Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Jurnalul: Care este cel mai vechi text literar albanez (care-i povestea lui)? Ce ne puteți spune despre manuscrisul aflat în Arhivele Secrete ale Vaticanului, scris în albaneză, datat 1210 și semnat de un preot, Teodor Shkodrani?
- Luan Topciu: Cartea lui Teodor Shkodrani (1210) încă nu a fost confirmată oficial ca fiind prima carte scrisă în limba albaneză. Este o discuție deschisă în acest sens. Problema principală ar fi lipsa unor copii ale acestei cărți. Cercetătorii albanezi care s-au ocupat de cele mai vechi texte scrise în albaneză, cum este și cazul savantului Eqrem ÇËË (1908-1980), un lingvist renumit în domeniu, au confirmat de foarte multă vreme faptul că „Liturghierul” lui Gjon Buzuku (1555), considerat oficial ca fiind primul document scris în limba albaneză, lasă de înțeles că ar fi existat și alte acte redactate în albaneză înainte de această carte, datorită ortografiei stabile cu care acest tom, relativ voluminos, este scris. Cercetătorii oferă și alte argumente care ar indica existența unei tradiții scrise a albanezei mult mai devreme de anul 1555, anul publicării „Liturghierului”.
Nicolae Iorga și istoria albanezilor
- Și istoricul român Nicolae Iorga a descoperit un text valoros în biblioteca Laurenziana din Florența - Formula de Botez, care conține o singură propoziție în limba albaneză, dar una extraordinară (Eu te botez în numele tatălui și al Fiului și al sfântului Duh), propoziție care le permitea părinților albanezi să-și boteze copiii acasă, mai ales în vremuri de restriște. Ce istorii s-au țesut în jurul acestui document?
- Da, Formula de botez a lui Pal Engjelli, un preot catolic și Arhiepiscop al regiunii Durrës - colaborator apropiat a lui Skanderbeg - datează din anul 1462, cu o sută și ceva de ani mai devreme decât cartea „Liturghierul” a lui Gjon Buzuku (1555). În zonele nordice ocupate de turci, Biserica Catolică nu putea să-și desfășoare activitatea. În această atmosferă de război și cu multe pericole, orice biserică și dioceză din Albania Centrală și de Nord era sfătuită să difuzeze în fiecare familie formula de botez, pentru a fi folosită direct de părinții copiilor nou-născuți.
Argument în favoarea limbii skipetarilor
- Tulburător.
- Formula de botez descoperită de Nicolae Iorga aduce un argument în plus în susținerea tezei că limba albaneză exista, ca limbă scrisă, cel puțin în anii 1400. Nicolae Iorga cunoștea prea bine istoria Albaniei și problemele politice emergente ale nației albaneze, anume desprinderea de Imperiul turc și câștigarea independenței de stat, pericolul împărțirii teritoriilor albaneze între Marile Puteri, drept pentru care a sprijinit lupta de eliberare națională și de autodeterminare a albanezilor. Cunoștințele sale despre istoria albanezilor le-a cuprins în cartea „Brève histoire d’Albanie et de People albanaise”, publicată în 1919.
Citește pe Antena3.ro
Vechi iliri aurari în Munții Apuseni
- Ce unește și ce desparte literatura albaneză de literatura română? Ce-i unește pe albanezi și pe români? Poate vlahii care mai trăiesc încă în Albania?
- Luan Topciu: Legăturile între români și albanezi sunt multiple și datează din vremuri ce se pierd în negura istoriei. Datele arheologice arată că aceste legături au existat încă din Antichitate, când ilirii erau trimiși să lucreze în minele de aur din Munții Apuseni. Ei erau meșteșugari excelenți ai aurului, fapt dovedit și de descoperirile arheologice de pe teritoriul Albaniei. În armatele romane care au cucerit Dacia erau și soldați iliri, unii rămânând în Dacia prin căsătorii. Erau popoare care în Antichitate se aflau în vecinătate, și, dacă luăm în considerare afirmațiile unor cercetători, au fost zone în care aceste două popoare au trăit în simbioză. Și cred că așa a și fost până în secolele VI-VII d.Chr., când configurația popoarelor din Balcani a început să se modifice odată cu năvălirea slavilor. De aici, și multiplele asemănări și afinități între români și albanezi, în primul rând de ordin lingvistic.
Tezaur frazeologic comun
- Există, într-adevăr, un fond comun de cuvinte.
- Sunt asemănări care sunt legate de însăși structura limbii, fără a vorbi de acel fond comun de cuvinte prelatine, de sunete și fenomene fonetice identice, de un tezaur frazeologic comun, de formarea cuvintelor printr-un sistem asemănător de sufixe etc. Savantul albanez de școală germană, de care am pomenit ceva mai sus, Eqrem Çabej, spunea despre aceste două limbi: „Pare a fi aceeași limbă sub două forme diferite”.
- Interesant.
- Concordanțe sunt și în literatura orală, în motivele baladelor, în credințele populare, în cultura populară, obiceiuri etc. Desigur, unele motive au circulat în tot spațiul balcanic (motivul zidirii), unele au origini orientale, unele se regăsesc chiar în mitologia greacă, și, de multe ori, este greu de găsit originea exactă sau zona de propagare a acestor motive, a personajelor din basme, a superstițiilor, a credințelor păgâne similare etc.
Vlahii din Albania, un liant cultural
- E vorba, până la urmă, de un fond cultural specific Balcanilor.
- Desigur, prezența comunității vlahe din Albania a contribuit la o intensificare și mai mare a relațiilor între români și albanezi, la schimburi culturale și lingvistice. Personalități aromâne din Albania s-au remarcat în mai multe domenii de activitate, așa cum personalități albaneze au contribuit la istoria și dezvoltarea României. Buna înțelegere istorică între vlahi și albanezi a constituit și liantul unei prietenii trainice româno-albaneze.
- Care sunt astăzi relațiile limbii albaneze cu limba română?
- Este foarte curios că albaneza, dintre toate limbile indo-europene, se apropie cel mai mult de română, lucru observat și constatat de o serie de lingviști români, albanezi și străini. Există un fond lingvistic comun, cuprinzând elemente și trăsături comune prezente la toate nivelele limbii: lexic, fonetică, structură gramaticală, formarea cuvintelor, frazeologie, locuțiuni, zicale etc. Interesante sunt acele cuvinte prelatine, dar și câteva fenomene și structuri gramaticale, a căror prezență în limba română se explică prin exercitarea substratului traco-dac asupra limbii române în procesul de formare. Aceste elemente comune, împreună cu extensia termenilor prelatini în toponimie, antroponimie, fitonimie etc. în limba română, dar și în albaneză, cercetate de lingvistul Acad. Grigore Brâncuș și alții, demonstrează, pe de o parte, descendența traco-dacică a românilor în nord și la sud de Dunăre, și, pe de altă parte, o apropiere „neobișnuită” cu albaneza.
O provocare pentru lingvistica balcanică
- De ce „neobișnuită”?
- Fără îndoială că aceste raporturi pot fi explicate doar în cadrul mai amplu al relațiilor istorice dintre cele două popoare. Desigur, în cursul evoluției lor, româna și albaneza au dezvoltat structuri proprii, specifice. Noi vorbim despre elementele vechi, ce fac trimitere la începuturile închegării acestor două limbi. Problema relațiilor lingvistice între română și albaneză rămâne și astăzi o problemă deschisă pentru lingvistica balcanică. Se așteaptă studii vaste și aprofundate care să intenționeze relevarea întregului fond lingvistic comun limbilor română și albaneză și despărțirea acestuia de fondul comun balcanic.
Dora D’Istria, o femeie de legendă
- Alt subiect captivant: ați schițat în „Istoria Literaturii Albaneze…” și un portret meritoriu Elenei Ghica/ Dora D’Istria. Ce influență a avut această femeie nobilă asupra culturii albaneze?
- Dora D’Istria rămâne o personalitate pe care românii și albanezii o împărtășesc. Prințesa română cu origini albaneze a publicat prima carte (în italiană) despre istoria comunității albaneze din România, Gli Albanesi in Romania. Storia dei principi Ghica nei secoli XVII, XVIII e XIX, Florența 1873 (Albanezii din România, Istoria prinților Ghica în secolele XVII, XVIII și XIX). Apariția la Florența, în anul 1873, a primei monografii științifice dedicate albanezilor este salutată de naționaliștii albanezi. Notorietatea de care se bucura, suportul necondiționat acordat cauzei albaneze precum și originea sa nobilă au adus‐o rapid în atenția albanezilor, care căutau o soluție pentru tronul Albaniei (odată cu dobândirea independenței).
Rădăcini albaneze, inimă românească, statură europeană
- Interese comune, doar se trăgea dintr-o familie princiară.
- Dora D’Istria a avut o bogată corespondență cu patrioți și intelectuali albanezi de primă importanță: Dhimitër Kamarda (1821-1882), Gerolamo de Rada (1814-1903), unul dintre cei mai mari scriitori ai renașterii naționale albaneze, Zef Jubani, Zef Serembe, Thimi Mitko etc. A iubit România, țara sa natală, a iubit popoarele balcanice. Pe placa memorială amplasată la Florența se poate citi: „De origine albaneză, româncă prin naștere, florentină prin adopțiune, s-a înnobilat și s-a glorificat prin propriile merite, pentru virtuțile alese, de suflet și talent, sub numele european Dora D’Istria”.
Poezia de tip „bejtexhinj”
- Un personaj universal această femeie! Dar spuneți-ne, vă rog, stimate domnule Luan Topciu, ce ne puteți învăța despre poezia de tip „bejtexhinj”? Când și cum a răsărit în Albania? Când și de ce a apus?
- Prin secolul al XVIII-lea a apărut în Albania poezia de tip „bejtexhinj”. Era o manifestare literară derivată din cultura arabă. Deja sistemul de scriere arab fusese adaptat nevoilor turce, care, ulterior, a fost pliat și pe sistemul fonetic mai elaborat al limbii albaneze sau, mai exact, al dialectelor albaneze. S-a dovedit a fi nesatisfăcător pentru albanezi, fiind incompatibil structural și fonetic. De tip oriental nu era însă doar scrisul. Limbajul poeților bejtexhinj s-a caracterizat printr-o albaneză foarte încărcată de cuvinte turcești, arabe și persane, astfel încât devenea neinteligibil pentru albanezi și foarte greu de citit fără un dicționar.
Respingerea culturii arabe
- De aprofundat.
- Poezia albaneză, fiind în esență, prin gândire și preocupări, una europeană, a respins acest tip de literatură. Au avut o oarecare popularitate doar câteva poeme „bejtexhinj”, care abordau teme sociale și care erau aproape de realitățile vremii.
Un veac de reforme. Autorul? Tot un poet
- Cine a fost omul Naim Frashëri? Dar poetul cu același nume? Există similitudini cu poetul național al românilor, Mihai Eminescu?
- Poetul Naim Frasheri s-a născut doar cu patru ani înaintea poetului național al României, Mihai Eminescu, și cu doi ani mai devreme decât poetul bulgar Hristo Botev.
A făcut parte din generația poeților balcanici care au cântat în spirit romantic popoarele și culturile lor. Naim Frasheri este cel mai reprezentativ scriitor al Literaturii Renașterii Naționale Albaneze, fiind considerat poetul național al Albaniei. De asemenea, este poetul care a inițiat un veac de reforme spirituale și artistice în viața albanezilor. Prin întreaga sa operă, poetul a proiectat limba și geografia spirituală a albanezilor, a construit un prezent, explorând trecutul și a clădit o viziune limpede despre viitor, îmbinând idealurile umanismului renascentist european cu marile concepte romantice despre istorie.
- Ce a scris, concret?
- Este autorul a 22 de lucrări: patru în limba turcă, una în limba persană, două în limba greacă și cincisprezece în limba albaneză. Aproape toată opera sa în limba albaneză a fost publicată în București. Din cauza funcției delicate de director al Consiliului de cenzură la Ministerul Educației din Turcia, Naim Frasheri nu și-a folosit numele și prenumele în multe dintre publicațiile sale, semnându-le doar cu inițialele. Naim Frasheri a fost, precum Eminescu pentru limba română, fondator și părinte al limbii moderne albaneze. Înnoirea pe care a adus-o limbii albaneze a reprezentat un salt spre modernitate.
De ieri până azi
- Literatura albaneză - literatură balcanică aparent mică, dar cu vârfuri reprezentative internațional - la ce nivel se află astăzi, după secole de rânduire turcească și cincizeci de ani de comunism?
- Albanezii au trecut prin cel mai tiranic regim comunist, ale cărui consecințe în plan economic, politic și social persistă și în zilele noastre. Literatura albaneză după 1990 s-a ocupat cu recuperarea ficțională a trecutului comunist, ceea ce era de așteptat. Pe lângă acest trecut, literatura aduce reflecții asupra realităților de astăzi. Funcția estetică se restabilește ca funcție principală a unei opere literare. Pentru generația veche a scriitorilor rămâne o preocupare permanentă recuperarea memoriei trecutului. Aceștia prezintă experiențe personale și nu numai de pe vremea dictaturii, unii își publică volume scrise înainte de 1990, alți scriitori se raportează atât la trecut, cât și la prezent, pentru a dezvălui firele ce leagă prezentul de trecut, impactul trecutului asupra prezentului în plan ideologic, economic și social.
Kadare, cu cărțile pe față
- S-au impus și autori tineri?
- În peisaj au apărut nume noi - Luan Starova, Fatos Kongoli, Bashkim Shehu, Kasem Trebeshina, Visar Zhiti, Gazmend Kapllani -, scriitori tineri, poeți și prozatori care au imigrat în alte state europene, au devenit mai cunoscuți în țările de adopție decât în Albania, unii fiind publicați de edituri prestigioase din Occident. În ceea ce îl privește pe Ismail Kadare, după 1990, acesta a scris printre cele mai reușite opere cu temă relaționată cu dictatura comunistă, de data aceasta fără a mai folosi parabola istorică sau alegoria, ci în mod direct și analitic. Majoritatea subiectelor romanelor sunt constituite din întâmplări trăite în timpul dictaturii. În prezent, în Albania, începe să se impună și literatura de tip postcomunist.
Luan Topciu, scriitor, traducător, diplomat
Născut la Pogradec (Albania), în anul 1962, Luan Topciu a absolvit Liceul de Arte Plastice „Jordan Misja” din Tirana și Facultatea de Litere a Universității „Aleksander Xhuvani” (licență și master), iar ulterior a devenit doctor în filologie al Universității București (2001). A activat în învățământ în Albania, dar și în România, la Universitatea București, a fost redactor-șef la mai multe publicații culturale ale albanezilor din România, iar în 2006 a lucrat pentru Ambasada Albaniei la București, cu gradul de ministru consilier. Luan Topciu a publicat 16 lucrări științifice, în română și albaneză, printre acestea numărându-se volume de critică literară și stilistică, dicționare și ghiduri de conversație româno-albaneze, antologii poetice albaneze în limba română, precum și monumentala lucrare Istoria literaturii albaneze: de la origini până în prezent, apărută în cursul anului trecut la Editura Asdreni a ALAR.
I-a tălmăcit în albaneză pe Cioran, Blaga și Ivănescu
A tradus din română în albaneză și viceversa autori clasici și contemporani. Scriitori de renume ai literaturii române, precum Emil Cioran, Lucian Blaga sau Cezar Ivănescu au devenit cunoscuți publicului albanez prin intermediul traducerilor publicate de Luan Topciu, iar operele lui Mitrush Kuteli, Visar Zhiti sau Agim Isaku și-au aflat traducerea românească prin eforturile aceluiași remarcabil om de cultură. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, laureat a numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură al Albaniei (la secțiunea traduceri), Luan Topciu s-a alăturat echipei ALAR din anul 2017 și coordonează Centrul Cultural Albanez al organizației.
Visar Zhiti a adus în literatura albaneză o altă latură a realității, a infernului creat de comunism, a durerii și a suferinței”, Luan Topciu, scriitor
În perioada regimului comunist albanez mai mulți scriitori au fost împușcați, persecutați, condamnați, trimiși în lagărele comuniste”, Luan Topciu, traducător
Formula de botez descoperită de Nicolae Iorga în Biblioteca Laurenziana din Florența aduce un argument în plus în susținerea tezei că limba albaneză exista, ca limbă scrisă, cel puțin în anii 1400”, Luan Topciu, coordonator al Centrului Cultural Albanez din România
Legăturile între români și albanezi datează din vremuri ce se pierd în negura istoriei. Datele arheologice arată că aceste legături au existat încă din Antichitate, când ilirii erau trimiși să lucreze în minele de aur din Munții Apuseni”, Luan Topciu, scriitor
Albaneza și româna par a fi aceeași limbă sub două forme diferite”, Eqrem Çabej, lingvist
22 de lucrări a creat Naim Frasheri, poetul național al Albaniei: patru în limba turcă, una în persană, două în greacă și cincisprezece în limba albaneză
