Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 22 octombrie, de la ora 12.30, Academia Goncourt va face un anunț legat de ediția din acest an a celui mai important premiu literar francez de la București: Prix Goncourt / Premiul Goncourt. După ce vor organiza ultima ședință de jurizare, aceștia vor comunica în premieră, printr-o conferință de presă la care și-au anunțat prezența și jurnaliști din Franța, numele cărților din cea de-a treia etapă de selecție – cele patru romane finaliste, care se vor înfrunta pentru câștigarea Premiului Goncourt în 2024.cAceasta este a treia ocazie în istoria de 121 de ani ai Premiului Goncourt, când membrii Academiei Goncourt fac acest anunț din alt loc decât Parisul.
La evenimentul de mâine, alături de membrii Academiei Goncourt, vor mai fi prezenți: Excelența Sa Domnul Nicolas Warnery, Ambasadorul Franței în România, Eva Nguyen Binh – președinte executiv al Institutului Francez din Paris, Julien Chiappone-Lucchesi – directorul Institutului Francez din România.
În așteptarea evenimentului, care va avea loc la sediul din Amzei al Muzeului Național al Literaturii Române (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), editorii români au transmis câteva mesaje legate de importanța Premiului Goncourt în dezvoltarea pieței românești de carte după 1989.
Denisa Comănescu, directoarea generală a Editurii Humanitas Fiction, editoarea din România a lui Eric-Emmanuel Schmitt și a altor autori francezi importanți, ne-a mărturisit ce a însemnat această distincție literară franceză pentru ea, deopotrivă ca cititoare și editoare, astăzi, dar și în anii de dinaintea Revoluției: „În anii ceaușismului târziu, valori literare precum Baudelaire și Proust, dar și Prix Goncourt din fiecare an însemnau Franța. Identificam Premiul Goncourt cu Franța. După ce ne-am câștigat libertatea de a călători și de a avea acces la informație, Premiul Goncourt a rămas un reper al calității literare. Ce am învățat în plus e faptul că premiul ca atare nu trebuie să ne ia mereu ochii, important fiind să lărgim sfera lui de strălucire pentru a include romanele din selecții și, mai ales, din selecția finală. Fiindcă uneori apare surpriza ca în lista finală a Goncourt-ului să se afle un roman mai puternic decât cel premiat”.
Magdalena Mărculescu este directoarea editorială a Grupului Editorial TREI, unde au apărut în traducere jumătate din cărțile laureate cu Prix Goncourt din ultimii cinci ani și unde, în câteva săptămâni va fi publicat romanul laureat cu acest prestigios premiu în 2023 (Veiller sur elle de Jean-Baptiste Andréa – Ed de l’Iconoclaste; ediția în limba română: Mereu cu gândul la ea, traducere de Mihaela Stan). Aceasta a transmis câteva mărturii despre acest interes special pe care îl are ca editoare pentru literatura din spațiul cultural francez: „Eu, personal, am devenit francofonă întâi și abia apoi, editor. Așa că de când mă știu în această postură am prioritizat autorii francezi. Atunci când Premiul Goncourt a venit să încununeze valoarea unor autoare fabuloase precum Marie Ndiaye sau Leïla Slimani, a unor scriitori inegalabili precum Pierre Lemaître sau Jérôme Ferrari, m-am simțit, alături de întreaga echipă editorială, parte dintr-un prezent frumos și plin de sens, care avea să devină cu certitudine «istorie».
Din 2020, premiul Goncourt «a făcut casă comună» cu Editura Trei / Pandora M: Hervé le Tellier, Mohamed Mbougar Sarr, Brigitte Giraud, Jean-Baptiste Andrea, aceștia sunt laureații din ultimii ani ai acestui cel mai important premiu literar francez, pe toți acești autori îi puteți găsi la noi.
Pentru mine, literatura franceză este o «chestiune de suflet», iar în branșa editorială alegerile pe care le faci cu sufletul vor fi mereu cele mai bune”.
Citește pe Antena3.ro
Dan Croitoru de la Editura Polirom, coordonatorul „Bibliotecii Polirom”, colecția care l-a publicat în traducere în limba română pe Philippe Claudel, președintele Academiei Goncourt, a transmis câteva gânduri legate de importanța evenimentului de mâine: „Mă gândesc acum mai degrabă la faptul de a-i avea la București, grație Institutului Francez, pe unii dintre cei mai importanți scriitori francezi contemporani, membri ai juriului care acordă Premiul Goncourt, pentru a anunța cărțile selectate în runda finală. Mi se pare un gest care onorează în mod deosebit eforturile editurilor românești de a face cunoscută cititorilor români literatura franceză contemporană”.
Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul celui mai recent proiect editorial dedicat traducerilor din literatura universală de pe piața de carte autohtonă – Anansi. World Fiction din cadrul Grupului Editorial Trei –, editorul laureaților Goncourt din 2021 și 2020 (Mohamed Mbougar Sarr, respectiv Hervé Le Tellier), a punctat și el importanța premiului în activitatea sa profesională: „Premiul Goncourt reprezintă, an de an, un reper pentru piața editorială din România: într-o meserie care capătă din ce în ce mai pregnant aspectul de industrie, Gouncourt-ul vine să ne reamintească faptul că, dincolo de bani, tiraje enorme și baloane de săpun editoriale, lucrăm în continuare cu cea mai frumoasă invenție a ființei umane – literatura. Este, pentru mine, alături de Booker International, cel mai credibil premiu literar și o măsură constantă a evoluției literaturii franceze în spațiul literar contemporan”.
Despre onoarea de a avea în portofoliu cărți laureate cu Premiul Goncourt a vorbit și Ana Maria Manolescu, editoare Nemira, casa editorială care l-a publicat în traducere pe Mathias Énard, laureatul din 2015, precum și alți autori francezi care au primit această distincție literară: „Pentru orice editură este o onoare să aibă în portofoliu un laureat al Premiului Goncourt, dată fiind istoria acestei prestigioase distincții literare și numele celor cu care e asociată încă din 1903. Un premiu cu atât mai important, cu cât nu i se acordă aceluiași autor decât o singură dată în viață (cu excepția celebrului caz al lui Romain Gary). Editura Nemira se mândrește să aibă în portofoliu doi laureați ai premiului acordat anual celei mai imaginative opere scrise în limba franceză: Tahar Ben Jelloun și Mathias Énard, doi autori care își surprind cititorii cu fiecare nouă apariție editorială”.
Din Republica Moldova, Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier, editura la care a apărut recent într-o nouă traducere capodopera lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, ne-a oferit o perspectivă asupra felului în care urmărește, an de an, etapele de desfășurare ale Prix Goncourt: „Piața de carte românească pare anemică sau a fost anemică la premiile Goncourt. Probabil și din cauza istoriei premiilor literare din România și Republica Moldova. Instituția premiilor literare românești este în fază incipientă. Miza premiilor noastre a fost alta. Iar mass-media românești, de multe ori, nici nu considera că premiile merită să fie în buletinul lor de știri.
În Franța Premiul Goncourt, care financiar are o sumă simbolică, înseamnă vânzări de sute de mii de exemplare. Mediile franceze sunt cu ochiul pe premiu. Goncourt a apărut ca o reacție la Premiul Academiei Franceze. Ca reacție la Premiul Goncourt a apărut Premiul Femina. Sunt premii care au creat sistemul de valori al literaturii franceze din secolele XX-XXI. Mai nou, Premiul Goncourt este și foarte divers în selecție. Posibil ca o reacție la dominarea de pe vremuri a Gallimard-ului. Dintre cei opt semifinaliști, doar Grasset-ul este nominalizat de două ori.”
Mircea Vasilescu, scriitor, eseist, publicist, coordonatorul Masterului de „Teoria și practica editării” din cadrul Facultății de Litere a Universității din București, a remacat de asemenea importanța nu doar a Premiului Goncourt, ci și a evenimentului de la București: „Prima dată am auzit de Premiul Goncourt când eram elev de liceu, în anii 1970, de la profesoara mea de franceză. Acum, e subiectul unui studiu de caz la cursurile masterale pe care le predau viitorilor editori. În tot acest timp, am așteptat an de an, cu pasiune, ritualul tradițional al anunțurilor – un adevărat reper pentru literatura lumii. Mi se pare fabulos că anul acesta lista cărților finaliste e anunțată la București”.
Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, instituția care găzduiește evenimentul prin care sunt anunțate public în premieră numele romanelor finaliste la ediția din acest an a Premiului Goncourt, a ținut să remarce importanța evenimentului, atât din perspectivă profesională, cât și intimă, ca iubitor de literatură: „Nu cred că există cititor pasionat de literatură care să nu urmărească anual romanele nominalizate sau laureate cu Premiul Goncourt, cum nu cred că există manager cultural care să nu fie fascinat de întregul desfășurător al acestui premiu, cu toate momentele ritualice pe care Academia Goncourt le construiește în jurul cărților.
Sunt și cititor pasionat de literatură, cu o afinitate aparte pentru literatura franceză, dar și coordonatorul unei instituții importante care derulează proiecte dedicate scriitorilor și cărților. Așa că nu-mi rămâne decât să mărturisesc faptul că este o bucurie să găzduim la sediul Muzeului Național al Literaturii Române o pagină care se scrie în istoria celui mai important premiu literar din Hexagon. Bucuria este cu atât mai mare cu cât, anul acesta, Institutul Francez, organizatorul evenimentului și unul dintre partenerii noștri de nădejde, serbează 100 de ani de la înființare – ne bucurăm să fim parteneri în acest moment aniversar”.
Prix Goncourt / Premiul Goncourt este cel mai vechi și mai important premiu literar din Franța, un reper în lumea internațională a cărților și una dintre puținele distincții literare care au puterea de a schimba viața unei cărți. Este acordat de Academia Goncourt, prima ediție a competiției având loc acum 121 de ani, în 1903.
