x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adio, Juliette Gréco, actriță și muză a muzicii franceze

0
Autor: Magdalena Popa Buluc 28 Sep 2020 - 19:24
Adio, Juliette Gréco, actriță și muză a muzicii franceze
Vezi galeria foto

Icoană a cântecului francez, Juliette Gréco a plecat dintre noi la 93 de ani. În lunga sa carieră, le-a fost alături multor artiști mari, de la cântărețul Miles Davis, la filozoful Jean Paul Sartre, de la poetul Jacques Prévert la actorul, compozitorul, regizorul și poetul Serge Gainsbourg, sau la scriitorul Boris Vian. Juliette Gréco înseamnă șaptezeci de ani de muzică, o figură emblematică a existențialismului și - poate nu mulți știu - o tinerețe marcată de angajament politic încă de când era foarte tânără, când a fost arestată și bătută de Gestapo într-o Franță ocupată de naziști.

 

Născută la Montpellier, la data de 27 februarie 1927, Juliette a fost o adevărată icoană a cântecului francez, iubită și ca actriță, foarte cunoscut fiind rolul ei din drama de televiziune Belfagor - Fantoma Luvrului. Anunțul morții sale a fost făcut de familie: „Juliette Gréco a încetat din viață miercuri, 23 septembrie 2020, înconjurată de familia ei, în iubita sa casă din Ramatuelle. Viața sa a fost una ieșită din comun”.

Juliette Gréco, în camera sa de hotel

„Pasiune, luptă, dragoste și râs molipsitor” au fost cuvintele pe care le-a folosit pentru a-și rezuma viața, extraordinară atât pe scenă, cât și în afara ei. În lunga sa carieră, care a început la mijlocul anilor 1940 în cafenele boeme din Saint-Germain-des-Prés din Paris, Juliette a fost muza ce a inspirat mulți mari artiști. Scriitorul francez modern Raymond Queneau scria: „Gréco, trandafir negru al curților. De la școala copiilor imprudenți”. Tinerețea sa a fost marcată de implicare politică încă de când era foarte tânără. A fost arestată și bătută de Gestapo în Franța ocupată de naziști, în timp ce, împreună cu sora ei, Charlotte, își căuta mama deportată. Deși avea doar 15 ani, a fost ținută prizonieră de naziști timp de zece zile înainte de a fi eliberată, pentru că era deja adolescentă, nu doar un copil. Tatăl ei, de origine corsicană, se despărțise de mama sa când Juliette era foarte mică. Astfel, ea ajunge să fie crescută de bunici și se mută la Paris atunci când mama ei pleacă să locuiască în Indochina. Juliette nu avea atunci nici douăzeci de ani...

 

La Paris, neliniștită și plină de viață, Juliette s-a împrietenit și a creat alături de poeți, pictori, muzicieni. La acea vreme, filozoful Sartre i-a încredințat un cântec pe care l-a scris pentru comedia sa Cu ușile închise, pentru care i-a cerut să colaboreze cu compozitorul Joseph Kosma. Astfel s-a născut primul ei succes: Juliette interpretează piesa Rue des Blancs-Manteaux, născută din stiloul cântăreței ce avea să marcheze existențialismul francez, și din mîna unui compozitor expert în arta de a pune poezia pe muzică. În realitate, Juliette și-ar fi dorit să fie actriță. Luase lecții de artă dramatică și făcuse primii pași pe scena Comédie-Française, în opera regizorului Jean-Louis Barrault, care pusese în scenă Le Soulier de Satin, de Paul Claudel. Soarta ei avea să fie însă alta.

 

 

Juliette Gréco și Miles Davis, în timpul relației lor mai mult decât pasionale

 

În 1947, într-una dintre clădirile de pe strada Dauphine, Le Tabou, Juliette a descoperit întâmplător, datorită hainei sale sprijinite pe o balustradă și căzute pe scară, o mare pivniță boltită, nefolosită, pe care proprietarul o numea „tunelul”. Juliette și prietenii ei transformă acest loc părăsit în spațiul perfect pentru a face muzică și dans în timp ce discută despre filosofie. Durează doar o săptămână până când curioșii vor veni în număr mare, pentru a observa această nouă formă a umanității, numită existențialism.

 

În 1949, la vârsta de 22 de ani, Juliette cânta într-un număr de cabaret, la un restaurant la modă, Le boeuf sur le toit, în cartierul artiștilor și al poeților parizieni. Mulți o observă pentru vocea ei deosebită, dar și pentru silueta subțire, învăluită de aerul său pasional. În scurt timp, Juliette Gréco devine o icoană admirată de alte fete, care ajung să o imite: cum își pieptănă părul, cum se machia, cum își purta rochiile negre, strânse pe corp.

 

În Saint-Germain, ea are o cameră la hotelul La Louisiana, unde, cu ajutorul lui Sartre, primește singura cameră care are apă caldă: camera cu numărul 10. La numărul 76 este cazat un trompetist care, peste ani, își va construi o carieră extraordinară: celebrul Miles Davis. Este anul 1949: Gréco și Davis se vor iubi câteva săptămâni, pentru ca celebrul trompetist american să se reîntoarcă apoi la New York, fără ca măcar să își ia rămas bun.

 

Consacrarea lui Juliette avea să vină peste șase ani, în 1954, odată cu primul concert la Jolie môme, celebrul music-hall parizian, pe  la care au trecut toți marii artiști.

 

Feministă înainte ca acest concept să existe, arhetip al femeii moderne, ea spune despre sine: „Am fost cu mult înaintea timpului meu, am fost și obiectul unui scandal absolut, deși nu caut niciodată genul acesta de lucruri. Pur și simplu așa sunt eu, nu pot face nimic împotriva firii mele.”

 

După Miles Davis, Juliette îl întâlnește pe cel care avea să devină primul ei soț, actorul Philippe Lemaire, tatăl singurei sale fiice, născute în 1954 (și care a murit în 2016, fiind bolnavă). Cântăreața va trăi apoi o mare pasiune alături de fondatorul Studiourilor americane 20th Century Fox, magnatul Darryl Zanuck, cu 25 de ani mai în vârstă decât ea. Juliette va deschide ușile Hollywoodului, unde va filma, printre altele, The Roots of Heaven / Rădăcinile cerului, în regia lui John Huston, în care joacă alături de Errol Flynn, și Crack in the Mirror, de Richard Fleischer, film în care apare alături de Orson Welles.

 

Artista va cunoaște un mare succes și în televiziune, în anii '65, când va juca în seria Belfagor sau Fantoma Luvrului, în care o interpretează pe senzuala și ambigua Luciana Borel, care se dovedește a fi de fapt o fantomă. Este o poveste de care Greco a fost mereu atât de legată încât a revenit, într-un rol cameo, în filmul regizorului Jean-Paul Salomé, din 2001.

 

Al doilea său soț va fi actorul Michel Piccoli, pe care îl părăsește „din plictiseală”. Al treilea soț, cu care a rămas până la sfârșit, pentru mai bine de treizeci de ani, este Gérard Jouannest, compozitor și pianist, care a colaborat cu Jacques Brel și cu Barbara, un om elegant și nu „de lume”. Împreună aveau să se retragă într-o frumoasă casă din Ramatuelle, în sudul Franței, acolo unde Juliette avea să își petreacă și ultimele zilel de viață.

 

Cântecele care au făcut-o nemuritoare pe Juliette Gréco sunt Si tu t'imagines (1950), pe versurile poeziei lui Raymond Queneau, și muzica lui Joseph Kosma; Les feuilles mortes (1951), cu un text semnat de Jacques Prévert, iar muzica, de Kosma; Sous le ciel de Paris (1951), pe versurile lui Jean Dréjac și muzica lui Hubert Giraud; Je hais les dimanches (1951), pe versuri scrise de nimeni altul decât Charles Aznavour, și muzică semnată de Florence Véran; Il n'y a plus d'après (1960), textul și muzica de Guy Béart; Jolie Môme (1961), versurile și muzica lui Léo Ferré; La Javanaise (1963), pe versurile și muzica celebrului Serge Gainsbourg.

 

 

Adio, Juliette Gréco! Adio, Jolie Môme, trandafir negru.

 

 

 

 


 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress

Evenimente online în cadrul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest: Masterclass Naomi Kawase, Managing Talents, Works in Progress
Galerie Foto Les Films de Cannes à Bucarest vă invită să decoperiți în cadrul celei de-a 11-a ediții ale sale una dintre cele mai intrigante și mai inclasabile cineaste moderne: Naomi Kawase. Aceasta va susține un...

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei

Achiziții fabuloase pe piața de artă în vremea pandemiei
Galerie Foto Adjudecat! Sotheby's și Banksy, un cuplu de 6,4 milioane de lire, pentru Show Me The Monet   Opera Show Me The Monet, semnată de Banksy, a fost vândută cu 6,4 milioane de lire și este o declarație...

„Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent Cristian Lolea, unul dintre compozitori

 „Servants”, premiat pentru coloana sonoră la Film Fest Gent  Cristian Lolea, unul dintre compozitori
Galerie Foto Servants/ Servitorii, în regia lui Ivan Ostrochovský, un film noir despre colaborarea preoților cu regimul totalitar, cu Vlad Ivanov pe afiș, continuă să adune premii importante în traseul său prin festivaluri. P...

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor

Mariana Nicolesco - Omagiu Centenarului  Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor
O celebrare excepţională în lumea artei – ca omagiu la Centenarul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România: Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc. Iniţiată de soprana Mariana...

Centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, sărbătorit de Filarmonica „George Enescu”

Centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, sărbătorit de Filarmonica „George Enescu”
Filarmonica „George Enescu” aniversează centenarul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România printr-un concert omagial. În toamna anului 1920, la sediul Conservatorului bucureştean s-a înființat...

„Valentina Rusu Ciobanu. O sută de ani de la naștere”, la Palatul Suțu

„Valentina Rusu Ciobanu. O sută de ani de la naștere”, la Palatul Suțu
Muzeul Municipiului București va găzdui la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr 2), începând cu data de 5 noiembrie 2020, o expoziție excepțională, dedicată celei mai importante pictorițe din Basarabia care,...

„NU stă pe Strada Speranţei, căutaţi adresa!” – Corina Chiriac, la aniversare

„NU stă pe Strada Speranţei, căutaţi adresa!” – Corina Chiriac, la aniversare
Galerie Foto Azi nu mai primeşte scrisori pe Strada Speranţei, la parter, dar după august 1983, când a fost lansată celebra melodie „Strada Speranţei”, Corina Chiriac primea constant foarte multe scrisori pe plicul cărora...

Jurnalul vă oferă miercuri un roman polițist care vă va ține cu sufletul la gură: ”Insomniile unui prinț valah”

Jurnalul vă oferă miercuri un roman polițist care vă va ține cu sufletul la gură: ”Insomniile unui prinț valah”
Jurnalul apare miercuri însoțit de o carte-thriller marca Eliza Roha! Personajul romanului, medicul de succes Vlad Ionescu, o combinație a aristocrației germane și a osului de domn valah, caută adevărul despre...

Un nou volum din ”Istoria serviciilor secrete”, luni, cu Jurnalul

Un nou volum din ”Istoria serviciilor secrete”, luni, cu Jurnalul
Volumul 3 al cărții ”Istoria serviciilor secrete de la Cuza la Ceaușescu”, care apare astăzi cu Jurnalul, vine cu informații colosale despre familia dictatorului și despre Revoluție. Aflați cum a vrut Elena...

James Bond s-ar putea să nu mai apară în cinema

James Bond s-ar putea să nu mai apară în cinema
Netflix si Apple TV se luptă să cumpere ultimul film al lui James Bond, mai ales după zvonul lansat de criticul de film Drew McWeeny, pe Twitter. „No time to die” este al 25-lea şi ultimul film din franciză. ...

VRC 100. „Geniul necunoscut“ al României împlinește 100 de ani. Valentina Rusu Ciobanu și cei 100 de ani de singurătate

VRC 100. „Geniul necunoscut“ al României împlinește 100 de ani.  Valentina Rusu Ciobanu și cei 100 de ani de singurătate
Galerie Foto Valentina Rusu Ciobanu este un geniu al picturii din Basarabia, o pictoriță care se bucură de un profund respect și o mare iubire în Republica Moldova. Cu toate acestea, Valentina Rusu Ciobanu este un nume...

Peste 2.000 de evenimente, într-un deceniu de activitate al ICR Chișinău: „Marcăm zece ani de sărbătorire a unei culturi comune”

 Peste 2.000 de evenimente, într-un deceniu de activitate al ICR Chișinău: „Marcăm zece ani de sărbătorire a unei culturi comune”
Galerie Foto Unul dintre cei mai importanți actori culturali din Republica Moldova, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău aniversează 10 ani de activitate. Cu acest prilej, ICR Chișinău a organizat o...

O călătorie la bordul mașinii timpului, prin istoria animației olandeze, la cea de-a 15-a ediție Animest

O călătorie la bordul mașinii timpului, prin istoria animației olandeze, la cea de-a 15-a ediție Animest
Galerie Foto Seducătoare și revoluționară, în ultimii 100 de ani industria animației olandeze s-a dezvoltat într-un ritm impresionant, cucerind juriile marilor festivaluri ale lumii prin abordări temerare și tehnici...

Festivalul George Enescu și Filarmonica din Londra vorbesc despre George Enescu în al treilea episod al seriei 'Who Is Romania', prezentată de britanica Tessa Dunlop

Festivalul George Enescu și Filarmonica din Londra vorbesc despre George Enescu în al treilea episod al seriei 'Who Is Romania', prezentată de britanica Tessa Dunlop
Galerie Foto Seria de filmulețe de promovare a României pe plan internațional, realizată de doctorul în istorie Tessa Dunlop, continuă vineri, 23 octombrie, cu un nou episod, dedicat de acesată dată compozitorului George...

Diva Anna Netrebko, vindecată de Covid, s-a întors la Teatro alla Scala, într-un concert extraordinar

Diva Anna Netrebko, vindecată de Covid, s-a întors la Teatro alla Scala, într-un concert extraordinar
Galerie Foto În Italia, regina belcanto, Anna Netrebko, a revenit zilele trecute pe scena La Scala, după izolarea cauzată de virusul Covid, la aproape un an după ce interpretase pe marea scenă italiană...
Serviciul de email marketing furnizat de