseamnă mai nimic pentru mine. Nu are aproape nicio influență asupra a ceea ce fac sau asupra felului în care mă privesc pe mine însămi. Trăiesc pentru a scrie. Mare parte a timpului scriu aici, în casa mea. Câteodată mă întreb dacă nu cumva am ratat ceva subordonând totul scrisului. Dar poate acesta e motivul pentru care mă aflu aici”.
Cel mai recent premiu, Nobelul pentru Literatură primit în urmă cu o lună, nu face decât să o responsabilizeze și mai mult, după cum mărturisește celebra scriitoare franceză: „Pentru mine, să primesc Premiul Nobel este o mare responsabilitate și, în același timp, o mare onoare. Doar că tocmai datorită acestei fapt am mai multe responsabilități în ceea ce privește implicarea mea în scris”.
