x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adio, Juliette Gréco, actriță și muză a muzicii franceze

0
Autor: Magdalena Popa Buluc 28 Sep 2020 - 19:24
Adio, Juliette Gréco, actriță și muză a muzicii franceze
Vezi galeria foto

Icoană a cântecului francez, Juliette Gréco a plecat dintre noi la 93 de ani. În lunga sa carieră, le-a fost alături multor artiști mari, de la cântărețul Miles Davis, la filozoful Jean Paul Sartre, de la poetul Jacques Prévert la actorul, compozitorul, regizorul și poetul Serge Gainsbourg, sau la scriitorul Boris Vian. Juliette Gréco înseamnă șaptezeci de ani de muzică, o figură emblematică a existențialismului și - poate nu mulți știu - o tinerețe marcată de angajament politic încă de când era foarte tânără, când a fost arestată și bătută de Gestapo într-o Franță ocupată de naziști.

 

Născută la Montpellier, la data de 27 februarie 1927, Juliette a fost o adevărată icoană a cântecului francez, iubită și ca actriță, foarte cunoscut fiind rolul ei din drama de televiziune Belfagor - Fantoma Luvrului. Anunțul morții sale a fost făcut de familie: „Juliette Gréco a încetat din viață miercuri, 23 septembrie 2020, înconjurată de familia ei, în iubita sa casă din Ramatuelle. Viața sa a fost una ieșită din comun”.

Juliette Gréco, în camera sa de hotel

„Pasiune, luptă, dragoste și râs molipsitor” au fost cuvintele pe care le-a folosit pentru a-și rezuma viața, extraordinară atât pe scenă, cât și în afara ei. În lunga sa carieră, care a început la mijlocul anilor 1940 în cafenele boeme din Saint-Germain-des-Prés din Paris, Juliette a fost muza ce a inspirat mulți mari artiști. Scriitorul francez modern Raymond Queneau scria: „Gréco, trandafir negru al curților. De la școala copiilor imprudenți”. Tinerețea sa a fost marcată de implicare politică încă de când era foarte tânără. A fost arestată și bătută de Gestapo în Franța ocupată de naziști, în timp ce, împreună cu sora ei, Charlotte, își căuta mama deportată. Deși avea doar 15 ani, a fost ținută prizonieră de naziști timp de zece zile înainte de a fi eliberată, pentru că era deja adolescentă, nu doar un copil. Tatăl ei, de origine corsicană, se despărțise de mama sa când Juliette era foarte mică. Astfel, ea ajunge să fie crescută de bunici și se mută la Paris atunci când mama ei pleacă să locuiască în Indochina. Juliette nu avea atunci nici douăzeci de ani...

 

La Paris, neliniștită și plină de viață, Juliette s-a împrietenit și a creat alături de poeți, pictori, muzicieni. La acea vreme, filozoful Sartre i-a încredințat un cântec pe care l-a scris pentru comedia sa Cu ușile închise, pentru care i-a cerut să colaboreze cu compozitorul Joseph Kosma. Astfel s-a născut primul ei succes: Juliette interpretează piesa Rue des Blancs-Manteaux, născută din stiloul cântăreței ce avea să marcheze existențialismul francez, și din mîna unui compozitor expert în arta de a pune poezia pe muzică. În realitate, Juliette și-ar fi dorit să fie actriță. Luase lecții de artă dramatică și făcuse primii pași pe scena Comédie-Française, în opera regizorului Jean-Louis Barrault, care pusese în scenă Le Soulier de Satin, de Paul Claudel. Soarta ei avea să fie însă alta.

 

 

Juliette Gréco și Miles Davis, în timpul relației lor mai mult decât pasionale

 

În 1947, într-una dintre clădirile de pe strada Dauphine, Le Tabou, Juliette a descoperit întâmplător, datorită hainei sale sprijinite pe o balustradă și căzute pe scară, o mare pivniță boltită, nefolosită, pe care proprietarul o numea „tunelul”. Juliette și prietenii ei transformă acest loc părăsit în spațiul perfect pentru a face muzică și dans în timp ce discută despre filosofie. Durează doar o săptămână până când curioșii vor veni în număr mare, pentru a observa această nouă formă a umanității, numită existențialism.

 

În 1949, la vârsta de 22 de ani, Juliette cânta într-un număr de cabaret, la un restaurant la modă, Le boeuf sur le toit, în cartierul artiștilor și al poeților parizieni. Mulți o observă pentru vocea ei deosebită, dar și pentru silueta subțire, învăluită de aerul său pasional. În scurt timp, Juliette Gréco devine o icoană admirată de alte fete, care ajung să o imite: cum își pieptănă părul, cum se machia, cum își purta rochiile negre, strânse pe corp.

 

În Saint-Germain, ea are o cameră la hotelul La Louisiana, unde, cu ajutorul lui Sartre, primește singura cameră care are apă caldă: camera cu numărul 10. La numărul 76 este cazat un trompetist care, peste ani, își va construi o carieră extraordinară: celebrul Miles Davis. Este anul 1949: Gréco și Davis se vor iubi câteva săptămâni, pentru ca celebrul trompetist american să se reîntoarcă apoi la New York, fără ca măcar să își ia rămas bun.

 

Consacrarea lui Juliette avea să vină peste șase ani, în 1954, odată cu primul concert la Jolie môme, celebrul music-hall parizian, pe  la care au trecut toți marii artiști.

 

Feministă înainte ca acest concept să existe, arhetip al femeii moderne, ea spune despre sine: „Am fost cu mult înaintea timpului meu, am fost și obiectul unui scandal absolut, deși nu caut niciodată genul acesta de lucruri. Pur și simplu așa sunt eu, nu pot face nimic împotriva firii mele.”

 

După Miles Davis, Juliette îl întâlnește pe cel care avea să devină primul ei soț, actorul Philippe Lemaire, tatăl singurei sale fiice, născute în 1954 (și care a murit în 2016, fiind bolnavă). Cântăreața va trăi apoi o mare pasiune alături de fondatorul Studiourilor americane 20th Century Fox, magnatul Darryl Zanuck, cu 25 de ani mai în vârstă decât ea. Juliette va deschide ușile Hollywoodului, unde va filma, printre altele, The Roots of Heaven / Rădăcinile cerului, în regia lui John Huston, în care joacă alături de Errol Flynn, și Crack in the Mirror, de Richard Fleischer, film în care apare alături de Orson Welles.

 

Artista va cunoaște un mare succes și în televiziune, în anii '65, când va juca în seria Belfagor sau Fantoma Luvrului, în care o interpretează pe senzuala și ambigua Luciana Borel, care se dovedește a fi de fapt o fantomă. Este o poveste de care Greco a fost mereu atât de legată încât a revenit, într-un rol cameo, în filmul regizorului Jean-Paul Salomé, din 2001.

 

Al doilea său soț va fi actorul Michel Piccoli, pe care îl părăsește „din plictiseală”. Al treilea soț, cu care a rămas până la sfârșit, pentru mai bine de treizeci de ani, este Gérard Jouannest, compozitor și pianist, care a colaborat cu Jacques Brel și cu Barbara, un om elegant și nu „de lume”. Împreună aveau să se retragă într-o frumoasă casă din Ramatuelle, în sudul Franței, acolo unde Juliette avea să își petreacă și ultimele zilel de viață.

 

Cântecele care au făcut-o nemuritoare pe Juliette Gréco sunt Si tu t'imagines (1950), pe versurile poeziei lui Raymond Queneau, și muzica lui Joseph Kosma; Les feuilles mortes (1951), cu un text semnat de Jacques Prévert, iar muzica, de Kosma; Sous le ciel de Paris (1951), pe versurile lui Jean Dréjac și muzica lui Hubert Giraud; Je hais les dimanches (1951), pe versuri scrise de nimeni altul decât Charles Aznavour, și muzică semnată de Florence Véran; Il n'y a plus d'après (1960), textul și muzica de Guy Béart; Jolie Môme (1961), versurile și muzica lui Léo Ferré; La Javanaise (1963), pe versurile și muzica celebrului Serge Gainsbourg.

 

 

Adio, Juliette Gréco! Adio, Jolie Môme, trandafir negru.

 

 

 

 


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Melodia cea mai ascultată din toate timpurile

Melodia cea mai ascultată din toate timpurile
Bohemian Rhapsody a trupei Queen se află în Cartea Recordurilor, aceasta fiind melodia pe locul întâi din toate timpurile. Inițial, piesa s-a numit Cowboy Song și a fost lansată în 1975, când  a stați...

Ce puteți vedea în ultimul weekend al Les Films de Cannes à Bucarest, în aer liber și online

Ce puteți vedea în ultimul weekend al Les Films de Cannes à Bucarest, în aer liber și online
Galerie Foto Joi, 29 octombrie Sweat, la Cărturești Verona, de la ora 19:00   Trei zile din viaţa antrenoarei de fitness Sylwia Zajac, o celebritate a reţelelor de socializare, înconjurată de angajaţi şi...

Expoziția Creația Tânără Europeană / Jeune Création Européenne promoveză noi talente și tendințe din arta contemporană europeană

Expoziția Creația Tânără Europeană / Jeune Création Européenne promoveză noi talente și tendințe din arta contemporană europeană
Galerie Foto Fundația Culturală Intact a deschis spre vizitare expoziția Jeune Création Européenne / Creația Tânără Europeană. Jeune Création Européenne este un proiect de anvergură destinat promovării noilor talente...

Povestea bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Un exemplu de responsabilitate față de tot ce ne înconjoară

Povestea bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Un exemplu de responsabilitate față de tot ce ne înconjoară
Galerie Foto În perioada 25 septembrie - 25 octombrie 2020, Timișoara a găzduit cea de-a treia ediție a bienalei timișorene de arhitectură Beta 2020. Dacă ar fi să aruncăm o privire de ansamblu asupra ceea ce a însemnat ea...

Programul și biletele la prima ediție Animest disponibilă spectatorilor din întreaga țară - de astăzi în mediul online, pe platforma festivalului

Programul și biletele la prima ediție Animest disponibilă spectatorilor din întreaga țară - de astăzi în mediul online, pe platforma festivalului
Galerie Foto Biletele și abonamentele la cea de-a 15-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest au fost puse în vânzare și sunt disponibile pe platforma de streaming a evenimentului, începând de...

Constantin Chiriac, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași

Constantin Chiriac, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași
Galerie Foto Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași i-a acordat recent lui Constantin Chiriac, titlul de Doctor Honoris Causa, ca semn de recunoaștere a unui parcurs academic, managerial și artistic de...

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm

Cărți care ne învață ce și cum să mâncăm
Galerie Foto Toată lumea se pricepe la nutriție, așa cum se pricepe la fotbal și la politică în zilele noastre. O să trecem în revistă câteva cărți care ne ajută să înțelegem mai bine ce nevoi avem de fapt și cum...

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă

Trupa byron lansează Apă și cer, un nou single de pe albumul Nouă
Galerie Foto La un an de la lansarea albumului Nouă, cei de la byron prezintă un nou single de pe acesta: piesa Apă și cer, într-o variantă live, interpretată la concertul de lansare Nouă de la...

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol

România are nevoie urgent de o Barieră Verde. 11 milioane de români în pericol
Galerie Foto Greenpeace avertizează că dispariția pădurilor și a perdelelor forestiere din zonele de câmpie amenință siguranța națională Greenpeace România lansează Bariera Verde, o campanie pentru replantarea...

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo

Independența Film lansează Beanpole pe propriul canal de Vimeo
Galerie Foto În contextul imprevizibil al programului de funcționare a cinematografelor, generat de pandemie, casa de distribuție Independența Film lansează pe propriul canal de Vimeo Beanpole, filmul tânărului cineast rus...

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi

Excesele se citesc pe față! 5 semne că faci abuz de anumite alimente sau băuturi
„Fiecare chip este o hartă complexă a vieții” spune Eric Standop, autorul cărții Citirea feței publicată de editura Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei. Trăsăturile feței vorbesc despre...

Credința în timpul molimei

Credința în timpul molimei
Galerie Foto Icoană pe lemn cu riză din argint, „Sfântul Ioan Botezătorul - Îngerul deșertului”, Țara Românească, epoca lui Constantin Brâncoveanu, sfârșitul sec. al XVII-lea, piesă foarte rară, de...

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”

Angie Thomas, autoarea romanului Pe val: „Am visat să scriu povești care să ajungă la oameni”
După succesul romanului de debut publicat în peste 20 de țări și ecranizat într-o producție multipremiată, scriitoarea americană Angie Thomas reușește să conducă din nou topul bestseller New York Times cu ce...

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei

Cea mai întunecată lună de Anna Todd, la Editura Trei
Cea mai întunecată lună de Anna Todd, cel de-al doilea volum din seria STARS continuă povestea Karinei și a lui Kael. Karina practică masajul terapeutic cu multă empatie pentru pacienții ei....

ROOTS FEST 2020

ROOTS FEST 2020
Galerie Foto În perioada 29-30 octombrie 2020, în intervalul ora 15:00-18:30, atât pe pagina de Facebook a asociației culturale ARPRO:https://www.facebook.com/asscultarpro, cât și pe pagina de Facebook a Accademia di Romania in...
Serviciul de email marketing furnizat de