Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La început, lupa pe „cișmea” și „Cișmigiu”: „Cișmea este un termen de origine persană (çaşme), ajuns în română prin intermediul limbii turce (çeşme). În medio-persană, çaşme se tălmăcește prin ceva ca un ochi (çaşm), fântână/izvor. Uneori, chiar prin lacrimă. O fântână amenajată în mai multe feluri (decorativă, de folos public etc.)”. Există vreo legătură între „cișmea” și „Cișmigiu”?
De la Dură Neguțătorul, la Dumitru Siulgi-Bașa
Etnologul Gheorghiță Ciocioi are din nou cuvântul: „Parcul Cișmigiu (Çeşmeci, tc.) își trage numele de la administratorul fântânilor orașului București (un fel de director al Regiei de Apă din urmă cu puțin peste două veacuri), Dumitru Siulgi-Bașa”. Mai precis? „După ce Alexandru Ipsilanti a făcut două mari fântâni în Capitală, în 1779, Dumitru Siulgi-Bașa își va înălța o casă chiar lângă una dintre ele (intrarea în parcul de astăzi, din strada Știrbei Vodă). Astfel, numele lacului lui Dură Neguțătorul și grădinii de mai apoi, aflate într-o continuă prefacere, vor fi schimbate cu Cișmegiului (Çeşmeci) - după numele marelui cișmigiu al urbei”.
Stânga-dreapta
Altă provocare persano-turcă: „ceapraz”. Despre ce să fie vorba oare? Ne lămurește reputatul specialist citat anterior: „Marginea dințată a unui fierăstrău, așezarea alternativă a dinților acestuia într-o parte și în alta, pentru a ușura tăierea unui material, s-ar chema ceapraz. De asemenea, folosit pentru șiret, ciucuri etc. la draperii, tapițerii, haine militare. Ceapraz a intrat în română pe filieră turcă (çapraz), fiind la origine un termen persan - çaprāst. În tălmăcire: stânga-dreapta, în diagonală, încrucișat, opus (çap - stânga, contrar/împotrivă; rāst - drept, dreapta)”.
Foc încrucișat
Mai mult: „Folosit, astăzi, în turcă, și în sintagme precum: çapraz bulmaca (cuvinte încrucișate), çapraz ateş (foc încrucișat) etc. Numele de Ceaprazu, la noi, își are originea în expresia: a sta divan-ceapraz (a sta drept, ca un divan ridicat în picioare, cu mâinile prinse cruciș la brâu)”.
Curier, mesager călare, herald
Dar „Cepari” ce semnificații poartă? „Este numele unui sat din județul Argeș. Fără vreo legătură cu cultivarea cepei, așa cum în mod greșit s-a presupus (pomii fructiferi fiind și astăzi una din sursele cele mai importante de venit ale localnicilor). Altfel, localitatea poartă numele boierilor Ceapari/Cepari - veniți aici în urmă cu peste cinci veacuri din satul Tudora. Un nume datorat îndeletnicirii de ceapar, fiind vorba de o numire turcească - çapar/çepar - răspândită după cucerirea Balcanilor pe o arie destul de întinsă. Ceapar se tălmăcește prin curier/ mesager călare, herald, cineva care aduce vești importante (moartea unui demnitar, corespondență secretă etc.)”.
Citește pe Antena3.ro
Persana e limba-regină
În completare: „Turcii se foloseau de serviciile ceaparilor în legăturile lor rapide cu pașalele și prinții vasali, dar nu numai. Locul unde acești poștași speciali se opreau pentru a livra curieratul/veștile se numea Çapar-hâne (ultimul termen având înțelesul de casă în persană). Numele de ceapar, de altfel, în turcă, este un împrumut din persană - çâpâr. Din çāpī - a călări iute. O îndeletnicire aparte, așadar, ce a dat mai multe nume de familie în trecut la noi și în Balcani (Ceaparu, Ceaparov etc.)”.
Nume cu înțeles uitat
Jecu
„Nume de origine slavă sud-dunăreană (Jeko), ajuns la noi în mai multe etape, începând (firav) cu jumătatea secolului al XVII-lea. După 1850, odată cu migrarea unor mici comunități de bulgari și macedoneni (în Oltenia și Muntenia, cu precădere), mai ales din motive economice, numele Jeko, Jekov sunt întâlnite ceva mai des, ele românizându-se după 1900. Jeko este o prescurtare a numelui Jeleazko în bulgară, acesta fiind, la rându-i, un diminutiv al lui Jeleaz/Jelez”.
Spre „oprirea necazurilor”
Tot aici: „În limba vecinilor balcanici (dar nu numai), jelez se tălmăcește prin fier, fiind vorba de un nume protector dat la naștere unui prunc, cu înțelesul: să aibă o sănătate de fier (aceasta după ce o familie, anterior, avusese parte de nu puține probleme cu copiii). Un nume, așadar, asemenea celui de Oprea de la noi (dat spre oprirea necazurilor). Fără doar și poate, sub influență greacă (σίδερ - fier)”.
Bobeanu
„Nume de familie răspândit la noi și în Balcani (cu terminații slave specifice). Cunoscut și sub forma Bobaru. Provine dintr-o poreclă - bobean/bobar: om care mănâncă (des/cu poftă/de nevoie) bob/fasole. Asemenea poreclelor ciorbaru’, „mămăligaru’ etc.”.
Teșu
„Nume slav (sârb și bulgar), trecut și la români - ce au împărtășit, vreme de veacuri, în aceeași arie culturală, nu puține obiceiuri, superstiții și credințe cu aceștia. Teșu (Teșo, bg.) era un nume-urare dat unui prunc după ce într-o familie copiii acesteia muriseră mai înainte, ori suferiseră de boli grave. Înțelesul era să îi mângâie (teși, sl.) și să îi bucure pe părinții săi. Uteșan și Teșan sunt legate și ele de acest nume (din verbul uteha/uteșa - a mângâia). În sârbă: Teșimir/Teșemir (pace plină de mângâiere) și Teșeslav (slavă mângâietoare/tihnitoare) sunt nume vechi, Teșilo și Teșici provenind direct din Teșo/Teșa. Nume întâlnit și printre aromânii din Balcani, dar nu numai. Astăzi, nume de familie”.
Țene
„Nume de familie astăzi la noi. Întâlnit cu precădere în Oltenia. Cu o frecvență mult mai mare la sud de Dunăre (Bulgaria și Macedonia), unde îl aflăm atât ca nume de botez, cât și ca nume de familie. În forma Țeno, în estul Bulgariei, Țene predominând în vestul acestei țări și în Macedonia. Diminutiv pentru Țvetan (Florea). Formă prescurtată de feminin la Țvetana (Floarea) - Țena. Nume de botez dat celor născuți de Florii”.
Pastila de religie
Sfântul Dimitrie cel Nou: procesiune sau pelerinaj?
Că tot se apropie aniversarea a 250 de ani de la aducerea moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov, protectorul Bucureștiului, în România: „Am optat, la ultima ieșire în câteva din eparhiile Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a moaștelor Sfântului Dimitrie Basarabov (ducerea moaștelor Cuviosului în mai multe parohii), pentru termenul de procesiune, nu pentru cel de pelerinaj. - Așa cum de altfel a fost statornicit el în interbelic la noi - la o altă preumblare a moaștelor Sfântului în mai multe zeci de așezări. Și mi s-a părut firesc... Processio și procedere aveau înțelesul, chiar din secolul al doilea d.Hr., de a ieși, a apărea în lume”.
Cu crucea în frunte
Pe firul explicațiilor: „Desigur, termenul nu e unul îngust, așa cum s-ar putea crede, existând felurite tipuri de procesiuni. La slavii estici, procesiunea e numită Krestnîi hod (cu referire la aflarea crucii cu o astfel de ocazie în fruntea unui convoi de slujitori și creștini care poartă moaștele unui Sfânt, o icoană etc. pe o distanță mai mare sau mai mică, în jurul bisericii, ori chiar în biserică - litia mai amintește la noi de o astfel de procesiune). Pe scurt, purtarea moaștelor Sfântului Gheorghe, de pildă, în mai multe zeci de localități din Rusia, în anii trecuți, de către clerici și arhierei (cu popasuri de închinare și cuvenitele rugăciuni și ceremonii) s-a numit procesiune”.
Închinare dinspre… palmier
Aproape de final: „Asemenea și în Ucraina, cu prilejul unor felurite alte ieșiri în lume de moaște și icoane pe distanțe foarte mari. Altfel, pelerinajul ortodox, atunci când credincioșii merg la Locurile Sfinte, la un sfânt, o icoană etc., la slavi, își trage numirea, în general, de la a merge spre închinare (poklonnicestvo), de la ramurile de palmier (palomnicesto), de la o călătorie minunată pe care o fac credincioșii spre sfințire (hodočašće). Așadar, cu neputință de folosit termenul de pelerinaj la frații noștri ortodocși slavi pentru o procesiune cu moaște, icoane etc.”.
„Cișmea este un termen de origine persană (çaşme), ajuns în română prin intermediul limbii turce (çeşme)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În medio-persană, çaşme se tălmăcește prin ceva ca un ochi (çaşm), fântână/izvor. Uneori, chiar prin lacrimă”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Parcul Cișmigiu (Çeşmeci, tc.) își trage numele de la administratorul fântânilor orașului București (un fel de director al Regiei de Apă din urmă cu puțin peste două veacuri), Dumitru Siulgi-Bașa”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Ceapar se tălmăcește prin curier/mesager călare, herald, cineva care aduce vești importante (moartea unui demnitar, corespondență secretă etc.)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În limba vecinilor balcanici (dar nu numai), jelez se tălmăcește prin fier, fiind vorba de un nume protector dat la naștere unui prunc, cu înțelesul: să aibă o sănătate de fier”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
