Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce hram poartă atunci fluviul cu zeci de nume și sute de legende prinse de-a lungul undelor sale? Ne lămurește antropologul Gheorghiță Ciocioi, profesor la Facultatea de Litere a Universității din București: „Danubius (există o zeitate fluvială, numită astfel, pe însăși Columna lui Traian) este numele latin al Dunării (grecii i-au spus Istros). Este întâlnit sub forme apropiate la germanici și slavi (Donau, Dunav etc.), ori turcici (Tuna). Originea numelui este una scită (iraniană)”. Mai exact? „Donul, Donețul, Nipru, Nistru, aflate în arealul în care au adăstat mai multe veacuri seminții scitice, își trag numele tot din vechea iraniană, în care «dānu» (formă modificată a lui «ɾɵːddxɔːna») se tălmăcește prin râu, apă (mare) curgătoare. Persanul «rɵːddxɔːna» este format din termenii «red» = râu și «(d)hana» = casă, albie. Forma «rɵːddxɔːna», în pronunția dată, s-a păstrat și în tadjică (persana din Tadjikistan). De remarcat că în daco-română cei doi termeni sunt inversați: d-hana + re(d) albie, matcă + râu. Dunăre, așadar…”
Semnificații vechi ale cuvântului „nevastă”
În continuare, alte curiozități lingvistice captivante: „Târgul «nevestelor» de pe muntele Găina se ține de veacuri. «Nevestele» târgului (așa cum erau denumite odinioară) erau, de fapt, tinere fete necăsătorite, mirese, «fete nenuntite». «Nevesta» este echivalentul slav al «Nimfei» grecești. În acatistul Buneivestiri, avem, astfel: «Bucură-te, mireasă nenuntită»/«Here, Nimfi animfefte!» (în greacă). Aceasta sună în slavă astfel: «Radvai se, Nevesto nenevestna!». În concluzie, cuvântul nevastă, provenit din slavă, avea o cu totul altă semnificație în trecut”.
„Cireșar” - cel mai apetisant alint al verii
Este numele popular al lunii iunie folosit doar de români, fiind o creație și o tradiție calendaristică locală? Nici pomeneală: „Numele oficial al lunilor anului, așa cum îl cunoaștem astăzi, a fost adoptat destul de târziu la noi, în lumea satului românesc continuând să fie întrebuințate denumirile populare - gerar, făurar etc. - până spre jumătatea secolului trecut. În Balcani, emanciparea națională va fi cea care va conduce la introducerea numelor latine ale lunilor anului, turcii folosind însă și astăzi un calendar cu nume inspirate mai degrabă din limba arabă”, a explicat profesorul Gheorghiță Ciocioi.
Citește pe Antena3.ro
Fruct originar din sudul Mării Negre
„A fost o vreme, așadar, când iunie era numită de români «cireșar» (luna cireșelor). Numele cireșei e considerat ca fiind unul latin - «ceresia» în românește. Este folosit, de asemenea, și în greacă, fiind derivat din kerásion («κεράσιον») - cireș. Este un nume evoluat din greaca veche, unde kérasos («κέρασος») înseamnă același lucru. Pierre Chantraine, în «Dict. etim. de la langue grecque» (p. 518), și Hjalmar Frisk, în «Griechisches Etym. Wörterbuch» (p. 828), făcând referire la Kretschmer, afirmă că numele cireșei, fruct al unui pom originar din Pont (sudul Mării Negre, Turcia de astăzi) este împrumutat din limbile Asiei Mici și ar fi legat de cel al unei localități vestite cândva de aici - Kερασούς (Giresun, astăzi) - cireș”, a mai punctat etnologul.
Iuno, ocrotitoarea femeilor căsătorite
În completare: „Cumanii (de origine turcică), rămași multă vreme la noi, foloseau numele de χiras (kiras) pentru cireașă (Codex Cumanicus, 1303). Vechiul nume popular al lunii iunie - Cireșar/Luna cireșelor - a fost păstrat vreme de veacuri în cea mai mare parte a Turciei («Kiraz ayı»), în nordul Greciei («Kerasaris»), în Serbia («Cereșniar»/Treșniar - în sârba veche, cu același sens), în Albania («Qershori»). Și la noi. Așadar, o arie culturală destul de întinsă pentru luna cireșelor. Ori, altfel, luna zeiței Iuno, soția lui Jupiter, «ocrotitoarea» femeilor căsătorite”.
Nume cu înțelesuri uitate: Novac, Noica
„În tradiția bulgară, Novak și numele derivate din acesta - Novko, Noiko, Noika - se tălmăcesc prin: «Să înnoiască neamul, familia, să aducă o nouă fericire». La noi, din nume de botez la origine, au devenit nume de familie” - Gheorghiță Ciocioi.
Cartier bucureștean cu amprentă bulgărească
V-ați întrebat vreodată de unde provine numele cartierului Baicului, de pildă? Nu? Ia, deschideți ochii! „Baicu = (adresare către un) frate mai mare, nene, neică. Expresia este folosită și de românii din zona Ruse («Baicule»), cu același înțeles”, ne-a edificat Gheorghiță Ciocioi.
Noduri cu răbdare
Cum ne-am ales cu termenul „răbdare” știți? „Cuvântul «răbdare» - apreciază antropologul cultural Gheorghiță Ciocioi - a intrat în limba română din limbile turcice (cel mai probabil, din pecenegă ori proto-bulgară), fiind derivat din arabă - «rabt». Se crede că provine din termenul sumerian «rab» sau «raba». Sensul, în mai multe limbi turcice, e acela de «legătură», «înnodare», «a întinde ceva» (fiind vorba inclusiv de prelungirea unei stări), continuând să aștepți un rezultat. În fine, cu sensul dat, termenul este consemnat în turcă, în scris, sub forma «rabt», destul de târziu [Meninski, Thesaurus (1680)]”,
Meandre, curbe, viraje
Proveniența termenului „zăvoi”?„Este un cuvânt de origine slavă («zavoj»), având până astăzi în limbile balcanice slave sensul de întorsătură, curbă, sinuozitate, meandru, viraj. Cel mai adesea este folosit în legătură cu un râu, ori drum. În limba română a căpătat înțelesul de pâlc de copaci crescut în lunca aluvionară, plină de meandre, a unui râu (la un «cot» al acestuia)”, a mai evidențiat profesorul Ciocioi.
Parfum de liliac
E adevărat, a trecut vremea liliacului, dar v-am rămas datori cu o explicație relaționată cu această plantă iubită (și faimoasă) pentru miresmele ei: „Grecii îi spun Floarea Paștilor - Πασχαλιά (nu, nu e vorba de calendar, calculul datei Paștilor), arbustul (copacul chiar) înflorind în preajma Învierii. Românii și bulgarii (liuleak, în bg.) au preferat să preia numele de la turci (leylak, în tc.). Este derivat din termenii arabi și persani līlak sau nīlak = culoare indigo, albastru închis - floarea având această culoare (a arbustului cu același nume). Nīlaka înseamnă același lucru în hindi, derivând din sanscrită: de culoare albastru închis, indigo”.
802.266 km² măsoară bazinul hidrografic al Dunării
10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad) sunt străbătute de Dunăre
„Donul, Donețul, Nipru, Nistru, aflate în arealul în care au adăstat mai multe veacuri seminții scitice, își trag numele tot din vechea iraniană, în care «dānu» se tălmăcește prin râu, apă (mare) curgătoare”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Cuvântul «răbdare» a intrat în limba română din limbile turcice (cel mai probabil, din pecenegă ori proto-bulgară), fiind derivat din arabă - «rabt»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Liliac? Cuvântul este derivat din termenii arabi și persani līlak sau nīlak = culoare indigo, albastru închis”, Gheorghiță Ciocioi
