x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Românism și naționalism la Eminescu

0
Autor: Adi Munteanu 12 Ian 2022 - 07:10

În publicistica eminesciană, chestiunile cu caracter politic au cea mai mare pondere, paginile dedicate acestei problematici sunt copleşitoare ca număr faţă de cele în care tematica este cultura, religia, învăţământul etc.

Perioada în care a scris poetul era una de permanente schimbări, de formare şi modernizare a tânărului stat afirmat la gurile Dunării, a Războiului de Independenţă şi proclamării regalităţii, a unei democraţii încă nestabilizată, a luptei fără scrupule dintre partide, a corupţiei generalizate, a adoptării unor forme legislative şi de organizare apusene fără adaptare la specificul naţional, în refuzul unei integrări organice. O perioadă cu totul neaşezată, nu departe, din nefericire, prin frapantele similitudini, de aceea în care ne aflăm.

Așa își începe scriitorul Cassian Maria Spiridon capitolul dedicat lui Eminescu în calitate de jurnalist în slujba ţării. Patosul poetului i-a deranjat pe mulți. Una din acuzele cele mai răspândite la adresa sa este vehicularea şi afirmarea unor atitudini naţionaliste în opera sa, cu osebire în cea politică; a unui naţionalism dus la extrem. E posibil ca aceste acuze să fie întemeiate, dar obligaţia noastră este de a urmări, în articolele sale, prezenţa argumentelor care pot sau nu a le îndreptăţi. Înainte de a afla acele citate ce pot sau nu motiva atributele menţionate, vom apela la dicţionar pentru o cât mai precisă definire a termenilor. Naţionalism - Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale. Naţiune - Comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţile specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune. Patrie - Mediu politic, social şi cultural în care se desfăşoară viaţa şi lupta fiecărui popor; teritoriu locuit de un popor. Patriotism - Sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei. Popor - Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. Românism - Sentiment naţional al românilor; spirit românesc. 

Credem că putem porni excursul nostru cu un citat, mai larg, dintr-un articol publicat serial în „Curierul de Iaşi” (nr. 17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876) (Se vorbeşte că în Consiliul...): „Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt colonişti, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindeni unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai iveşte câte un neamţ singular, care caută să ne aducă de peste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voieşte el. Nici mai este astăzi chestiunea originii noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă chestiune nu este de nici o importanţă. Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români şi punctum. Nimeni n-are să ne-nveţe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem - români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede că frica de ruşi ne-ar ademeni să ne facem nemţi sau viceversa, sau, cum cred ungurii, că de frica acestor doi ne-am putea găsi flataţi să ne contopim cu naţia maghiară, toate acestea sunt iluzii de şcoală; limba şi naţionalitatea românească vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin deznaţionalizare şi renegare. A persecuta naţionalitatea noastră nu înseamnă însă a o stinge, ci numai a ne vexa şi a ne învenina împotriva persecutorilor. Ş-apoi, ni se pare că nici un neam de pe faţa pămîntului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimeni nu este mai tolerant decât dânsul. Singure ţările româneşti sunt acelea în care, din vremuri străvechi, fiecare au avut voie să se închine la orice d-zeu au vroit şi să vorbească ce limbă i-au plăcut. Nu se va găsi o ţară în care să nu se fi încercat de a face prozeliţi din conlocuitorii de altă lege ori de altă limbă; hughenoţii în Franţa, maurii în Spania, polonii faţă cu rutenii, ungurii cu românii - toţi au încercat a câştiga pentru cercul lor de idei populaţiile conlocuitoare şi aceasta prin presiune, cu de-a sila; românii privesc cu stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, şi nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia şi trăiesc nesupăraţi în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanţii, evreii, toţi sunt faţă şi pot spune dacă guvernele româneşti au oprit vreo biserică sau vreo şcoală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una. Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoşeşti, pe care nimeni nu le stăpâneşte jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba şi biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor”. Aici sunt clare câteva constante ale gândirii eminesciene, pe care le vom întâlni, într-o formă sau alta, în întreaga sa operă politică. Una este afirmarea românismului, ca un dat imuabil, ce nu poate pieri decât odată cu românul material; idee greu de învinuit a fi extremistă sau vexatorie, mai ales că, în continuare, este temeinic argumentată toleranţa nesfârşită şi dintotdeauna manifestă a românului. 

„Rasa română e cea istorică în aceste ţări”

O adevărată profesiune de credinţă naţională, ca unul ce-şi cunoaşte bine poporul, face poetul în Materiale etnologice privind în parte şi pe D. Nicu Xenopolus, criticul literar de la „Pseudo-Românul”: „Întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciş şi-n curmeziş, pân-în Tisa şi-n Dunăre, şi am observat că modul de-a fi, caracterul poporului este cu totul altul decât acela al populaţiilor din oraşe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputaţii ş.a.m.d.. Am văzut că românul nu seamănă nicăieri nici a C.A. Rosetti, nici a Giani, nici a Carada, nici a Xenopulos, că acest popor e întâi fizic, cu mult superior celor numiţi mai sus, intelectual asemenea, căci are o inteligenţă caldă şi deschisă adevărului, iar în privinţa onestităţii cugetării şi înclinărilor e incomparabil superior acestor oameni. Am observat şi mai mult: că clasa veche superioară, rea-bună cum o fi fost, seamănă, în toate cu mult mai mult poporului; că are mai multă francheţă de caracter şi incomparabil mai multă onestitate, că sunt în ea rămăşiţe de vrednicie dintr-o vreme anterioară epocii fanarioţilor. Se putea oare să nu conchid că pătura superpusă de roşii nu e nici română de origine, asimilabilă măcar?” („Timpul”, 8 aprilie 1882). Şi, în continuare, îşi va motiva hotărîrea de a fi de partea poporului istoric: „Din citirea izvoarelor istorice m-am convins că în decursul evului mediu, care pentru noi a încetat cu venirea fanarioţilor, n-am avut clasă de mijloc decât ca slabe începuturi şi că această clasă - excepţie făcînd de olteni şi ardeleni - e cea mai mare parte de origine străină. De aici abia am putut să-mi explic revoluţia socială petrecută în zilele lui Cuza Vodă, al cărei apogeu e sub domnia lui Carol Îngăduitorul. Este în realitate nimic mai mult, nimic mai puţin decât proclamarea perpetuă a predominării elementelor străine asupra poporului istoric, compus încă până azi din ţărani mici şi mari. Odată ajuns la această convingere, totul era hotărât pentru mine; era o datorie de a fi şi de-a rămânea în partea poporului istoric, din care însumi fac parte, şi în contra păturii superpuse de venetici. M-am convins că acea ură în contra trecutului, acea aruncare în apă a tuturor tradiţiilor, acel abis creat între trecutul de ieri şi prezentul de azi nu e un rezultat organic şi necesar al istoriei române, ci ceva factic şi artificial”. Este de natura evidenţei că, la ora când Eminescu îşi scria articolele, pătura superpusă, cum o numea poetul, era formată, în proporţie covârşitoare, din alogeni. E drept, nu era obligatoriu ca aceştia să fi fost cu totul sau totdeauna în contra intereselor naţionale ce se cereau la acel moment apărate şi susţinute, dar argumentele şi probele prezentate de redactorul de la „Timpul” sunt temeinice şi rareori de o natură îndoielnică. În contra dominaţiei păturii superpuse, Eminescu se arată încrezător în şansele istorice ale românilor, afirmând („Pseudo-Românul” ne cere...): „Când cineva îşi dă osteneala a răsfoi istoria acestui pămînt, acela e de mai înainte sigur cine va stărui pe el şi care sunt elementele efemere. La 300 goţii, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii şi avarii, la 700 francii şi moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1000 cumanii, apoi tătarii şi slavii! Ei, ce s-au ales de toţi? Ceea ce se va alege de d. C.A. Rosetti, de Giani şi de Carada. Nimic. Rasa română e cea istorică în aceste ţări, e cea care îşi impune caracterul, limba şi datina, şi să nu creadă că acest caracter energic şi drept, această minte de-o înnăscută claritate şi iubire de adevăr, vor putea fi pe mult timp întunecate de tertipurile, apucăturile sofistice şi mizeria de caracter a stârpiturilor bizantine ce ne guvernează azi. Domnia acestor oameni e o domnie a străinilor care şi-au romanizat numai pielea - dovadă bancherul C.A. Rosetti - dar nu e în natura lucrurilor ca aceste elemente debile, intelectual sterpe şi fizic degenerate, să rămâie în perpetuitate deasupra unui popor tânăr şi îndărătnic, al cărui spirit de dreptate a fost atât de viu, încât de la 1300 şi până în secolul al XIX-lea n-a avut nevoie nici de cod pentru a se judeca, nici de recrutaţie pentru a se bate, nici de şcoală pentru a fi mai cu minte decât toţi vecinii lui” („Timpul”, 16 mai 1882).

Ne-am mai oprit asupra a unui citat din cartea ”Eminescu. Ziarist politic” care ni s-a părut de importanță, tot aplicabil în contextul actual. Poate or înțelege și guvernanții noștri: „Principii greşite, de ex., pe mâna unor oameni oneşti sunt mai folositoare decât principii foarte bune în mâinile unor panglicari. Căci adevărul într-un stat nu stă pe atâta în idei, pre cât în caracter şi sâmburul moral, seriozitatea de caracter şi de aspiraţie formează adevărata greutate a unui grup de oameni politici, nu bruma de idei culese de prin cărţi. C-un om care doreşte binele statului şi numai pe acesta poţi discuta, c-un om însă pentru care binele statului e numai un pretext, iar binele lui propriu ţinta adevărată, nu discuţie, căci cu apetitul nu se discută decât punându-I înainte perspectiva de-a-l îndestula şi mai bine” (Totdeauna înaintea unui vot, „Timpul”, 13 ianuarie 1880).

Concluzionând, marile valori ale trecutului naţional, credinţa în neam şi Dumnezeu, dreptul românilor de a se afla laolaltă, lupta împotriva corupţiei (la fel, se vede, de întinsă atunci ca şi acum) într-o ţară vlăguită de un război pentru independenţă în care, drept mulţumire că ne-au fost aliaţi, le-a fost cedată ruşilor Basarabia; fapte de incredibilă actualitate, le poate afla oricine răsfoieşte, chiar şi în fugă, articolele care, adunate, constituie corpusul gândirii sale politice şi filosofice.

Nu ratați începând de astăzi cartea ”Eminescu. Ziarist politic”, de Cassian Maria Spiridon, la prețul de 24,9 lei. Iar săptămâna viitoare urmează un alt volum de maxim interes: „Eminescu. Boala și moartea”, de Nicolae Georgescu.

Cum s-a născut cartea

Imediat după 1989, Cassian Maria Spiridon a publicat o mulțime de fragmente din operele politice ale lui Eminescu în noua ediție e ziarului Timpul. Similitudinile dintre epoca lui Eminescu și cea care lua naștere după căderea comunismului erau prea evidente. „Tot studiind și publicând articolele lui Eminescu m-am hotărât să fac o ediție oraganizată pe tematici. A fost prima organizare a operei politice a acestuia - n-a mai făcut nimeni acest lucru. Am simțit că a fost datoria mea morală. Am adunat articolele și l-am grupat - despre politica Parlamentului, despre lumea țăranilor, despre religie, despre românii din Dobrogea și așa mai departe. Culmea, opiniile lui Eminescu dăinuie peste zeci de ani. De exemplu, evenimentul denumit Noaptea ca hoții a avut un corespondent în vremea lui Eminescu: atunci opoziția a plecat, guvernanții au rămas și au votat după 11 noaptea”, spune autorul cărții, ieșeanul Cassian Maria Spiridon.

Politicienii profită de Eminescu, dar nu se sinchisesc să-l citească

„15 ianuarie ar fi trebuit să rămână Ziua Eminescu. A fost transformată în Ziua Culturii Naționale, dar problema e că nimeni nu se mai ocupă de Eminescu. Am mai observat că lumea vorbește de Eminescu fără să-l citească. Se folosesc anumite stereotipuri și atât. De-a lungul vremii, politicienii au încercat să să folosească de numele lui, să-l tragă de partea lor, după nevoia lor. Așa a ajuns Eminescu și protocomunist, și protolegionar. O prostie - a fost un om mare în epoca în care s-a născut România modernă, când s-a căpătat independența și când a venit regalitatea. Dacă întrebi acum un politician de Eminescu, va ști să-ți spună de „Pe lângă plopii fără soț” sau de „Luceafărul”. Dar nu l-a citit niciunul. De aceea fac un îndemn la citirea lui Eminescu! Nici nu vă puteți imagina câte puteți afla și învăța de la Marele Poet”- Cassian Maria Spiridon.


 



Mai multe titluri din categorie

Poeme eminesciene traduse în limba turcă și puse în scenă de talentați studenți la UNATC (ZIUA CULTURII NAȚIONALE – 2022)

Poeme eminesciene traduse în limba turcă și  puse în scenă de talentați studenți la UNATC  (ZIUA CULTURII NAȚIONALE – 2022)
Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” din Istanbul continuă seria manifestărilor culturale de marcare a evenimentelor din agenda de diplomație publică și culturală, de data aceasta, cu ocazia celebrării Zilei Culturii Naționale – 2022, sărbătorită în fiecare an, în data de 15 ianuarie.

Constantin Chiriac, Director General Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Președinte al Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, mesaj cu prilejul Zilei Culturii Naționale

Constantin Chiriac, Director General Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Președinte al Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, mesaj cu prilejul Zilei Culturii Naționale
Când se aniversează cultura română, câteva zile se instaurează o solemnitate scorțoasă, plină de cuvinte mari și de ditirambi care nu au nimic de-a face cu ce înseamnă cu adevărat limba românească, cultura românească, care sunt structura, scheletul ființării neamului nostru.

Primul muzeu de artă națională din București se vizitează gratuit de Ziua Culturii Naționale

Primul muzeu de artă națională din București se vizitează gratuit  de Ziua Culturii Naționale
Muzeul Municipiului București oferă, de Ziua Culturii Naționale, acces gratuit la vizitarea celui dintâi muzeu de artă națională din București deschis în 1905 de doctorul Nicolae Minovici și un spectacol online de muzică și poezie susținut de soprana Arlinda Morava, mezzosoprana Adriana Alexandru la pian și actrița Theodora Stanciu.

CEL MAI BUN COPIL DIN LUME în premieră la 9G

CEL MAI BUN COPIL DIN LUME în premieră la 9G
Galerie Foto Luna ianuarie aduce noutăți la 9G la TNB. După lansarea celei de-a VIII-a ediții a concursului de proiecte, cu un nou Regulament de desfășurare, mult mai ofertant pentru tinerii artiști (detalii complete pe www.tnb.ro), pe 21, 22 și 23 ianuarie, începând cu ora 19:00, la Sala Mică a Teatrului Național are loc cea mai recentă premieră 9G: CEL MAI BUN COPIL DIN LUME, one-woman show de ALINA ȘERBAN.

Klaus Iohannis, mesaj de Ziua Culturii: Ne dorim ca 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate

Klaus Iohannis, mesaj de Ziua Culturii: Ne dorim ca 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate
Președintele României, Klaus Iohannis, a vorbit în mesajul transmis de Ziua Culturii Naționale despre Mihai Eminescu, artiști, Uniunea Europeană, PNRR și pandemie. Ne dorim ca anul 2022 să ne aducă mai aproape de normalitate, a spus șeful statului.

Teatrul Tineretului „Metropolis” sărbătorește 15 ani de existență

Teatrul Tineretului „Metropolis” sărbătorește 15 ani de existență
15 ani de emoții puternice, de aplauze frenetice și de spectacole memorabile. Tot atâția ani de proiecte de succes, la care se adaugă numeroase evenimente și debuturi ale tinerilor artiști. Cam așa ar putea fi descriși, în linii mari, cei 15 ani de existență pe care tocmai i-a împlinit Teatrul Tineretului „Metropolis” și pe care îi va aniversa printr-o serie de surprize pregătite publicului larg.

„Baby Shark” devine primul videoclip de pe YouTube care a atins 10 miliarde de vizualizări

„Baby Shark” devine primul videoclip de pe YouTube care a atins 10 miliarde de vizualizări
Cântecul pentri copii „Baby Shark" a atins 10 miliarde de vizualizări pe YouTube, fiind cel mai vizionat videoclip de pe platformă, un record pe care l-a stabilit în noiembrie 2020, precum și singurul care a atins acest număr de vizionări, anunță CNN.

Misterioasa viață a lui Nostradamus, cel mai mare prezicător din istoria lumii

Misterioasa viață a lui Nostradamus, cel mai mare prezicător din istoria lumii
Galerie Foto Jurnalul vă oferă marți un roman istoric trepidant.

Iubire, vinovăție, gelozie. Într-un cuvânt, familii

Iubire, vinovăție, gelozie. Într-un cuvânt, familii
Relațiile dintre mame și fiicele lor, dintre mame și fii lor și în general relațiile de familie și din familii  sunt o sursă permanentă de inspirație pentru scriitori, poate și pentru că sunt pe de o parte  atât de complexe și complicate pe cât de simple și firești sunt de cealaltă parte.

Mihai Eminescu, bizareriile ultimilor 6 ani din viața unui poet sclipitor

Mihai Eminescu, bizareriile ultimilor 6 ani din viața unui poet sclipitor
Galerie Foto De ce voia Eminescu să se călugărească? De ce ascundea sume mari de bani și continua să se împrumute de la prieteni? De ce purta revolver? De ce-și dorea moartea? De ce ciupea femeile pe stradă? De ce a fost arestat la Iași? De ce, de ce, de ce … Toate aceste mirări și multe altele au fost în jurul poetului mutilat în ultima parte a existenței de o înspăimântătoare depresie din care nu s-a mai ridicat decât pentru a învia în spiritul și sângele României.

De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale

De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale
„Dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura”. Cât adevăr era în spusele lui Mircea Eliade

Și vine vremea îndurării / John Grisham

Și vine vremea îndurării / John Grisham
Un roman plin de satisfacții, de inteligență, dramă și – mai ales – de empatie, cu personaje pe care mulți cititori le cunosc și le prețuiesc. Jake Brigance se trezește implicat într-un proces complicat atunci când curtea îl numește avocat pentru Drew Gamble, un băiat timid de șaisprezece ani acuzat de uciderea unui deputat local.

Actorii Teatrului de Comedie în rolul de muzeografi, de Ziua Culturii Naționale

Actorii Teatrului de Comedie în rolul de muzeografi, de Ziua Culturii Naționale
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Teatrul de Comedie, vă invită sâmbătă 15 ianuarie 2022, la o vizită în regim gratuit a expoziției de bază din Strada Nicolae Crețulescu 8, precum și a celor cinci case memoriale ale MNLR, care au aparținut scriitorilor Anton Pann, Tudor Arghezi, George Bacovia, Liviu Rebreanu și Ion Minulescu. 

Ziua Culturii Naționale - ediția a XII-a

Ziua Culturii Naționale - ediția a XII-a
Academia Română și Biblioteca Academiei Române celebrează Ziua Culturii Naționale prin organizarea a două evenimente, în zilele de 13 și 14 ianuarie 2022.
Serviciul de email marketing furnizat de